Insulele Tremiti sunt un locsor uitat parca de timp, cochet, linistit si destul de putin cunoscut, in Italia. Am ajuns in zona lor cu ocazia unui sejur in apropiere de Pescara, mai exact la Vasto. Nestiind ce sa mai vedem interesant in zona am pus mana pe o harta, am descoperit acest grup de 3 insulite si am decis sa petrecem o zi explorandu-le pe indelete. Zis si facut. Am ajuns dimineata devreme in Termoli cu masina personala, am parcat in port si am gasit o dugheana care vindea bilete pentru insule. Existau bilete doar pentru traghetto, un vaporas cu etaj si fara acoperis care te duce pana la insula principala, San Domino sau puteam achizitiona bilet pentru turul tuturor insulelor + o baie in zona unde se afla statuia lui Padre Pio – un calugar foarte apreciat de italieni. Am ales desigur biletul cu turul insulelor si baie. Veseli nevoie mare am sarit in traghetto si pret de vreo 2 ore si jumatate am navigat prin decorul maritim de un albastru incredibil al Adriaticii. Am stat pe puntea superioara, la fel ca toti ceilalti turisti, si am admirat cu vantul sufland prin plete decorul pana ne-am plictisit de atata albastru. Cand am ajuns in apropierea insulelor am constatat ca sunt relativ mititele, San Domino fiind cea mai mare si gazduind cetatea medievala care servea ca punct de aparare a coastei.
Am coborat in port si am fost redistribuiti imediat catre barcutele mai mici care faceau turul insulelor cu ghid. Ne-am imbarcat din nou, de data asta intr-o barcuta mai mica si am purces la vizitare. Ghidul nostru, un tanar Italian, localnic, a inceput sa ne povesteasca despre istoria locurilor. Se pare ca insulele sunt locuite inca din perioada neolitica si la un moment dat au apartinut Greciei antice. Legenda cea mai frumoasa a locului povesteste despre eroul legendar Diomede care moare intr-o lupta pe insula cea mare iar Afrodita, fiind indragostita de el ii transforma tovarasii de lupta in pasari care si in ziua de azi se numesc diomedee si traiesc in zona.
Turul incepe cu vizitarea de pe mare a insulei San Domino, cea mai mare. Peisajul este minunat, cetatea alba troneaza pe varful insulei, drapata cu scari intarite cu ziduri fortificate din spatele carora razbat zumzetele celor cateva magazinase ce vand suveniruri turistilor. Toata coasta este plina de pesteri din care ies zburand razant peste capetele noastre, ba randunele, ba pescarusi in stoluri care mai de care mai stridente. Suntem informati ca vom vizita 3 dintre pesterile de pe insule. Prima dintre ele este pestera randunicilor- Grotta delle rondinelle. Barca noastra cu motor, destul de lata ca sa cuprinda doua randuri de bancute de cate doua persoane fiecare, patrunde pufaind in pestera si putem admira stolurile de randunele si miile de cuiburi pe care acestea le au in locul respectiv. Nu se tem de noi, se pare ca zeci de astfel de barci patrund in lumea lor zilnic. Stam pret de vreo 5 minute cu motorul oprit si ghidul ne povesteste despre pasarile intalnite pe insule. Dupa ce termina, dam inapoi in nori de fum si iesim din pestera. Continuam turul cu pestera viorelelor – Grotta delle viole. Aceasta pestera are particularitatea ca acoperisul ei dispare la un moment dat iar barca ajunge intr-un golfulet la o pajiste verde unde cresc viorele. Din pacate nu era sezonul lor asa ca ne-am multumit doar cu iarba verde si cu cuvantul “de pionier” al ghidului. In aceasta pestera traiau pe pereti, sub apa, rosiile de mare, niste creaturi necomestibile care arata ca rosiile.
Ultima pestera vizitata pe insula San Domino a fost Grotta del bue marino- pestera boului de mare, acesta se pare ca era un animal gen foca ce traia acolo. Din pacate a fost vanat, exterminat si nu mai exista pe insule. Aceste tururi ghidate cuprind de obicei doar 3 pesteri desi sunt foarte multe pe fiecare insula. Noi am fost dusi la 3 din grotele de pe San Domino iar apoi am fost plimbati in jurul celorlalte insulite cu oprire pe San Nicola.
