Am plecat de la Nasca catre Arequipa dupamasa si am strabatut o strada care trecea printr-un imens desert de piatra pe malul oceanului inspumat. Drumul a durat vreo 11 ore. Peisajul din jurul nostru arata ca o imensa halda de steril. Vedeam pana in departare, pana la niste munti inzapeziti, sute de kilometri de pamant steril. Nici un firicel de iarba nu crestea acolo. Oceanul isi spargea valurile de faleza din partea dreapta a drumului si totul era monoton si arid. 11 ore prin halda de steril !
Seara tarziu am fost debarcati la hotelul nostru ( despre care va voi povesti in articolul urmator) si am cazul lati in pat. Ziua urmatoare era dedicata vizitarii acestui orasel de la poalele marelui vulcan inzapezit.
Dimineata ne-am trezit si am luat micul dejun la hotel, mic dejun insotit de un aromat ceai de coca. Altitudinea incepea sa isi spuna cuvantul si respiratia era putin ingreunata. Ceaiul de coca face minuni.
Am pornit cu autocarul la un punct de observatie deasupra orasului, loc splendid de unde se vedea bine vulcanul MISTI.
Imediat ce am coborat din autocar am fost abordati de o tanti ce vindea celebra ( am aflat ca e celebra in Peru) inghetata artizanala facuta ca pe vremuri intr-un soi de galeata inconjurata de gheata. Inghetata avea un gust foarte bun si era 100% naturala.
Alaturi de doamna cu inghetata se afla o biserica frumos impodobita, un parc cu palmieri si un splendid loc panoramic.
Dupa ce am admirat marele vulcan am fost dusi in orasul propriu-zis si lasati lberi toata ziua. Am debarcat in Plaza de Armas (da, si aici ca si la Lima exista o asemenea piata centrala) si am purces la plimbarea prin oras. Arequipa se numeste Orasul Alb datorita cladirilor predominant albe care il populeaza.
Plaza De Armas are in centru un frumos parc in mijlocul caruia troneaza o fantana cu o statuie despre care va voi povesti putin. Statuia din centru fantanii reprezinta un personaj dintr-o legenda Inca, personaj pe nume Tuturutu. Acest Tuturutu era mesagerul ultimului rege Inca iar numele i se trage de la sunetul facut de cornul in care sufla inainte de a face anunturi publice. Initial Tuturutu era reprezentat cu aripi. Intr-o noapte, se spune ca statuia a prins viata si a zburat de pe soclu. Locuitorii orasului au cautat-o multe zile si cand au reusit sa o gaseasca i-au taiat aripile pentru a nu mai putea zbura de pe soclu. Bietul Tuturutu priveste acum trist catre vulcan, fara aripile sale de odinioara.
Piata este inconjurata de cladiri superbe cu balcoane sculptate si pe o latura exista o catedrala mare.
Am decis sa mergem sa vizitam mai intai:
MUSEO SANTUARIOS ANDINOS
Aici isi doarme somnul de veci celebra mumie JUANITA. La intrare ni s-au luat toate aparatele de filmat si telefoanele, prin urmare nu am putut sa fotografiez nimic din interior. Ni s-a dat un ghid si am fost introdusi intr-o sala unde ni s-a proiectat un film despre Juanita. Iata despre ce este vorba. Incasii respectau viata spre deosebire de vecinii lor Maya. In timp ce la mayasi sacrificiile umane se faceau pe banda rulanta si se inroseau treptele piramidelor cu sange, la incasi aceste sacrificii umane erau extrem de rare si se executau numai in vremuri de mare primejdie. Persoana ce urma sa fie sacrificata era aleasa de la nastere. Aceasta persoana trebuia sa fie perfecta din punct de vedere fizic. I se pastrau, in recipiente speciale, atat parul de bebelus cat si cordonul ombilical si unghiile taiate pe parcursul vietii astfel incat, atunci cand urma sa fie sacrificata, sa mearga la intalnirea cu zeii completa, cu tot ceea ce a venit in aceasta viata. Pe tot parcursul vietii aceasta persoana aleasa urma sa fie tratata regeste, deci existau anumite privilegii. Juanita este o fetita de aproximativ 11-12 ani, aleasa de la nastere spre a fi sacrificata zeilor in caz de restriste. Se pare ca vulcanul Misti a creat la un moment dat ceva probleme si atunci marii preoti au decis ca este nevoie de un sacrificiu uman. Fetita a fost escortata cu mare alai, pana pe vulcan. Drumul pana sus nu a fost usor. In stomacul ei s-au descoperit frunze de coca, semn ca raul de altitudine si-a spus cuvantul. Acest drum pana la locul sacrificiului a fost unul ritualic. A durat mai multe zile si s-au facut mai multe opriri pe parcurs. La aceste opriri se executau anumite ritualuri si se aduceau ofrande zeilor. Odata ajunsi in varful vulcanului Juanita a fost drogata pentru a nu simti durere si apoi ucisa cu o lovitura la cap. Ulterior a fost impachetata in textile pretioase din par de alpaca si lama si aruncata in vulcan impreuna cu toate partile corpului dupa cum va povesteam mai sus (cordon ombilical, par si unghii).
