Continuand periplul meu prin zone mai putin cunoscute ale Italiei, periplu inceput cu zona Calabriei si minunatele sale Maratea, San Nicola Arcella si incredibilul Diamante, iata ca a venit randul sa facem un salt in regiunea Abruzzo. Am mai povestit eu si despre Vasto si Isole Tremiti, iar acum voi ataca “bijuteria coroanei” ca sa zic asa.
Situat intr-o zona extrem de pitoreasca de munte, inconjurat de creste semete, micutul si foarte animatul Castel di Sangro este locul ideal de mers in Italia daca iti place muntele si ce are el de oferit. De la Roma pana la Castel di Sangro faci aproximativ 3 ore cu masina, o parte pe autostrada, iar alta parte pe un drum pitoresc plin cu peisaje incredibile cum numai in Italia poti vedea. Sate antice cocotate exact in varful ascutit al vreunui deal sau munte, construite special pentru a fi pazite de cotropitori, oricare ar fi acestia, iti sar in ochi la orice pas si pe tot parcursul drumului am facut concurs cine vede mai multe astfel de “cocotate montane”.
Localizat pe malul raului Sangro, in muntii Apenini, numit de anticii romani “Aufidena”, si locuit de saniti, Castel di Sangro a fost sediul ultimei linii a dinastiei lui Cezar (Catulus Caesar).
Odata ajunsi la destinatie ne-a intampinat un centru plin de turisti care forfoteau in toate partile ca un musuroi de furnici. Ne-am lasat bagajele si am dat fuga sa vedem ce putem gasi in acest mic orasel.
Castel di Sangro este un centru national de practicare a tenisului, acesta a fost de fapt motivul aventurii noastre acolo. Juniorul nostru a stat la un stagiu de 2 saptamani la asa numitul CENTRO FIT, adica centrul Federatiei Italiene de Tenis. Acest centru este un fel de tabara unde copii din toata Italia merg si se antreneaza intensiv in practicarea “sportului alb”. Centrul beneficiaza de vreo 20 de terenuri de tenis minunat amenajate in mijlocul naturii, printre pini inalti si iarba verde. Copiii sunt cazati la un hotel de langa terenurile de tenis si fac antrenamente toata ziua, de dimineata pana seara.
Printre antrenamentele de tenis mai sunt indrumati si la fotbal si basket, dar aceste activitati sunt oarecum pentru distractie si iesire din rutina. Seara sunt plimbati in grup prin zona si se distreaza de minune. Va voi povesti pe larg in alt articol cate lucruri interesante puteti face in zona. In timp ce juniorul nostru mergea la tenis, adica de la 8 dimineata la 7 seara, noi aveam timp berechet sa exploram zona si natura fenomenala a locului.
In vecinatatea Centrului FIT exista si un parc acvatic cu piscine si topogane, micut, dragut, curat si foarte bine intretinut unde copii erau dusi aproape zilnic sa inoate si sa-si intareasca muschii.
Primul tur l-am facut in “partea de jos” a oraselului, o zona animata si plina de magazinase scumpe, care are in mijlocul ei un mic parc cu loc de joaca pentru copii, parculet umbrit de pomi mari si stufosi, locul ideal de mers la joaca cu juniorii.
Tot aici erau instalate si mai multe jocuri cu plata, o pista de masinute pentru cei mai mici, un teren de basket si vreo 2 terenuri de tenis. In timp ce rataceam prin zona de jos am vazut numeroase indicatoare spre zone interesante cum ar fi, un satuc cu murales, un zoo in mijlocul unei mlastini, si multe indicatoare catre piste de ski. Bineinteles am explorat toata zona si va marturisesc ca iarna trebuie sa fie un paradis a skiorilor.
Am continuat pe malul raului si am ajuns la o terasa amenajata cu iarba pe care erau expuse mai multe pietre de moara, aranjate artistic, semn clar ca locuitorii din trecut se ocupau cu moraritul, deci erau bogati. In apropiere era si un pod langa care trona mare si lucios un pescar din metal cu o undita. Zona este deschisa pescuitului de pastrav, exista chiar si un muzeu al pescuitului (Pesca a mosca-probabil pescarii stiu ce inseamna asta, eu pot doar sa intuiesc). Privind de pe pod in apa am fost uimiti de multitudinea de pastravi de dimensiuni impresionante care inotau liberi si nestingheriti in rau. Iata un paradis al pescarilor!
