Astazi vom porni din nou catre jungla, la ora la care pasarelele se trezesc si crocodilii, spre deosebire de noi, dorm. Scopul: azi vedem crocodilii de pe rau, imbarcati in canoe facute dintr-un singur copac scobit. Minunat! Ne imbarcam in masinutele descoperite si ne hurducaim fundul pana la locul de pornire in aventura. Vedem un rasarit de soare magnific pe raul care strabate jungla si asa, cand primele raze ating malurile, vedem barcile noastre pregatite. Suntem instruiti sa nu vorbim ca sa nu speriem animalele, sa tinem in permanenta mainile in barca (pentru a nu beneficia de o manichiura facuta in stil crocodilicesc) si sa nu ne rasucim brusc pentru a face poze ca sa nu rasturnam fragilele “copai”.
.jpg)
Apoi seful de barca ce a ramas in picioare in spatele barcii a inceput sa impinga cu un par lung in apa si barca a pornit. Liniste, soarele se ridica incet si portocaliu din spatele copacilor, apa clipoceste lin, un strop de roua curge de pe o frunza, pasarelele canta, un snop de maimute ne privesc curioase din copacii de pe margine, cate un clic de la aparatele foto, apoi undeva se aude un cantec de paun salbatic. Nuferi si alte plante verzi plutesc pe rau si o briza calda abia adie. Pe maluri vedem din loc in loc crocodili mari si adormiti sau pur si simplu stand la soare nemiscati. Par impaiati, totusi nimeni nu are curaj sa sara in apa! Sunt minunati! Senzatia pe care o ai sa fii la cativa metri de un crocodil fioros aparat doar de o copaie plina de persoane care se misca cand incolo cand incoace, e nepretuita! As fi vrut sa nu se mai termine aceasta lina plutire pe raul crocodililor pentru ca era o dimineata aproape magica. Am plutit noi asa, lin si ireal, pintre ceturi roz-stravezii vreo ora pana cand la un moment dat barca a fost trasa la mal si am fost anuntati ca de acolo pornim pe jos prin jungla. Dimineata magica se anunta din ce in ce mai interesanta! Am pornit la pas prin padurea insufletita. Palcuri de caprioare ne taiau calea, un paun isi rotea coada intr-un dans ritualic si chiar ne-a permis sa ne apropiem pana la vreo 3 metri de el, maimutele sareau in copaci si din loc in loc crestea din pamant cate un zgarie-nori construit de termite. Sute de pasarele cantau fiecare pe limba ei. Exista chiar si un turn pentru observarea lor langa un lac rozaliu, acoperit cu plante acvatice. Din loc in loc in copaci vedem liana ucigasa, o liana lemnoasa care se rasuceste in jurul copacului si cu timpul ajunge sa il sufoce si sa il ucida lent si dureros. Plimbarea prin jungla a fost superba. Am ajuns la un rau si l-am traversat pe un pod din lemn. In partea cealalta se afla cresa elefantilor si cateva tarabe ce vindeau animale sculptate migalos in lemn. Am cumparat un elefant si un rinocer sculptate extraordinar, cu multe detalii si decoratiuni specifice zonei si ne-am indreptat catre cresa elefantilor. Mamele cu pui stateau sub un acoperis mare din lemn care ii proteja de soare si ploi si erau pur si simplu rasfatati. Primeau masaj cu o carpa, erau spalati, dupa care erau dusi la pascut in jungla din vecinatate. Nepalezii au facut lucruri minunate pentru a salva animalele pe cale de disparitie. Am vazut aici singurii pui de elefant gemeni din lume si trebuie sa va spun ca oamenii astia au mare grija de ei. Dupa ce am admirat bine puii si mamele lor am pornit spre hotel pentru pranz. Imediat dupa ce am terminat am purces sa vizitam satul comunitatii Tharu.
Tharu este populatia locala cu adanci radacini in negurile timpului, se pare ca tribul are o istorie veche de mii de ani. Traditiile lor sunt aceleasi ca in antichitate, prin urmare primesc subventii de la stat pentru a pastra traditia si a atrage turistii. Am fost poftiti sa vizitam casele in care traiau si care erau foarte bine intretinute. Erau construite din stuf si lemn, acoperite cu chirpici si frumos pictate. Cand am ajuns noi se apucasera sa coasa, sa lucreze gradinile, na…sa vada turistii. Eu am zis ca mi se pare ridicol sa intru in casele oamenilor in timp ce ei locuiesc acolo, dar ghidul ne-a explicat ca daca nu facem asta o sa le taie subventiile de la stat din care ei traiesc. Ne-am executat rapid la vizitarea caselor. O gloata de copilasi curiosi ne-au inconjurat. Eu am vazut peste drum o dugheana care vindea diverse si am cumparat niste ciocolatele pentru copii. Imediat s-au repezit si le-au insfacat. Am crezut ca numai copii mari, care fiind mai inalti au apucat toata cutia, vor manca. Dar spre surprinderea mea, au impartit la toti ceilalti. Colegii mei au tabarat si ei in dugheana si au golit rafturile daruind copiilor dulciuri. Se facuse coada la intrarea in dugheana si de cate ori cineva iesea cu ceva in mana, era luat cu asalt de copiii veseli. Vanzatorul si-a frecat mainile de bucurie cu noi. Cred ca eram cel mai numeros grup. De obicei turistii prin Nepal sunt in grupuri mici, cate 2, cate 3, maxim 5, noi eram 22.
Seara la hotel a fost organizat un program de dansuri Tharu si un grup de baieti a dansat pentru noi dansuri traditionale care aduceau foarte bine cu un antrenament de karate. Foloseau niste bete scurte si le pocneau pe sus si pe jos in timp ce se invarteau in jurul cantaretilor. Foarte interesant! Au facut si dansuri cu flacari aprinse la capatul betelor, si mai interesant! Ghidul ne-a spus ca in jungla singura lor arma impotriva tigrilor si a rinocerilor nervosi sunt aceste bete la capatul carora aprind foc. Iata un dans folositor!
A doua zi dimineata la 5.30 (cum altfel?!), dupa micul dejun, am pornit catre o sesiune de bird-watching (admirat pasarile) prin padure. Dimineata padurea era plina de roua si mii de pasari cantau. Am fost dusi si la zona elefantilor masculi, care erau separati de femele si de pui. La fel ca si femelele si puii, masculii sunt rasfatati cu masaje, bai si plimbari in jungla, dar pe rute diferite de femele si turisti deoarece sunt agresivi (cu o zi inainte tocmai fusese ucis un mahut).
Am terminat relativ repede plimbarea de dimineata si ne-am imbarcat in autocar pentru urmatoarea destinatie: POKHARA – locul de pornire catre fantasticul treking prin Himalaya, mai exact pe muntele Annapurna.