Dimineata devreme s-a dat desteptarea pentru a porni cu avionul catre Cairo si pentru a trai cea mai interesanta experienta din Egipt, dezlegarea misterului piramidelor si intalnirea cu misterioasele tezaure ale faraonilor mumificati.
Ne-au transportat cu autocarul la aeroportul din Luxor si de acolo am luat un avion catre Cairo, zbor care a durat cam o ora si jumatate. Odata debarcati in Cairo, am fost preluati de un alt ghid si de un alt autocar de lux. Frematam de nerabdare, de multi ani imi doream sa calc prin aceste locuri. In fata noastra Cairo isi deschidea larg portile. Am privit cu uimire cum toate strazile, foarte aglomerate dealtfel, erau intesate pana la refuz cu vechile noastre Dacii. Ceausescu a facut treaba buna cu africanii astia. Imaginati-va ca Daciile noastre cele vechi functioneaza perfect chiar si in ziua de azi si oamenii astia isi fac treaba cu ele.
La primele ore ale diminetii traficul era infernal, mii de masini se chinuau sa se strecoare una pe langa alta, claxoane cu duiumul, pietoni in halate decolorate purtand carpe albe legate cu snur pe cap se strecurau dibaci prin toata nebunia si un amalgam de praf, smog si ceata se inalta triumfator aducand un omagiu soarelui care rasarea. Dintr-un minaret se auzea cantecul chemator la rugaciune si nebagat in seama de nimeni se pare. Mai incolo la niste tarabe vanzatori de cine stie ce suveniruri ieftine isi inghesuiau marfa pe trotuar c at pe ce sa ajunga pe carosabil. Noi cu autocarul nostru incepem sa urcam catre varful unui deal pe care trona o imensa moschee ce supraveghea intregul oras de la inaltimea unde fusese construita. Am coborat si am ignorat gloata de vanzatori care ne-a luat cu asalt urcand pe un drum strajuit de ziduri catre intrarea in…
CITADELA – construita de celebrul Saladin ca o fortificatie pe varful unui deal inalt, cu ziduri de protectie, cu creneluri de unde se putea trage asupra inamicilor si cu tot ceea ce are nevoie un loc dedicat protectiei cetatenilor, un loc de refugiu in vremurile cruciadelor sangeroase, ne ofera o splendida priveliste de la inaltime asupra agitatului Cairo.
Dimineata era plina de smog, ceata si praf dar de sus, vecini cu soarele, reusim totusi sa intrezarim departe in zare maretele piramide care se inalta catre soare din miezul desertului si care par ca in curand vor fi inghitite de orasul care inainteaza spre ele lent dar sigur ca un tsunami din sticla si piatra.
In toate fotografiile din ghidurile turistice, piramidele apar in miezul desertului, dar vazute din acest unghi pare ca peste vreo 3-4 ani vor fi total inghitite de orasul cel negru, puternic contrastant cu galbenul nisipului din jur.
Pe la 1824 Mohamed Ali construieste in interiorul citadelei o splendida moschee din alabastru. Moschea se viziteaza cu toate ca acolo se tin si rugaciuni. La intrare ni se dau niste halate lungi si largi dotate cu gluga pentru a fi acoperite cat mai mult posibil. Ne descaltam, luam papucii in mana si pasim pe covorul gros ce se intinde pe jos. Moschea este enorma si foarte frumos decorata cu motive orientale de sus pana jos, cu candelabre gigantice si cu covoare enorme lucrate cu multa migala.
Observam cu coada ochiului un grup de musulmani asezati in cerc pe covor si discutand intre ei, probabil pregatindu-se de rugaciune. Iesim spre o curte interioara cu un loc unde sa te speli si sa bei apa dintr-o fantana foarte adanca.
Apa din fantana nu era suficienta pentru toti cei care se refugiau in citadela cu tot cu animale, asa ca a fost construit si un ingenios sitem de apeducte care transportau apa din Nil. Ramanem sa admiram din curtea interioara a Citadelei orasul care se trezeste si piramidele tacute si impasibile strajuite de marele Sfinx.
Cu toate ca la intrare era plin de vanzatori agasanti si de copii cersetori, imediat ce treci de casa de bilete esti patruns de liniste si pace. Nimeni nu te mai deranjeaza, sunt doar turisti care fac poze si credinciosi musulmani care vin pentru rugaciune. De la Citadela am fost transportati catre misterioasele PIRAMIDE……
Deja frematam de curiozitate si nerabdare ca sa ajungem in apropierea ultimei minuni a antichitatii supravietuitoare peste timpuri. Am ajuns pe platoul Giza si am fost debarcati. De acolo se puteau inchiria camile cu care sa te deplasezi pana langa piramide sau se putea merge pe jos.
