Cum fac si cum ma sucesc tot peste civilizatia megalitica dau! Pur si simplu mi-a iesit in cale un indicator mic si pricajit pe un drum pustiu in miezul muntilor. Am zis ca nu am nimic de pierdut si m-am avantat in directia indicata. Am lasat masina pe niste pietre si am pornit pe jos prin padure pe o poteca. Si am mers, si am mers, pret de vreo 30 de minute, pana am ajuns la un platou. In jurul meu nici tipenie. Putina lume vine aici. Putina lume stie despre existenta celui mai misterios dintre toate obiectivele vizitate de mine in Bulgaria pana acum. Se pare ca aici a existat candva unul dintre cele mai mari orase ale tracilor dar acest oras este construit pe ceva mult mai vechi si mai misterios, ati ghicit, civilizatia megalitica. Varful de munte pe care am ajuns este ocupat de un sanctuar care are caracteristicile unui loc dedicat Zeitei Mama. Ceramica gasita aici provine tocmai din Neolitic.
Oriunde priveam vedeam celebra “piatra topita” turnata si modelata in diferite forme. Un platou imens se intinde la picioarele mele. Pasesc peste el cu grija ca sa il studiez mai bine. Este un soi de amfiteatru brazdat de numeroase canale care impreuna, privite de sus par a fi scheletul unui peste gigantic. Daca acest “amfiteatru” a fost dedicat sacrificiilor iar canalele de scurgere sunt pentru a indrepta sangele intr-o anumita directie spre desfatarea Zeitei, atunci este un altar al naibii de mare, facut parca pentru niste giganti. Pe internet exista foarte putine informatii despre acest loc. Undeva scrie ca ar fi un calendar sau un punct de observatie al stelelor. Mie nu mi se pare a fi asa.
De jur imprejurul amfiteatrului destinat sacrificiilor se afla tot soiul de bazine, bazinase si cazi din piatra de diferite forme, perfect slefuite. Oare ce lichide se strangeau acolo?
Ceva mai jos pe un alt platou plasat fix in buza prapastiei observ un alt loc similar “amfiteatrului”. O alta platforma semi-circulara cu canale de scurgere in forma de schelet de peste. Prin urmare sunt 2. Atatea am vazut eu. Cine stie cate sunt de fapt.
Pe un megalit frumos slefuit observ niste incizii bizare, ca si cum acolo ar trebui sa fie introdusa un soi de cheie care ar putea deschide….cine stie ce.
Si aici sanctuarul inconjoara intrarea intr-o pestera inchisa. Ce sa fie oare in ea? Cine stie daca vreodata ne va fi permis sa aflam. Undeva mai jos, aproape inghitit de copaci si vegetatie se afla un perete de stanca rosiatica plin cu niste destul de mari, cam de dimensiunea unui om fiecare dintre ele. Acest perete are partea de sus arcuita ca si cum candva ar fi fost un fel de dom plin de nise. Ca o ciudatenie care nu mi s-a mai intamplat niciodata pana acum, filmul cu acest perete arcuit si plin de nise nu vrea sa se deschida. Nici pozele, care sunt facute cu un alt aparat. Pur si simplu nu reusesc sa le mai deschid si nici sa vi le prezint. Fenomenul se limiteaza strict la aceste poze si la acest film. Daca tot s-a intamplat asa voi prefera sa nu le iau nici de pe internet.
Cert este ca locul este salbatic si fascinant. Pana in ziua de azi ma trec fiori cand ma gandesc cat este de salbatic si de enigmatic. Merita sa il vizitati!
Daca vrei sa afli si despre un alt loc dedicat Zeitei Mama CLICK AICI