In apropiere de centrul de jos al orasului, pe un drum care merge in padure exista numeroase ferme de cai, una dintre cele mai simpatice fiind Azienda Agrituristica Rio Torto (trebuie sa mergeti cu masina pana la ea, aceasta fiind mai departe in satucul invecinat) unde se organizeaza anual un concurs de calarie pe care am avut privilegiul sa il urmarim intr-o dupa-masa insorita. Oamenii locului se imbraca in haine de cowboy si isi arata iscusinta in manevrarea si instruirea frumoaselor animale.
Dar sa iesim din partea “de jos” si sa urcam pe niste stradute inguste si frumos pietruite catre centrul istoric. Dupa cum stiti cu totii cam toate oraselele si satucurile din Italia au cate un minunat centru istoric plin de case vechi cu multe flori rosii la ferestre, fantani si tasnitori, biserici antice, etc. Ei bine nici Castel di Sangro nu e diferit. O piateta larga cu o fantana arteziana frumos sculptata este locul principal de pornire catre centrul istoric. In aceasta piateta se tin concerte si petreceri in fiecare seara a lunii august, toate fiind foarte distractive, spun asta pentru ca nu le-am ratat. Din piateta porneste un sir de scari care te duce tot mai sus si tot mai sus pana la un muzeu de arta, Pinacoteca Patiniana.
Teofilo Patini, un pictor celebru Italian s-a nascut, a pictat si a murit aici, lasand in urma lui numeroase tablouri de mare valoare (au un pret mare pe piata de specialitate). In partea de jos a oraselului exista si o frumoasa statuie dedicate pictorului cu pricina. O mare parte a acestor tablouri, cele care nu sunt in colectii private, se afla in frumoasa cladire de piatra strajuita de un leu, Pinacoteca Patiniana. De aici continuam urcarea si ne minunam chiar peste drum de muzeu, de opera naiva a unui localnic ce a construit in fata propriei case tot felul de papusele din lut si le-a pictat strident (vezi foto). Ce sa-i faci, are si el farmecul lui.
Mai sus ajungem la o catedrala enorma facuta in totalitate din piatra alba, care priveste triumfatoare de la o inaltime ametitoare, peste intreaga vale a lui Sangro. Centrul istoric atat de pitoresc ne intampina cu o tanti destul de batrana care a considerat de cuviinta sa iti intinda chilotii personali la uscat in mijlocul drumului.
Ne amuzam, ii facem cateva poze si continuam urcarea. Ajungem la un punct de belvedere, deasupra catedralei din piatra si ne odihnim in bataia vantului pret de cateva clipe. Mai sus de noi se inalta vechi si pline de muschi si plante verzi, zidurile prabusite ale unui castel demult apus. Construit strategic de contele Oderisio, castelul avea o pozitie strategica si apara intreaga vale de cotropitori. Pe la 1228 castelul este incendiat de trupele cardinalului Colonna si de atunci castelul este in ruine. Privelistea vazuta de sus este foarte frumoasa, la picioare se intinde micul orasel iar in zare se vad crestele semete ale muntilor care strajuiesc firicelul albastru si stralucitor al micului rau Sangro.
In continuare va voi povesti ce se poate face intr-o vacanta la Castel di Sangro.
August, cea mai calduroasa luna a anului, ii scoate pe toti italienii din barlog si ii arunca in vacante care mai de care mai racoroase si mai umbroase. Locul ideal de racorire: muntele! La fel ca la noi in tara, muntele iti ofera o oaza de racoare, aer curat si seri patronate de vanticel taios cum nu poti gasi in nici un mare oras al peninsulei. Prin urmare Castel di Sangro se umple de turisti dornici de a-si ocupa timpul liber cu ceva. Si chiar au cu ce.
Ziua era destul de cald dar noi nu ne temem de asa ceva prin urmare am pornit sa exploram. In apropierea muzeului pescuitului porneste un drum prafuit numai bun pentru amatorii de biciclete. Acest drum trece pe langa raul Sangro, printre copaci si pasuni verzi in inima naturii si poate fi practicat cu biciclete normale (nu neaparat mountain bike) de oricine, chiar si de copii. In centrul orasului se puteau inchiria bicicletele necesare. Parcurgand drumul prafuit am ajuns la o mica dugheana din lemn unde niste baieti au amenajat pe malul raului cateva sezlonguri si umbrele, un fel de plaja privata pe iarba. Tot baietii cu pricina vindeau aventuri pe rau, rafting, cayak si coborare in rapel pe cascade.