Am ales plimbarea pe jos pentru a face fotografii, in plus, distanta de parcurs pe camile era foarte mica. Am fost lasati acolo 2 ore, timp in care sa le vedem pe indelete. Zona este puternic incarcata de energii telurice si magnetism iar amplasarea celor 3 mari piramide reproduce cu fidelitate constelatia Orion. Am trecut pe langa stapanii camilelor si ne-am indreptat catre minunile antichitatii.
Marea piramida a lui KEOPS se inalta mandra catre soare chiar langa mine, ma puteam cocota pe ea dar era interzis. Nu am rezistat tentatiei si am sarit pe primul nivel doar ca sa absorb cat mai mult din energia ei. Am sarit jos imediat pentru ca de la inaltime am vazut paznicii ca se uitau urat in directia mea.
Erau si cateva femei-politist, acoperite din cap pana in picioare (vezi foto), care vanturau niste bastoane destul de neprimitoare din punct de vedere al spinarii mele. Spiritul meu temerar de mare urcatoare pe piramide (vezi Mexicul) trebuia sa se potoleasca.
Se putea intra printr-o spartura in piramida pe un hol lung si stramt, apoi prin marea galerie tot un fel de hol stramt dar foarte inalt. Acest hol se mai numeste si “galeria vibratiilor”. 
Ghidul a inceput sa maraie, am marait cu totii un fel de “ooooohm” lung, si totul a inceput sa vibreze in interior intr-un mod incredibil care iti dadea fiori reci pe sira spinarii, chiar si cablurile de pe perete tremurau. La capatul galeriei este asa numita camera a sarcofagului care vibreaza si ea din toate incheieturile. Vibratiile sunt atat de puternice incat se simt foarte bine si daca stai intins in sarcofagul de granit. Fenomenul este incredibil, piramida este o mare masinarie. Trebuie sa stiti ca in nici o piramida mare din lume nu s-au gasit morti sau mumii, deci clar ele sunt construite pe intreaga planeta cu un alt scop. Se pare ca sunt baterii gigantice menite sa canalizeze energiile extrase din pamant catre…. va las pe voi sa va ganditi. Dealtfel faraonul pe nume KEOPS, se pare ca nici nu a existat, el nu este pomenit nicaieri in alta parte si in nici o scriere. Marea piramida ascunde multe secrete in pantecele ei. Este singura piramida care are camerele interioare construite din granit masiv. Granitul este una din pietrele cele mai dure de pe pamant. In ziua de azi este taiat cu lame din diamant, dar atunci cu ce or fi fost taiate? Oare la ce folosesc camerele interioare gasite goale de micul robot explorator trimis de curand prin ele? In continuare a urmat camera reginei la care am ajuns aplecati printr-un put stramt si cu tavan foarte jos. Nerecomandabil celor care sufera de claustrofobie. Si aici cineva si-a incercat abilitatile vocale dar efectul a fost oarecum mai mic decat in sala sarcofagului.
Celelalte 2 piramide mari, cele ale lui Kefren si Mikerinos nu se puteau vizita asa ca ne-am multumit sa le dam tarcoale si sa le pozam in fel si chip.
Pe langa cele trei piramide mari exista si o cateva piramide mititele si un muzeu al navelor gasite ingropate in acea zona. Piramidele mai mici au fost construite mult mai tarziu dupa cele mari iar acestea chiar au functia mormant faraonic, pornind de la idea respectivilor constructori ca piramidele sunt numai bune pentru asa ceva. Am vizitat muzeul navelor, dar nu este mare lucru, cateva nave din lemn destul de bine conservate avand in vedere materialul din care au fost construite si perioada enorma in care au stat sub pamant. Muzeul are pereti din sticla deci nici nu e nevoie sa intrati in el caci se vede totul de afara.
In jurul piramidelor s-a descoperit orasul construit anume pentru cei care lucrau la ele. Mitul cum ca ele au fost construite cu sclavi a cazut. Orasul constructorilor avea case mari destinate familiilor muncitorilor, avea multe bucatarii enorme alaturi de care s-au dezgropat munti de schelete de animale gatite in respectivele bucatarii. In plus muncitorii erau rasfatati cu bere din belsug, in acest sens au descoperit vreo cateva fabrici de bere in zona. Iata ca faraonii ii tratau bine pe muncitori, le ofereau salarii decente, case gratuite, scoli, temple, mancare buna cu multa carne (proteina absolut necesara pentru astfel de efort) si pe deasupra ii rasplateau cu bere. Muncitorii erau mandri sa isi serveasca faraonul. Ramane un mister motivul pentru care orasul a fost parasit si piramidele uitate in negura timpului.
