O dimineata vantoasa si inorata ne asteapta in Hofn. Picura marunt si rece iar vantul suiera pe la ferestre. Azi e randul colegului pozar-sef sa conduca. Luam micul dejun si ne pregatim de plecare incolonati. Vantul e lejer fata de ieri, pot spune ca nici nu e de luat in seama. Avem noroc din nou pentru ca azi ne intoarcem pe acelasi drum pe care era sa murim ieri. Dupa cum vedeti de cate ori conduce pozarul-sef vremea se indreapta si devine frumoasa. Sotul meu a prins de la ploaie la lapovita si ninsoare si chiar uragan. Minunat! Acum se poate lauda ca este un sofer calit si cu mare experienta!
Pornim cu mare chef de aventuri si nu peste mult timp ajungem la JOKULSARLON unul dintre locurile cele mai spectaculoase pe care le-am vazut vreodata. Aici este o mare laguna in care se “varsa”, undeva departe, ghetarii din care apele rup bucati enorme si le lasa imprastiate peste tot. Bucati imense de gheata plutesc in voie si nu o sa va vina sa credeti cat sunt de frumoase! Sunt albastre! Un albastru mult mai intens decat cerul, o splendoare! Din cand in cand vantul le rastoarna iar partea care initial era in apa rasare si mai albastra decat partea de deasupra. Fenomenul este uluitor. Nu ne mai saturam sa le privim. Le vedem de la inaltimea unui promontoriu vantos si rece.
Un pod lung traverseaza laguna si observam pe malul opus locul de unde se pleaca in expeditii printre eisberguri. Trecem podul si coboram pe o plaja cu pietre unde exista un mic restaurant-magazin de souveniruri.
Intrebam daca azi se fac expeditii si ni se raspunde ca prognoza meteo prevede ca dupa ora 14 ar putea fi posibila o iesire in larg. Pretul pentru iesire cu amfibie 4000 ISK, iar pentru zodiac 6500 ISK (1 euro egal 150 ISK). Durata 30-40 minute si respectiv 1 ora. Ne gandim ce sa facem, mai sunt vreo 3-4 ore de asteptat si e posibil ca prognoza sa nu fie corecta si sa nu se poata iesi. Noi cei din Dodge hotaram sa mai facem niste poze si apoi sa continuam. Ceilalti hotarasc sa astepte.
Pornim pe malul apei si ne apropiem mult de iceberguri, pozele sunt din ce in ce mai frumoase. Din apa rasare capul curios al unei foci. O urmarim ca sa ii facem poze dar este foarte timida. Din pacate focile sunt vanate in Islanda, am vazut in multe magazine piei de foca si mi s-a rupt sufletul. E de inteles ca se ascund bietele foci. Continuand pe plaja din ce in ce mai departe se ajunge la o zona pur si simplu de vis. Plaja neagra este presarata de uriase bucati de gheata perfect transparente ca niste diamante gigantice si stralucitoare de iti iau ochii. Si aici focile se ascund timide in apa si ies doar din cand in cand sa respire.
Dupa scurta noastra plimbare pornim mai departe cu masina.
Dacii si Buburuzerii raman pe loc pentru a se plimba cu amfibia printre eisberguri. Ulterior aflam ca au reusit sa ajunga acolo si a meritat pe deplin efortul. Li s-au dat veste de salvare si au petrecut aproape o ora printre gheturile albastre.
Noi am pornit catre marele ghetar din care se rupeau bucatile cu pricina. Trecem pe langa microbuzul rasturnat si vedem ca l-au ridicat azi-noapte. De data asta chiar ne-am oprit sa il pozam.
In zare apar ghetarii in toata splendoarea si ca sa compenseze primirea rece si dusmanoasa din seara precedenta, trolii ne indica locul unde au ascuns comorile printr-un magnific curcubeu. Dublu!!!
