A fost o zi lunga si plina de emotii, aventuri si descoperiri. Cu toate ca am petrecut toata ziua la situl arheologic de la Macchu Picchu, au mai ramas multe locuri neexplorate. Partea de suprafata. cea excavata, reprezinta numai 40% din ceea ce exista de fapt acolo. Marele secret tinut departe de ochii turistilor este labirintul subteran si ce o mai fi pe acolo. Poate intr-o buna zi vom ajunge si prin el….cine stie.
Se lasa seara peste magicul oras dintre nori. Coada de 1 kilometru pentru autobuz s-a mutat acum la poarta de iesire de la Macchu Picchu. Multi dintre colegii care au urcat pe jos au ales sa coboare cu autobuzul. Erau epuizati. Se pot achizitiona bilete exact de acolo prin urmare a fost usor pentru toata lumea. Odata ajunsi jos la Macchu Picchu Pueblo, ne-am luat bagajele de la camera de bagaje a hotelului si ne-am dus la statia de tren. Trebuia sa mergem cu trenul pana la Ollantaytambo iar acolo ne astepta autocarul pentru a ne duce inapoi la Cusco la hotelul unde lasasem bagajele mari. Trenul pleca din statie pe la 9 seara si facea vreo 2 ore pana la Ollantaytambo. Am observat ca era celebrul tren cu acoperis din sticla dar pentru ca era intuneric nu se vedea nimic afara. Oricum este un tren elegant cu scaune care se intind ca la autocar, cu mese si cu catering. Precum in avioane trec stewardesele cu caruciorul plin cu mancare si bautura, asa si in acest tren exista carucior de unde am fost serviti cu pungulite cu porumb prajit si diverse bauturi: apa si sucuri.
Ne-am intins si am atipit putin in tren. Nu a durat prea mult pentru ca a trebuit sa coboram, sa urcam in microbuzele care ne asteptau si sa plecam spre Cusco…alte 2-3 ore. Cred ca am ajuns la Cusco pe la 2-3 noptea si nu am avut prea mult timp pentru somn. Mai intai a trebuit sa facem un dus pentru ca era ultima noapte in civilizatie, eram transpirati, plini de praf si de creme. A doua zi, dimineata devreme urma sa plecam spre aventura in jungla amazoniana si nu stiam daca mai avem unde sa ne spalam. Dupa dus a urmat despachetarea completa a bagajelor si pregatirea lor pentru jungla. In jungla urma sa ne luam tot bagajul cel mic iar pe cel mare sa il lasam la acest hotel pana la intoarcere. Mi-a luat alta ora buna si operatiunea de pregatire a bagajelor. Prin urmare cred ca pe la 4 am reusit sa adormim si noi. Parca abia am inchis ochii ca a si sunat telefonul cu desteptarea. Cu ochii carpiti de somn si impleticindu-ne sub povara bagajelor ne-am tarat pana la parter. Acolo am varat bagajul mare la camera speciala si am pastrat bagajul mic. Nu stiu cum am reusit sa pun absolut tot ce trebuie in bagajul de mana: crema solara, crema anti-tantari, bluze subtiri cu maneca lunga, pantaloni lungi subtiri, lanterne frontale, bateriile incarcate, costum de baie, hartie igienica, servetele desinfectante, prosop,documentele de calatorie, etc. Chiar nu am uitat nimic!!!
ZIUA 1
Eram cu totii gata de drum. In fata hotelului ne astepta un autocar foarte special. Nu mai auzisem de marca asta de autocar, era chinezesc. Ca si particularitate era foarte inalt de la sol iar in interior scaunele se lasau pe spate atat de mult incat aproape ajungeai in brate la colegul si puteai dormi intins ca in pat. Chiar si la picioare aveau un soi de perna care se intindea si venea ca o prelungire a patului astfel format. Nu am vrut sa deranjez prea mult colegul din spate dar chiar si asa erau foarte comode aceste scaune. Am pornit. Toata lumea era praf de oboseala. Nu cred sa fi dormit nimeni mai mult de 3-4 ore. Oboseala se acumulase si in urma zilelor de foc de pe Inca Jungla Trail. Asa ca sforaiam cu totii ca la balamuc. Ghidul nostru de pana atunci disparuse iar in locul lui in autocar aparusera vreo 4 baieti noi. Nu am dat prea mare importanta, eram prea obositi. Iarasi aveam in fata noastra un drum de 11-12 ore cu autocarul. M-am trezit la un moment dat cand treceam printr-un sat foarte colorat pe nume PAUCARTAMBO.
Acolo am oprit pentru a cumpara ceva fructe si a lua cu asalt o amarata de toaleta dintr-o piata. Cred ca era pe la pranz. Aveam simturile paralizate de oboseala. Dupa inca vreo ora de mers cu autocarul am ajuns la intrarea in :
PARQUE NACIONAL DEL MANU – PARCUL NATIONAL MANU
Aici am fost debarcati la o constructie mica pentru a ni se povesti putin despre locurile pe unde vom bantui in zilele urmatoare.