Ceva mai incolo se inalta trufas SFINXUL cel batut de vanturi si ros de furia nisipurilor. Acesta este unul dintre cele mai interesante obiective. Animalul ciudat cu trup de leu si cap de faraon (se pare capul lui Kefren) are multe secrete inca nedescoperite. Se poate ajunge si jos langa el trecand printr-un portal din piatra si se poate inconjura statuia si atinge. Senzatia de a ajunge intre labele ciudatei creaturi e nepretuita! Vantul permanent si omnipotent al desertului iti arunca in ochi mici rotocoale de praf si iti sulfa parul in toate partile. Desigur exista si medicament pentru asta, haiducii egipteni abia asteapta sa asalteze turistele cu par lung si sa le vanda carpe albe si snururi impletite ca ale arabilor, acaret numai bun de pus pe cap. Nu am scapat de insistentele lor pana nu am cumparat 2 acareturi anti-vant si pana nu le-am indesat vartos pe cap ca sa vada ceilalti haiduci ca nu mai avem nevoie. Intr-un fel au fost bune ca am putut sa ma uit la Sfinx in voie.
Acum cativa ani s-a descoperit prin scanare sub labele din fata ale sfinxului, o mare sala care adaposteste printre alte obiecte niste artefacte metalice si de asemenea un urias labirint subteran. Din pacate autoritatile egiptene nu sunt de acord cu excavatiile chiar daca in acest sens nu s-au cerut fonduri sau mana de lucru ci doar permisiunea de a sapa. Treaba devine dubioasa mai ales daca cititi profetiile vizionarului Edgar Cayce care spune ca exact acolo sub labele sfinxului s-ar afla ingropata istoria adevarata a lumii. In fine, sa speram ca la un moment dat vom avea si noi, muritorii de rand, privilegiul de a afla ce anume ascunde ciudata faptura a desertului.
Dupa ce ne-am saturat noi de dat tarcoale piramidelor si sfinxului am fost luati cu autocarul si dusi la masa la un restaurant cu specific egiptean, mancare buna, totul frumos dar noi eram nerabdatori sa ajungem la Muzeul Egiptului si sa il salutam pe Tutankamon, desigur daca o fi pe acasa…
MUZEUL EGIPTULUI este pur si simplu spectaculos. De afara nu pare a fi mare lucru, doar o cladire rosiatica inconjurata de o mica gradinita cu plante si alei. Odata ce patrunzi prin portile sale ai ocazia sa admiri cu adevarat tot ceea ce ai vazut pe Discovery sau prin carti de specialitate. Abia aici poti sa iei contact direct cu obiectele atinse cu mii de ani in urma de maretii faraoni proveniti din ceruri si rude de sange cu soarele, luna, vantul sau stelele.
Atmosfera misterioasa dintre obeliscuri, coloane, statui de o frumusete desavarsita lucrate cu mare migala de mesterii cei mai priceputi, vitrinele pline cu mumii ale unor personaje care au stralucit undeva in negura timpului precum marele Ra, tatal lor direct, te indeamna sa ramai acolo gura-casca iar orele trec prea repede. Sarcofage pictate cu culori uimitoare, pigmenti care au trecut peste mii de ani doar ca sa te astepte pe tine, mumii de animale, obiecte din pietre semipretioase sau pretioase, multe colane, masti mortuare, inele, podoabe care candva luau ochii multimilor stralucind triumfatoare pe degete elegante de semi-zei. Printre toate astea minunta carte a mortilor surade triumfatoare demonstrand ca textele cuprinse in ea referitor la imortalitatea celor mumificati si a obiectelor personale se adeveresc sub ochii nostri. Dupa mii si mii de ani iata-ne fata in fata cu personajele invelite in fase. Ma opresc in fata unuia si ne privim reciproc minunandu-ne de schimbarile intervenite in moda, de podoabele pe care fiecare din noi obisnuim sa le purtam. Invinge personajul invelit in fase, el avea haine si podoabe mult mai stralucitoare decat ale mele. Ma inclin in fata lui si il salut. Stiu ca dupa ce eu voi muri, nimeni nu va mai avea ocazia sa ma priveasca asa cum eu il privesc pe el dupa mii de ani. Totusi eu am avantajul ca nu va trebui sa stau impaiata intr-o vitrina! Eheeei…sic transit gloria mundi! Ii fac cu ochiul prin peretele de sticla, in semn de ramas bun si pornesc mai departe lasandu-ma condusa de vocea calda a ghidului nostru.
