Candva, in vremuri demult apuse, cu peste 1000 de ani in urma, in zona Balvanyos se construia o cetate cu ziduri puternice facute din pietre gigantice. Nu se stie exact cum au fost slefuite si de unde au fost ele transportate, cert este ca ruinele cetatii exista si azi pe deal, triste si parasite. Numele cetatii provine din cuvantul “balvany” care inseamna idol, semn ca locuitorii acestei zone erau adoratorii zeilor antici ai naturii si ai cerului. Stapanii cetatii au fost adoratori ai zeilor pagani pana tarziu, regele Stefan cel Sfant al Ungariei razboindu-se in van cu ei pentru a-i crestina. Stapanii cetatii au reusit chiar sa il invinga in lupta si sa ii ia coroana, coroana ce a fost pastrata in cetate pentru multi ani. Familia Apor, stapana cetatii, a locuit nestingherita aici, fara sa fie crestinata, pana in anul 1603, cand ultimul descendent a murit iar sotia lui s-a retras intr-un sat din vale.
Ce poti face intr-un weekend in zona Balvanyos? Ei bine, poti face foarte multe lucruri! Zona este absolut superba si nu vei avea timp sa te plictisesti nici macar o secunda. Hai sa pornim in aventura!
Grand Hotel Balvanyos unde am fost noi cazati (vezi articol aici) este foarte aproape de traseele de pe muntele Puturosu, mai exact aceste trasee incep chiar in spatele hotelului, in zona dedicata hranirii ursilor. Este simplu sa le gasesti pentru ca sunt arcate cu panouri indicatoare. Pornind in sus pe un traseu lejer si urmarind pasii ursilor la care te-ai uitat cu o seara inainte, ajungi langa o troita, un altar, dedicat Sfintei Maria.
In continuare, dupa vreo 10 minute, ajungi la primul obiectiv al traseului:
GROTA SULFUROASA
Aceasta grota situata la o altitudine de 1052 metri, este frumos amenajata cu bancute din lemn pe care te poti aseza si inspira aerul sulfuros care iese din pamant. Muntele se numeste Puturosu pentru ca asa si este…pute! Pretutindeni sunt emanatii sulfuroase binefecatoare pentru plamani. Astfel de locuri unde oamenii cu probleme de sanatate respira aer sulfuros se numesc mofete si sunt emanatii post-vulcanice. Nu stationati prea mult timp in pestera, cititi mai intai instructiunile de pe panoul de la intrare. Gazele pot sa ucida.
In continuare se ajunge la:
GROTA CU ALAUN
Alaunul este un mineral folosit in industria cosmeticelor: crema pentru obraz, deodorante uscate, betisoare astringente dupa barbierit. Pe vremuri se folosea si la: spalatul ochilor, calmant, astringent, reducerea sangerarii, in paste de dinti. Daca il aveti sub formă de pudra se foloseste impotriva aftelor, in procesele de tabacarie, procese de albire a pielii. Este prezent si in compozitia prafului pentru stingerea incendiilor.
Continuam urcarea conform indicatoarelor si ar trebui sa gasim CIMITIRUL PASARILOR. Acesta refuza sa apara. Nu am reusit deloc sa il gasim desi nu ne-am abatut de la traseu nici macar cu un pas.
In schimb am tot urcat zi de vara pana in seara si am ajuns la un loc incantator si foarte special:
TINOVUL BUFFOGO
Tinovul este o mlastina oligotrofa de turbarie, acida. V-am dat gata cu definitia?! Hai sa explic mai pe indelete. Am ajuns la o zona splendida amenajata cu podete din lemn care permit trecerea turistilor peste tinov fara a afecta in vreun fel vegetatia locala si fara a cadea in mlastina cu pricina. Podetele din lemn te duc peste pajisti verzi si miscatoare, printre copaci frumosi, pana la o balta care bolboroseste si emana gaze sulfuroase. Nu sunt multe si nici periculoase aceste gaze. Zona mi s-a parut fenomenala. Nu am mai vazut asa ceva niciodata desi am cutreierat lumea in lung si in lat. Nu ar trebui sa ratati urcarea pana la el, desi dureaza cam 45 de minute. Drumul strabatut prin padure este minunat.
Plimbandu-ne peste podete pana unde acestea se terminau, am constatat cu surprindere ca traseul continua deoarece aparea marcajul nostru turistic. Toate bune si frumoase numai ca pentru a continua trebuia sa sarim peste balustrada, intr-un loc neamenajat, lucru care mi s-a parut ciudat si cam fara noima. Adica de ce nu au putut sa taie balustrada ca sa continuam traseul in mod normal? Am sarit peste si am aterizat in mlastina. Traseul continua printre tufe de zmeura. Intr-un final am ajuns pe o culme si am hotarat sa ne intoarcem deoarece se intuneca si nu am dorit sa ne intalnim pe carare cu ursii care coboara la masa la hotel.
A doua zi am hotarat sa ajungem la LACUL SFANTA ANA si la TINOVUL MOHOS.
Dimineata devreme am luat micul dejun la hotel, ne-am echipat cu costumele de baie iar pe la ora 8 am sarit in masina. De la hotel pana in zona Lacului Sf Ana nu este mult de mers, poate vreo 10-15 minute cu masina intr-un peisaj de vis, prin padurea uriasa ce se trezeste la viata, plina de aburi care ies din pamant. Soseaua tocmai a fost asfaltata si este impecabila. Am ajuns la un soi de casuta din lemn unde un nene ne-a facut semn sa oprim. Am oprit si a ne-a spus ca putem parca acolo si apoi putem continua pe jos pana la lac. Ne-a mai spus si ca ar fi 1 kilometru de mers pana la el. Exista si o parcare jos, langa lac, dar nu stiu de ce nenea a zis sa parcam sus. Am platit taxa de parcare 10 Ron. Si cu rucsacelul in spinare am purces mai departe pe jos. Inainte de a cobora la lac am vazut ca de la casuta de lemn se organizau ture la Tinovul Mohos asa ca am intrebat cand pleaca prima tura. Ni s-a spus ca in mod normal ar trebui sa plece la 10 dar pentru ca e putina lume, prima tura va pleca la 12. Bun, aveam timp suficient sa ajungem la lac si sa ne intoarcem. Drumul de la parcarea de sus si pana la lac este perfect asfaltat si trece printr-o padure uriasa care miroase puternic a cetina si rasina. Atmosfera matinala este divina: pasarile ciripesc, vantul adie usor, soarele abia patrunde printre crengi si totul in jur e umed si plin de viata. A fost o adevarata placere parcurgerea pe jos a drumului pana la lac. Odata ajunsi jos am avut in fata panorama magnifica a lacului care parca fumega in bataia soarelui. Nu am rezistat, m-am echipat si am fugit in apa. Nu mai era nimeni suficient de nebun sa faca asta dar dupa ce m-au vazut pe mine, au prins curaj si alte doua persoane.
Am stat si am inotat pana aproape de ora plecarii. Aveam de gand sa prindem grupul care pleca la ora 12 spre Tinov asa ca am dat zor sa urcam panta pana la parcarea de sus. Am ajuns la timp, am cumparat biletele, 5 Ron de persoana si am ascultat incantati povestile ghidului, un nene hatru care vorbea bine romaneste desi era ungur. Ne-a explicat ca tinovul este un depozit de turba plasat peste un con vulcanic ca un dop, dop in care se revarsa niste ape venite din munti, ape absorbite de acest dop de turba. Prin urmare apele nu pleaca niciodata la vale ci raman acolo si umfla turba pana cand aceasta arata ca niste buze umflate cu silicon.
In aceasta turbarie plantele carnivore sunt la ele acasa. Este plin peste tot de mici floricele roz cu “dinti” ascutiti, gata sa muste din vreo insecta. Floricele carnivore se numesc Roua Cerului (Drosera rotundifolia). In afara de ele, aici este zona preferata a mesteacanului pitic, mesteacanului pufos si a pinului silvestru care ramane pitic din cauza frigului din zona.
In final nenea ne-a spus sa nu mancam ceea ce noi credem a fi afine pentru ca nu sunt, ci sunt niste plante care produc diaree. Ne-a plasat unei domnisoare ghid, domnisoara care vorbea romaneste foarte prost dar se straduia si era foarte amabila si simpatica. Impreuna cu alte persoane si cu domnisoara din dotare am purces spre Tinov. Locul acesta este fantastic, bine amenajat cu podete din lemn sau cu buturugi pe care sa calcam pentru a nu deranja locuitorii verzi ai zonei. Din loc in loc exista lacuri in care se oglindeste cerul, lacuri atat de frumoase incat nu-ti mai vine sa pleci de acolo. Pe marginea lor cresc plantele carnivore roz strabatute de soparle peste care planeaza zgomotos libelule uriase. Senzatia este unica. Inca ma gandesc cu drag la acest loc special si abia astept sa ma intorc in zona. Traseul de vizitare dureaza putin, numai vreo 30 de minute si este mic in comparatie cu multele hectare ale Tinovului. Se pastreaza asa scurt pentru a proteja parcul natural iar asta e un lucru bun.
Ghidul nostru ne-a mai spus ca Tinovul Mohos a fost retrocedat unei persoane care cere anual bani multi de la stat pentru a permite accesul turistilor. Tot el a primit si paduri in proprietate si ce credeti ca face cu ele?! Ati ghicit, le taie! In inima parcului national, in inima zonei protejate. Felicitari!
Daca aveti drum pe la Balvanyos sau prin zona, nu ezitati sa mergeti la Tinovul Mohos, este un loc unic, special, incredibil.
IZVOARELE TAMADUITOARE sunt probabil locul cu cea mai mare importanta in Balvanyos. Ele sunt amenajate incredibil de bine si toata lumea le poate folosi gratuit. De la hotelul nostru a fost foarte usor de ajuns la ele, pe jos prin padure, o plimbare lejera de 10 minute. Iata la ce sunt bune aceste izvoare (citez de pe situl bailetusnad.ro):
“Apele minerale carbogazoase, sărate, feruginoase folosite la băi încălzite au efecte benefice asupra bolilor reumatice, băile reci cu ape minerale având efecte benefice asupra bolilor cardiovasculare. Mofetele (băile seci) sunt frecventate de pacienţi cu probleme reumatice şi arteriale. Unele ape minerale sunt folosite la cure interne pentru a facilita producerea de fier în organism”
Locul in care se afla izvoarele este cu totul special asa ca va invit pe toti sa il vizitati si sa beneficiati de proprietatile tamaduitoare ale apelor.