In centrul oraselului stralucea rosu cu galben un pitoresc trenulet al carui proprietar organiza pe langa banalele plimbari prin Castel di Sangro, si alte aventuri interesante.
Ne-a placut ideea de a merge cu trenuletul noaptea la un observator astronomic situat in creierii muntilor.
Am cumparat excursia pentru toti 3 si am asteptat cu nerabdare ora 21 cand se dadea startul catre aceasta aventura inedita. Ni s-a spus sa ne imbracam gros pentru ca seara in varf de munte este friguroasa si asa am facut. In plus ni s-a dat cate o patura ca sa ne invelim daca ni se face frig pe drum si am pornit. Trenuletul este fara ferestre dar exista o prelata transparenta pe care a instalat-o la intoarcere.
La plecare am avut ocazia sa admiram toate satucurile prin care am trecut in acorduri de muzica pentru copii, cu multi clopotei. Canta micul trenulet cat il tineau boxele si ni s-a facut capul patrat de la atatia clopotei pentru ca drumul a durat vreo 3 ore pana sus. Stradutele inguste si foarte inguste garnisite cu case din piatra cu flori rosii la ferestre abia puteau cuprinde pufaitorul si cantaretul trenulet. Oamenii locului sunt lenti si neatenti, stau de povesti pe mijlocul drumului si abia dupa ce claxona se dadeau deoparte ca sa trecem. Cam in acelasi fel ca oile de prin partile noastre nimerite pe carosabil.
Am ajuns la observator pe la 24 si era intuneric bezna si un frig ce ne patrundea pana la oase. Am fost poftiti inauntru si am constatat ca in afara de cele 30 de persoane din trenulet mai erau inca pe atatea venite cu masinile personale. Observatorul era mititel dar ne-a cuprins pe toti intr-o sala cu scaune unde ni s-a facut o proiectie pe tavan si ni s-au explicat cate in luna si in stele despre …stele! Juniorul meu asculta fascinat cu ochii pe pereti si fermata sa urce catre luneta de pe acoperis.
Cand au terminat proiectia si explicatiile am fost poftiti in pod unde se afla luneta fixata pe o anumita galaxie. Am avut dreptul sa bagam ochiul pe rand si uite asa toata lumea a admirat micuta galaxie aflata la milioane de ani lumina distanta de noi si care aducea cu un pamatuf zburlit. Apoi am iesit afara din observator si abia acolo am putut sa traim cu adevarat aventura nocturna. In varful ascutit al muntelui era intuneric deplin, iar la ora 1 rasarea incredibila Cale Lactee. Puzderie de stele uriase adunate pe o carare alba si luminoasa ne purtau gandurile si spiritul catre marginile neexplorate ale enormului nostru univers (pardon, mai nou se pare ca trebuie sa vorbim despre multivers nu despre univers, notiunea a fost depasita de descoperiri recente). Spectacolul ce se prezenta in fata ochilor nostri era desavarsit. Iata, aveam ocazia sa ne intoarcem la sanul galaxiei si sa ii sorbim tot laptele cu puterea privirii. A inceput un concurs de tip “cine stie castiga” si fiecare a trebuit sa numeasca o constelatie de pe cer. Erau atat de multe…incredibil! Normal, concursul a fost castigat de tipii de la observator, dar si noi ne-am ales cu multe informatii noi si interesante despre stele si cer. Pe la ora 2 am purces catre casa. Trenuletul a pornit pufaind, cu prelata inchisa si cantand obsesiv cantecelele de copii, trezind localnicii din satele invecinate si rascolind haite de caini somnolenti si nervosi. Ne-am infofolit in paturi si pe la jumatatea drumului spre casa am fost opriti la un restaurant care ne astepta cu masa pusa (masa inclusa in programul nostru). Am ramas uimiti cand am vazut ca patrundem practic in casa cuiva, o casa mare cu o sala de mese dotata cu semineu, iar acolo suntem serviti cu produse preparate de familia respectiva. Totul de la paste pana la branza si vin, era produs in propria ferma. Am luat o cina tarzie extraordinara, totul a fost proaspat si incredibil de bun. Ne-am incalzit bine oasele cu oarece vin si cu o bautura dulce-amara si extreme de alcoolica pe nume Genziana, bautura facuta in casa din radacina respectivei plante care creste pe munte si care teoretic e protejata prin lege. Deh, ce sa-i faci….