Muzeul este divizat in mai multe sectiuni printre care: tezaurul lui Tutankamon, comorile vechii dinastii, comorile dinastiei de mijloc, comorile regatului modern si altele pe care nu le mai retin. Nu este voie sa faci poze asa ca din pacate am ramas doar cu pozele de la intrare.
Simteam miros de gloata si aglomeratie si stiam instinctiv ca ma apropii de faraonul meu preferat Tutankamon. Oare o fi acasa la ora asta?
Tezaurul lui Tutankamon este zona cea mai aglomerata a muzeului deoarece este inchis cu sticla anti-glont iar daca vrei sa intri in cubul izolat, trebuie sa astepti sa iasa cei care sunt deja inauntru. Odata intrat ramai uimit cat este de frumos acest tezaur.
Cioc, cioc, bat in geamul de sticla si sunt fericita, faraonul-copil este acasa! In vitrina lui sta si se lasa admirat de cohorte de turisti frenetici. Ii dau binete politicos, il intreb de sanatate si ii cer voie sa cotrobai printre lucrurile lui personale. Ma aproba binevoitor prin ochii din pietre semipretioase ai celebrei sale masti din aur masiv. Ma indeamna sa iau loc pe tronul sau aurit si minunat impodobit dar din pacate eu nu ii pot onora invitatia asa ca ma indrept catre cele 3 sarcofage, proprietate personala. Candva, demult, acestea erau puse unul in altul ca papusile matrioska. Primul sarcofag este din piatra, al doilea din lemn impodobit cu pietre pretioase si inscriptii si al treilea din aur cu pietre pretioase. In acesta din aur se afla candva mumia faraonului copil, perfect conservata, cu podoabe minunate puse in jurul gatului si a incheieturilor si cu celebra masca din aur si pietre pretioase pusa pe fata. Uimirea ce m-a cuprins la vederea statuilor de luptatori din abanos negru impodobite cu sortulete aurite nu s-a stins decat in prezenta scaunelor-tronuri in forma de animal lucrate atat de migalos si de atent cum numai unui faraon i se cuvine. Podoabe minunate care nu si-au pierdut nimic din stralucire si frumusete sclipeau prin vitrine. Cuprinsi de reverie am cascat gura, corespunzator unui faraon atat de celebru, multa vreme pana ne-au scos de acolo ca sa mai intre si altii. As fi putut sa stau in sala lui Tutankamon toata ziua. Cu tristete in suflet l-am salutat pe faraon, gazda noastra primitoare si am continuat cu vizitarea muzeului.
Alte mumii ne privesc curioase din sarcofagele inchise prin vitrine, scarabeii gigantici ridica capul si ne urmaresc curiosi, obiectele din aur impodobite cu pietre pretioase stralucesc tacute in urma pasilor nostri iar statuile gigantice extrase din diverse situri raman nemiscate si impasibile continuand traditia lor de gardieni tacuti ai locului.
O vizita la acest muzeu este o incursiune in timpuri demult apuse, un salt in abisul istoriei.
Totul aici este impresionant dar din pacate obiectele prezentate sunt o foarte mica parte din ceea ce exista demult pe aceste meleaguri. Majoritatea artefactelor au fost furate de jefuitori, o mare parte se afla pe la alte muzee din lume, furate de diversi cotropitori si duse in tarile lor, vezi exemplul Parisului unde exista multe obeliscuri sterpelite din Egipt, sau Roma unde, la fel, e plin de obleiscuri furate sau vezi British Museum, Luvru si altele. Ce sa mai spun, macar aceste muzee se pot vizita si ne putem bucura si noi, muritorii de rand de comorile respective. Din pacate artefactele dosite prin colectii particulare nu le vom vedea niciodata.
Seara ne-am intors cu avionul la Luxor si am sarit pe nava noastra incheind astfel periplul minunat in tara faraonilor, a scarabeilor magici, a mumiilor amenintatoare si a desertului care inghite totul in clepsidra timpului si a uitarii eterne.
Daca aveti ocazia sa faceti o croaziera pe Nil, va recomand din tot sufletul sa nu o ratati, este o ocazie unica de a vedea minunile Egiptului antic intr-un cadru luxos si relaxant, cu deplasari lejere leganate de apele minunate ale fluviului zeilor. Daca aveti noroc si de un ghid gen enciclopedie cu picioare si mustati, cum am avut noi, va veti aminti pentru eternitate o astfel de vacanta.