Aventuri pe meleagurile Daciei – COSTESTI CETATUIE si PIATRA ROSIE

Capitala Daciei , Sarmisegetuza, era aparata de un lant de alte cetati si foarte bine protejata in fata invadatorilor cu un sistem de fortificaţii unitar. Principalele cetati protectore sunt:  Costeşti, Blidaru, Varful lui Hulpe, Piatra Rosie, Banita si Fetele Albe. Cetatile mentionate nu sunt simple centre tribale intarite. Ele sunt construite astfel  incat se vad si se sprijina reciproc. In prezent in Muntii Orastiei exista cateva sate imprastiate pe versanti, avand o populatie mult mai mica decat pe vremea Daciei.

Si uite asa, intr-o buna zi, am ajuns si noi, un grup vesel si insetat de istorie, pe aceste meleaguri de legenda, in cautarea adevarului despre stramosii nostri. Ne-am propus ca in weekendul alocat vizitarii zonei, sa reusim sa calcam in cat mai multe din cetatile antice. Am reusit sa ajungem la Sarmisegetuza Regia, la misterioasele Vartoape si la cele doua cetati despre care va voi povesti in acest articol. Din pacate au mai ramas cateva necalcate de noi dar asta inseamna ca locul ne doreste inapoi. Trebuie sa ne intoarcem si sa reusim sa le vizitam pe toate astfel incat sa va pot povesti si dumneavoastra cum stau lucrurile pe aici.

La ceas de seara am ajuns la pensiunea noastra despre care scriam in primul articol al seriei si vazand ca pensiunea se afla chiar la poalele cetatuiei Costesti, am hotarat sa urcam si sa o vizitam. Am hotarat sa urcam cu masina pe un drum neamenajat, prafuit si pietros, vai de capul lui, pe care ne chinuiam sa ne intersectam cu vreo doua masini care coborau. Daca mergeti pe jos, de la pensiune nu veti face mai multe de 1 ora pana la cetate.

DSC02983 DSC02988

COSTESTI CETATUIE

Locul este aproape lasat in paragina, indicatoarele sunt vechi si atat de ruginite incat cu greu poti deslusi ce scrie pe ele si este nepazita, lasata la cheremul vanatorilor de comori si a celor care se indeletnicesc cu vandalizarea. M-a cuprins tristetea vazand atata nepasare din partea autoritatilor care ar putea scoate bani frumosi din turism si i-ar putea investi in protejarea sitului care si asa este  descoperit numai intr-o proportie foarte mica. Evident nici aici nu se fac sapaturi asa ca tot ceea ce poti vedea sunt cateva pietre si cateva urme ale unor temple stravechi. Cu toate astea energia locului este puternica si cumva, mi-am dat seama ca situl poate sa isi protejeze comorile singur in fata pradatorilor. Primul lucru pe care il vezi la intrare este valul de pamant menit sa protejeze cetatea de invadatori si celebrul “Murus Dacicus”, zidul de aparare atat de bine construit de catre daci.  Surprinzatoare sunt ramasitele locuintelor care se pastreaza destul de bine desi au trecut mii de ani si de dusmani peste ele.

DSC02990 DSC02997

Pasii ne indeamna sa o luam la vale prin padure si nu gresim pentru ca aici, o data in partea dreapta si apoi ceva mai jos. pe partea stanga, gasim niste ruine ale unor temple care candva aveau o mare insemnatate.  Nu reusim sa aflam mai multe pentru ca nu exista nici un panou informativ iar despre ghid nici nu poate fi vorba. Asa ca singurele lucruri pe care vi le pot impartasi sunt imaginile de pe filmul realizat aici si din fotografiile atasate. De prin diverse articole (foarte putine) care circula pe internet, aflu ca si de aici pornesc tuneluri care ajung la Sarmisegetuza. Asa o fi, poate intr-o zi o sa apucam sa le cunoastem si noi.

DSC03012 DSC03015

DSC03019 DSC03027

PIATRA ROSIE –  Cetatea unde copacii au ochi

Locul acesta este intr-adevar incarcat de mister. Pentru a ajunge la ea trebuie sa strabati vreo cativa kilometri de la Costesti pana la intrarea in satul Luncani Vale pe drum asfaltat. De la intrarea in sat vei avea parte numai de drum de pamant si pietris. La un moment dat drumul se blocheaza in apropierea unui podet peste un raulet. De acolo trebuie sa pornesti pe jos pe un drum forestier care trece pe langa un izvor cu apa rece si buna. Daca ai ajuns la izvor, sigur ai ajuns unde trebuie.

DSC03247 DSC03254

Urcarea nu dureaza mai mult de 1 ora si spre final trebuie sa treci printr-o splendida livada cu mere, livada care apartine locuitorilor din zona.

Numele Piatra Rosie vine de la dealul de culoare rosiatica pe care cetatea este construita.

DSC03256 DSC03259

Primul lucru peste care nu ai cum sa treci cu vederea este un zid urias din piatra ce pare a fi chiar mai vechi decat cetatea. In preajma lui copacii te privesc cu ochi ce par scrijeliti in scoarta lor pentru eternitate.

DSC03262

Zidul urias este monobloc, nu este format din pietre mici slefuite ca de obicei. Dupa ce treci de el poti spune ca ai ajuns in interiorul cetatii. Tot dealul este acoperit de blocuri paralelipipedice pravalite din zidurile interioare. Exista si un splendid drum pavat pe care poti calca in voie deoarece nici aceasta cetate nu se bucura de paza sau de vreo urma de respect din partea autoritatilor. Constructia este impresionanta. Pe langa drumul pavat si uimitor de rezistent la trecerea timpuluia jefuitorilor si a turistilor, descopar cu uimire acelasi tip de groapa ca si in zona Vartoapelor.

DSC03271 DSC03277

Aici exista numai 2, sau cel putin numai atatea am vazut eu, plasate de o parte si de alta a drumului cu pricina. Drumul se termina cu un platou pe care gasim ramasite ale unui foc ritualic si a unor resturi de ofrande pagane, semn ca sectele isi fac de cap prin zona.

DSC03280 DSC03283

Daca cobori prin iarma inalta si neingrijita pe latura opusa fata de urcarea ta, vei ajunge la marginea platoului si vei avea parte de o splendida priveliste asupra vaii de sub cetate.

DSC03291 DSC03334

Evident nici aici nu exista vreun panou explicativ sau vreun ghid asa ca tot ceea ce puteti gasi in legatura cu Piatra Rosie sunt explicatiile seci de pe siturile de specialitate care prezinta artefactele gasite aici si cateva detalii despre o pestera aflata in vecinatate si despre un platou cu importanta strategica.

DSC03345 DSC03355

Iata cum este calcata in picioare, la propriu, istoria stramosilor nostri. Ceea ce putem face noi este sa mergem in numar cat mai mare si sa vizitam zona, sa nu o lasam sa cada prada uitarii si sa aratam autoritatilor ca prin noi mai curge sange de dac adevarat. Poate in acest fel se vor mobiliza si ei si vor proteja aceste locuri splendide. Poate in acest fel vor realiza ca pot sa intretina aceste cetati din banii obtinuti de la turisti, fara sa stea cu mana intinsa pe la alte organizatii.

DSC03357

Mi-as dori sa va pot spune legende ale locului, mi-as dori sa stiu cum sa promovez aceste plaiuri de vis, mi-as dori sa le pot scoate din uitarea in care au cazut. De aceea va rog sa mergeti si sa le vedeti cu ochii vostri. Nu le lasati sa dispara!

Pana ajungeti acolo va invit sa vizionati cele doua filmulete atasate acestui articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *