https://www.youtube.com/watch?v=PUNAYR0HMSk – IATA SI UN FILM REALIZAT AICI!
Una din frumoasele piete pline de temple hindu si diverse constructii din lemn sculptat cu gingasie este si BHAKTAPUR DURBAR SQUARE. Exista o frumoasa poarta de aur prin care se trece catre un templu hindu care nu poate fi vizitat. Alaturi este muzeul de istorie si langa el exista 2 sculpturi celebre, realizate dintr-o singura piatra care se spune ca a cazut din cer. Dupa realizarea lor regale a taiat mainile artistului ca sa nu mai poata face altele la fel. Ele sunt considerate patrimoniu al umanitatii (atasez foto). Tot aici se poate vizita piata de ceramica. Sa va descriu putin piata de ceramica: pe jos, in praf, mesterii ceramisti invart roata si scot oale si ulcele pe banda rulanta chiar in fata turistilor. Ceva mai incolo o mare de oale puse pe jos de abia te poti strecura printre ele. Alaturi o mare de statuete din ceramica vandute de un nene extrem de colorat. Mai incolo o poarta a unei case prin care se intrezareste o femeie care spala rufele copilului intr-un lighean. Pe un acoperis, un nene isi repara spartura din trestie si paie si arunca direct in strada bucatile degradate, cat pe ce sa pocneasca pe cineva in cap. Mai incolo o intersectie plina de biciclete si scutere si in mijlocul ei, intr-o cosmelie fara pereti dar cu acoperis, un nene frizer barbiereste si tunde un client. Pe marginea drumului mai multi vanzatori de legume: cepe mititele si verzi isi itesc cozile dintr-un cos, radacini de nap, radacini de curcuma, diverse alte legume. Cateva cosuri impletite servesc drept cusca pentru un snop de gaini galagioase si la doi pasi mai incolo o mare piata unde pe tarabe se vand chestii pentru turisti, statuete metalice sau din plastic colorat (atentie! unii spun ca statuetele sunt din os de yak dar de fapt sunt din plastic), mosorele zbarnaitoare si ceva de care ne-am lipit cam 90% din grupul nostru. BOLURILE CANTATOARE. Ce sunt bolurile cantatoare si de ce ne-am lipit de ele? Sunt niste boluri din alama batute manual cu ciocanul pana ajung la forma finala si dotate cu un fel de facalet din lemn care se alipeste de buza exterioara a bolului si se roteste prin frecare, incet, incet, pana cand bolul, tinut in palma perfect intinsa, incepe sa vibreze si sa scoata un sunet lung gen wuuuuuuuuuuuuuu…… Acest sunet, in functie de marimea si materialul bolului vindeca anumite boli, deschide chakrele si ajuta la meditatie si la intrarea in starea de relaxare necesara. Noi am tintit boluri mici dar ghidul nostru sherpa ne-a spus ca cele mari si fara modele pe ele sunt cele bune. Nenea care le vindea ne-a facut si o demonstratie despre puterea vibratiei bolului. A pus apa in el si rotind facaletul a reusit sa o faca sa fiarba (vezi foto). Am tabarat pe el si am cumparat aproape toti asa ceva pentru ca stiam ca ghidul nostru ne va arata cum se folosesc. Dar despre asta intr-o povestire viitoare.
In mijlocul pietei ghidul ne-a dus la un restaurant superb, in forma de pagoda-templu hindu, construit in totalitate din lemn si sculptat la fel ca templele din jur. Se manca la etaj pe o terasa mica de unde se vedea frumoasa panorama asupra pietei. Alaturi de restaurant era un templu inalt decorat cu elefanti enormi pe care a trebuit musai sa fac poza.
Langa restaurant un asa zis om sfant, mult prea poleit cu aur pentru gusturile mele (mantia galbena era conturata cu fire aurii), facea poze cu turistii cerand bani. Dupa cum am mai spus, stiam ca oamenii sfinti nu fac poze cu turistii asa ca nu l-am bagat in seama. Era totusi pitoresc si am incercat sa ii fentez vigilenta pozandu-l de la distanta cu zoom-ul din dotare. S-a prins si s-a intors in partea cealalta…un smecher!
Una peste alta piata respectiva este frumoasa si primitoare, merita vizitata si merita vazut cum traiesc oamenii din zona.
In povestea viitoare va voi purta prin templul maimutelor si vom admira impreuna un superb apus de soare violet, peste Kathmandu.