Mii de ani au trecut de la acest episod din istoria Inca. Intr-o buna zi, un grup de englezi cataratori pe munti a decis sa urce pe vulcanul Misti. Cand au ajuns in apropiere de varf, vulcanul a tras un fel de partz si din el a sarit un cocolos care a inceput sa se rostogoleasca la vale pe langa alpinistii nostri. Uimiti de intamplare s-au apropiat de cocolos si au vazut ca era o mumie foarte bine conservata. Au luat mumia si au dus-o la muzeul din oras. Acolo cercetatorii au constatat ca este in stare perfecta iar o astfel de mumie este foarte rara. Numele de Juanita i se trage de la numele descoperitorului sau englez John- in varianta spaniola Juan- in varianta feminina Juanita. Pe drumul spre varful vulcanului s-au descoperit alte doua mumii de baieti, dar ele nu erau aproape de varf precum Juanita, deci aveau o importanta mai mica.
Muzeul nu este mare, are vreo 4 sali in care sunt expuse obiecte din cultura Inca descoperite pe vulcan sau in regiune, dar in ultima camera, pe intuneric si frig, intr-o cutie din sticla inghetata pe dinauntru, sta Juanita. Voi atasa o fotografie luata de pe net ca sa o cunoasteti si dumneavoastra.
Odata iesiti de la muzeu am purces in cautarea unui restaurant care sa serveasca ceva specific peruan si anume CUY- Purcelus de Guinea. L-am gasit la coltul pietei centrale si am intrat. Inauntru, pe o terasa, canta un bard local. 3 dintre colegii mei au comandat cuy, eu am comandat alpaca. Mancarea a fost foarte buna. Cei care au mancat Cuy au spus ca seamana la cust cu soriciul de porc. Asa o fi! Nu am vrut sa strige copiii dupa mine “uite-o pe tanti care l-a mancat pe Pufulet”! Nu stiu cum se numeste restaurantul pentru ca nu scria nimic pe el, dar in cazul in care ajungeti pe acolo si aveti chef de ceva special el arata asa.
Cand am terminat de mancat am continuat vizitarea orasului. Am strabatut stradute pitoresti pline de magazine si restaurante, am trecut chiar si pe al un alt “ Muzeu al Ciocolatei” unde se producea si se vindea ciocolata artizanala, am ajuns si langa o manastire in care nu am intrat deoarece pretul biletului ni s-a parut exagerat, de-a dreptul nesimtit.
Intr-un final am decis sa mergem la o piata ca sa vedem si noi cum arata asa ceva in America de Sud.
Imediat am ramas cu gura cascata la abundenta de fructe de care nu auzisem niciodata, la multitudinea de plante medicinale vandute pe la tarabe, la saculetii cu frunze de coca din care am cumparat si noi foarte ieftin si la culorile ciudate ale cartofilor si ale legumelor in general.
Seara am dat iama intr-un supermarket de unde am iesit incarcati cu bombonele de coca, ciocolata de coca, praf de maca, faina de coca, guma de mestecat din coca si alte minunatii.
Maine ne asteapta cel mai greu drum, un drum care ne va duce la Sanctuarul Condorilor. Vom ajunge pana la o inaltime de 5000 de metri si vom face cunostinta din plin cu amicul Rau de Altitudine ! Stati sa vedeti ce pacatos este amicul nostru!