Am fost poftiti in fata unui panou din lemn pe care scria mai multe date despre speciile de plante, pasari si animale care traiesc in jungla. De asemenea ni s-a spus ca parcul Manu este o foarte mica parte din padurea amazoniana, practic el reprezinta fasia foarte subtire desenata cu alb de la baza hartii. Aceasta este zona unde este permis accesul in padurea tropicala. Tot ce este cu verde este zona protejata si nimeni nu poate intra acolo fara permise speciale. Exista triburi indigene care au contact cu restul lumii pe portiunea desenata cu gri din partea dreapta a hartii. Nici acolo nu este permis accesul turistilor. Dar mai exista si triburi cu care nu s-a luat contact niciodata, acestea sunt reprezentate cu puncte negre sau colorate pe partea verde a hartii. Ni s-a spus ca aceste triburi nu stiu nimic despre existenta noastra si nici noi nu stim nimic despre ele. Uneori se pot vedea in jungla oameni ciudati care incearca sa se apropie dar cand te uiti la ei fug si dispar. Ni s-a spus ca daca avem vreun astfel de contact sa ne indepartam si sa nu atingem persoanele respective pentru ca am putea sa ucidem intregul trib cu bolile noastre necunoscute pentru ei.
Dupa ce am fost instruiti corespunzator, am pornit mai departe cu autocarul. Drumul urca ametitor pe niste serpentine incredibile. Prapastia se casca amenintator pe langa noi. Din fata veneau uneori alte masini si cu totii faceam un soi de balet pentru a trece unii pe langa altii pe drumul pietruit cu o singura banda ceva mai larga. Pe celalalt versant al prapastiei se vede linia serpuitoare a drumului nostru. Pe acolo va trebui sa trecem si noi la un moment dat.
Am ajuns in:
CLOUD FOREST – PADUREA DINTRE NORI
Locul este uimitor. Jungla se intinde cat vezi cu ochii. Este la o altidudine foarte mare asa ca este in permamenta in nori. Umezeala, racoarea si ceata sunt caracteristicile principale ale Padurii Din Nori. Aerul este umed si miroase a verdeata si pamant reavan. Incepe sa ploua cu stropi mici care se preling pe geamuri. La un moment dat vedem un soi de tunel sapat manual in stanca si plin de verdeata atarnatoare si muschi. Il puteti vedea pe filmuletul atasat. Suntem anuntati ca vom face o prima incursiune prin padure pentru a vedea cate ceva. Autocarul se opreste iar noi suntem debarcati dimpreuna cu pelerinele de ploaie din dotare.
Autocarul pleaca mai departe iar noi o luam voiniceste la picior dupa noul nostru ghid care ducea in spate un aparat care mareste imaginea si face si poze in acelasi timp. Se opreste si ne arata diverse plante de pe marginea drumului. Undeva in departare se vede o cascada superba, inalta, alba si ingusta. Pornim catre ea si cand ajungem la baza ei avem o surpriza. Baietii din autocar intisesera mesele pentru a ne servi pranzul chiar acolo. Atat de frumoasa si de surprinzatoare a fost aceasta experienta incat nu stiam cum sa le mai multumim. Dar asta nu era tot. Mancarea pe care o adusesera cu ei era delicioasa si foarte multa. De fapt a fost cea mai buna mancare incercata in Peru. Pe mese au inceput sa apara tavi cu: avocado cu sos, piept de pui, legume fierte, diverse bauturi racoritoare, apa si sosuri delicioase la punga. Dupa ce am mancat bine, am continuat drumul cu buna dispozitie.
Toata ziua am urcat prin Cloud Forest. S-a intunecat si noi tot nu am ajuns la destinatie. Pe la 9 seara am fost debarcati la un lodge din inima junglei. Ajunsesem la:
ATALAYA
Sincera sa fiu nu ma asteptam la nici un fel de confort asa ca am fost extrem de surprinsa sa descopar camere ingrijite si o baie comuna undeva in curte. Baia avea chiar si hartie igienica iar curatenia era desavarsita. Exista chiar si dus dar nu era apa calda. Totusi se putea folosi apa rece care era suficient de calda pentru a ne racori. In jungla nu exista ferestre la case ci numai plase pentru insecte.
Intr-o sala era intinsa masa pentru noi. Baietii se zoreau la bucatarie ca sa ne pregateasca cina. Unul dintre ei s-a oferit voluntar ca sa dea o fuga prin jungla pana la satul vecin si sa ne cumpere bere. Eram cu totii echipati cu laternele frontale dar in aceasta micuta cabana existau si becuri. Cina a fost minunata: supa de quinoa, orez cu legume, paste, legume fierte si un fel de rulouri din peste cu sos si cu branza.
Toata noaptea a plouat iar prin acoperisul din tabla se auzea fiecare strop cazut. Sunetul ploii combinat cu sunetele junglei ne-au creat o atmosfera incredibil de relaxanta. Am dormit cu totii precum pruncii.