Cea mai mare stupa buddhista din Nepal, si una dintre cele mai importante din lume, un loc in care orice Buddhist trebuie sa vina macar o data in viata. Aceasta stupa este chiar in inima agitata a orasului si trebuie sa faci balet cu autobuzul printre mii de scutere si masini ca sa o poti vedea. Pe o mica straduta ornata cu magazine de suveniruri pe ambele parti se patrunde spre o alta lume, o minune alba cu acoperis auriu si tuguiat, de pe care te privesc impaciuitor si protector minunatii ochi al lui Buddha. In jurul stupei exista multe magazine cu suveniruri de tip mandale, mosorele cu incantatii, obiecte de cult, stegulete tibetane, matanii tibetane, muzica pentru meditatie, etc dar e bine ca nu circila masini sit e poti roti in voie in jurul ei. Tot in jurul stupei exista si o manastire tibetana, un fel de refugiu pentru calugarii din Tibet. Negativi si obiditi cu am ajuns noi acolo in urma vizitei la Pashupatinath, am dat cu totii, parca intelesi intre noi, ocol stupei si am rotit de toate mosorelele. In fata intrarii care ducea la treptele pe care puteai urca sa dai ocol de la un nivel mai inalt, ardeau intr-o oala enorma niste ierburi, cred ca marijuana, care raspandeau un fum placut si purificator.
Nu radeti mai!
Erau multi calugari buddhisti in zona, asezati in pozitie de meditatie sau hranind porumbeii din piata. Unul dinre ei mi-a dat binecuvantarea lui si imediat am scapat ca prin farmec de blestemul de la ruguri…m-am simtit usoara si am pornit din nou la inconjurat stupa. Cand mi-a trecut bine senzatia aia neplacuta am aruncat ochii roata si am vazut un templu mare din lemn unde se afla un mosor de incantatii enorm, mult mai mare decat un om, si frumos colorat. Am vrut sa intru dar am auzit muzica si am vazut multimea inghesuita ca la urs. Se turna o scena de film Bollywoodian. O mandra canta si miorlaia de rupea pe langa marele mosor, spre marea mea ciuda ca nu pot face poze cu mosorul. Ei as! Am bagat o mana cu camera printre niste zabrele si i-am tras un blitz in ochi tocmai cand suferea mai tare in cantec! Nu sunt sigura dar cred ca m-au injurat cameramanii! M-am carat eu mai incolo cu camera mea cu tot si ce sa vezi, pe un piedestal se afla un clopot gigantic impodobit cu tot felul de scrieri pe care mi-am dorit mult sa il fotografiez. Na, ma mananca si pe mine ce sa fac?! Atat ca langa el suferea in tacere si se schimonosea (dupa model Bollywood) un bade, inconjurat de o gloata de gura-casca si de niste meseriasi care tineau umbrele albe care sa il lumineze pe suferind in timp ce miorlaie. Eu plina de obida ii transmiteam ganduri negative menite sa inceteze cu sclifoselile ca sa pot trage in poza clopotul buclucas. El nimic! Doar ca binecuvantarea calugarului buddhist isi facea efectul si iata ca din multime iese un sherpa nevinovat care cara cu capul un enorm balot (cand spun enorm inseamna mai mare decat sherpa cu pricina) si care neavand pe unde sa traverseze piata din pricina gloatei pestrite de gura-casca, apuca fix prin spatele badelui cantaret-suferind-miorlaitor, dar fix cand acesta se tinea cu mana de inima bolnava de dragoste si chin si probabil dor. Nu puteti sa va imaginati ce hohote au izbucnit in toata piata pentru ca badea-suferindul nu l-a vazut pe sherpa si continua sa sufere cu mana pe inima, iar sherpa nu l-a vazut pe bade din pricina clopotului enorm si s-a oprit in cadru ca sa vada de ce rade lumea. Ne-am tavalit pe jos de ras. Iar cameramanii l-au pus pe bade sa sufere toata povestea din nou.
Am fost lasati o ora sa ne purificam la stupa asta frumoasa si asa am si facut, am reusit sa scapam de toate vibratiile negative adunate dincolo, am meditat langa calugari, am hranit porumbeii, ne-am invartit in jurul stupei tragand de mosorele, am respirat aerul imbibat de fumul purificator (nu radeti mai!) si am absorbit pur si simplu pacea si linistea din jurul acestei mununate stupa. Este un loc cu adevarat pozitiv si merita sa il vizitati. Noi ne-am simtit minunat si ne-am incarcat cu energie.
Gata! In urmatoarea poveste vom parasi Kathmandu si vom lua pentru prima data contact cu marele Himalaya, la Nagarkot si vom simti puterea de neimaginat a muntelui.