A doua insula mai maricica, se numeste San Nicola, aici am fost debarcati pret de 30 de minute ca sa o vizitam. Din port drumul porneste in sus catre delusorul pe care se afla cateva hoteluri cochete cu multe puncte de unde poti admira marea de la inaltime, dintre pinii care tin umbra si racoare. Nu prea ai multe de facut aici, plaja este foarte mica si trebuie sa intri in apa printre barcile parcate acolo, dar am inteles ca se poate cobora in zona unor grote si acolo ar fi mai dragut. Personal nu am fost. Am sarit inapoi in barca noastra si am dat ocol insulei. Spre deosebire de San Domino, San Nicola e verde, copacii cresc peste tot si acopera micile hoteluri. Malurile sunt abrupte si inalte iar peisajul e romantic.Mai exista niste insulite minuscule, Cretaccio-alba si stearpa si Pianosa-plata si aproape invizibila de la nivelul marii.
Ultima dintre insule, Capraia, este nelocuita si se numeste asa pentru ca pe ea cresc multe capere, acele mici fructe sau legume verzi care se pun la salate. Capraia nu are copaci pe ea, se iteste pur si simplu parjolita de soare si cu mici smocuri de plante verzulii. In zona ei, pe fundul marii italienii au scufundat o statuie enorma a lui Padre Pio valorificand astfel din punct de vedere turistic si aceasta insulita. Aici vin scufundatorii ca sa ajunga la statuia cu pricina. Cand am ajuns la un promontoriu ghidul ne-a spus ca sub noi pe undeva este statuia si putem sari in apa sa o cautam. Baldabac! Toata lumea a sarit din cauza ca barca fiind fara acoperis, soarele ardea ingrozitor si mai aveam putin pana scoteam fum pe nas.
Am varat noi pifometrele personale in apa sa vedem minunea, cand colo apa era tulbure de nu ne vedeam nici degetele de la mana. Turisti simpli fiind si neavand nici macar snorkele la noi a trebuit sa ne bazam pe cei 2 mai inspirati care si-au luat de acasa niste ochelari de inot. Si ne-am tot bazat noi asa vreo 30 de minute. Intre timp au mai amerizat inca vreo 2 barci cu turisti, tot asa ca noi, neinspirati. Ne adunaseram vreo 30-40 de persoane inotand salbatic, cu miscari de delfin sau balena, dupa caz si cautand preafericita statuie. In sfarsit am vazut pe unul dintre inspiratii cu ochelari ca scoate capul la vreo 20 de metri de noi si urla…E aici!!! L-am gasit!!! Ca la un semn toata hoarda a inceput sa inoate frenetic curgand din toate partile, pleznind apa cu mainile si picioarele, pleznind pe colegul de alaturi, primind un picior in nas de la colegul din fata sau inghitind stropii scuipati de colegul din dreapta, ca sa vada minunea!
Mare minune, mare! Intre timp apa s-a mai limpezit si am putut vedea pe fundul marii statuia calugarului cu mainile intinse lateral si cu cativa pestisori inotand in jurul capului ca un stol de stele verzi. Evident nu am poze dar gasiti pe net destule. Minunea fiind bifata la activ am pornit mai racoriti catre barcile care ne asteptau si ne-am tarat in ele, trasi cu siroaie susurand din noi, de ghid si de sofer.Am purces inapoi catre insula cea mare, San Domino, unde am mai avut vreo 3 ore libere ca sa ne plimbam pana la imbarcarea in traghetto care trebuia sa ne duca inapoi la Termoli. Insula San Domino este foarte linistita, am urcat catre cetatea din varf si acolo sus era un mic centru istoric cu cateva casute, o biserica si vreo 3 magazine de suveniruri confectionate manual de putinii localnici.
Neavand mare lucru de facut nici aici, am coborat la mare si am decis sa mai facem o baie in micul golfulet in care stateau parcate si barcile locale. Plaja cred ca are vreo 30 de metri lungime si vreo 5 latime iar ca sa faci baie trebuie sa te strecori pe langa barci, dupa cum va povesteam…. Locul este romantic, linistit, putin populat si daca va place sa admirati natura marina salbatica aici este perfect!
Asa s-a desfasurat aventura noastra de o zi in Isole Tremiti.
Iata si un film despre excursia prin insulele Tremiti:
Si un alt film despre insulele Tremiti