Dimineata devreme se suna desteptarea si noi abia asteptam sa purcedem in alte interesante incursiuni prin lumea faraonilor egipteni. Frematand de nerabdare infulecam un mic dejun demn de o haita de lupi flamanzi si ne repezim in holul spatios al navei ca sa fim preluati de ghid.
Vroom, vrooooom, ne frecam adidasii de marmura sclipitoare stiind ca ziua avea sa fie una extrem de plina: Karnak, Valea regilor, Colosii lui Memnon si minunatul templu Medinet Habu, adica tot ce este mai frumos pe malul vestic al Nilului, malul mortilor. Oare ne vor ajunge cele 24 de ore puse la dispozitie de soare, pardon, de RA? Ghidul ne zambeste gales pe sub mustata si ne asigura ca nu vom rata nici un obiectiv.
In sfarsit ne imbarcam in autocar si pornim vartos catre superbul templu Karnak.
KARNAK, templul dedicat marelui si atotputernicului zeu AMON RA, se arata in fata noastra in toata splendoarea sa. Primele raze ale diminetii curgeau piezis pe zidurile sale superb decorate si un vanticel rece adia din cand in cand prin palmierii din jurul sau facandu-i sa fosneasca si sa susure istoria superba a locului. Cred ca acesta este cel mai mare si mai frumos templu din Egipt.
Pentru a patrunde in incinta sa generoasa trebuie sa treci pe o superba alee strajuita de statui gigantice reprezentand animale ciudate cu trup de leu si cap de berbec care te intampina ca o garda de onoare si te fac sa te simti tu insuti un semizeu.
Locul are o maretie si o verticalitate aparte. Citesc pe wikipedia si imi place ce citesc: “Catedrala Saint Paul din Londra sau celebrul Notre Dame din Paris ar fi pierdute între pereții lui.” Exact asa este! Peste tot unde privesti ochiul ramane incantat: coloane inalte care strajuiesc statui gigantice, sali intunecoase si mari, obeliscuri ce se inalta drept spre cer, pereti acoperiti de sus pana jos cu inscriptii si desene, minuni si comori in fiecare coltisor.
Ghidul incepe sa ne povesteasca detaliat despre marele zeu soare, despre hieroglife si despre istoria locului. Noi ramanem coplesiti de frumusetea din jur. Vazand ca nu ne mai saturam de privit ne mana blajin cu pixul din dotare catre un bazin mare cu apa, semanand cu o piscina, la capatul careia vedem statuia unui scarabeu gigantic.
Ne povesteste despre credinta egiptenilor in puterile magice si tamaduitoare ale scarabeului si ne spune ca locul este considerat o fantana a sanatatii si tineretii vesnice. Ne sfatueste sa inconjuram scarabeul in sensul acelor de ceasornic pentru a avea parte de lucruri bune in viata, sanatate, vitalitate si prosperitate. Noi cuminti si blajini, executam cu totii cercuri si rotocoale vartoase si interminabile in jurul gandacului de piatra cu gand sa absorbim cat mai multa sanatate si noroc de la pietroiul cel maroniu si atotputernic. In jurul statuii se produce agitatie si praf.
Un alt grup de turisti curiosi care au tras de zor cu urechea la povestile ghidului nostru, ni se alatura in aceasta intreprindere asa ca la un moment dat vreo 50 de persoane dadeau de zor tarcoale scarabeului tarsind adidasii si inaltand amenintatoare furtuni de nisip. Ne caram de acolo inainte de a fi inghititi de blestemul faraonului prafuit si ne gasim linistea privind reflexia tempului in marele bazin cu apa.
Ne simtim deja mai sanatosi, mai vanjosi si mai vartosi! Na!
O sa va intrebati de ce am spus ca malul de vest este zona mortilor, pai iata, la templul din Luxor care este pe malul estic, in fiecare dimineata zeita Nut il naste pe zeul soare Amon Ra iar seara pe malul vestic la templul Karnak, zeita Nut il mananca doar pentru a-l naste din nou, a doua zi, pe malul estic. Mancacioasa rau Nut asta!
Aici, pe malul mortilor se afla si Valea Regilor si Valea Reginelor. Pentru Valea Reginelor nu am avut suficient timp de vizitare dar am petrecut ceva vreme in minunata Vale a Regilor…