Au avut multe comori de dosit seara trecuta, de asta erau asa suparati de deranj! Norii incep sa se risipeasca si cu cat ne apropiem de ghetari cu atat mai senin si stralucitor devine cerul. Curcubeul da un spectacol impresionant! Ajungem la centrul de expeditii care era inchis seara trecuta si descoperim un mic muzeu in interior. Muzeul contine informatii si imagini cu pasarile si plantele care traiesc pe ghetar dar si cu resturi ale unor exploratori morti pe acolo.
Noi suntem hotarati sa urmam calea curcubeului magnific asa ca ajungem din nou in zona trolilor aruncatori de pietre, exact pe buza ghetarului.
Ce privelisteeee!!! Ghetarul SVINAFELLSJOKULL este astazi albastru! Mai albastru decat cerul! Este atat de frumos ca ne taie respiratia! Ramanem muti de uimire in fata miracolului naturii. Dincolo de ghetar se inalta un munte negru din care curg zeci de cascade albe, una langa alta, direct catre ghetar. Peisajul este incredibil. Nu am vazut niciodata asa o frumusete, nici macar la televizor! Soarele a iesit de-a binelea si straluceste impunator pe cer accentuand si mai tare culorile ghetarului si a peisajului din jurul sau. Dupa cum va povesteam nu este un singur ghetar in zona ci sunt 3, toti la fel de mari si impunatori. In ziua aceea, ca o recompensa magnifica pentru noi, natura ne oferea soare, ghetari albastri marginiti de zeci de cascade albe si un curcubeu care se incapatana sa iasa dintr-un ghetar si sa intre in altul. Era incredibil! Ne-am incarcat bine bateriile si am multumit trolilor pentru cadoul neasteptat.
Am pornit inapoi catre vestul insulei si la un moment dat soferul de azi ne-a spus ca urmatorul obiectiv era un vulcan la care putem ajunge pe off-road, mai degraba pe un drum neasfaltat printre balarii. Locul se numeste LAKAGIGAR.
Bineinteles ca ne-am entuziasmat imediat de o noua aventura. Am iesit pe un drum cu pietris si am intalnit masina unor rangeri. I-am oprit, i-am intrebat daca drumul e ok si au spus ca este perfect asa ca i-am dat gaz inainte. Am urcat pe dealuri si am coborat pe vai pline cu oite rotunde-rotunde si independente care se uitau curioase la noi. Pana cand am dat peste un rau! Drumul intra in rau si continua pe partea cealalta. Baietii s-au dat jos si au aruncat cu pietre sa vada cat de adanca e apa. Pana la urma cu multe bancuri si glume am trecut de rau si am continuat.
Multe alte rauri au aparut in calea noastra si incepea sa se inopteze. Le-am traversat cu multa atentie si cu multa veselie. Grupul devenise si mai galagios decat de obicei. Se intuneca si de dupa dealuri rasarea magnifica super-luna. Noi inca nu am ajuns la destinatie. In fata noastra apare cel mai mare dintre rauri. Arunca baietii cucuieti cu pietre dar era cam adanc si cam larg. Trecem de un brat al raului si ajungem pe o mica insulta din pietris. Se dau jos baietii si se gandesc profund…mai arunca o piatra, piatra face bulbulbul…… prea adanc! Unul priveste sprea stanga, unul priveste spre dreapta, unul priveste inainte.
Intre timp, in masina, fetele o dau pe “trascau” si pe bancuri. Eram inconjurati de bratele generoase si furtunoase ale raului. Pana la urma decidem sa facem cale intoarsa ca sa nu petrecem noaptea pe coclauri. Facusem pana acolo vreo 2 ore asa ca aveam si inapoi de facut tot atat. Ne-am distrat bine in aventura pe coclauri dar am ramas cam dezamagiti ca nu ne-am atins obiectivul. Noaptea am ajuns la Reykjavik si am hotarat sa dam o tura nocturna prin oras. Va voi povesti despre Reykjavik in alt articol.
Pe facebook Dacii au postat prima poza cu aurora pe care au prins-o in apropiere de un munte. Inciudati am hotarat ca in acea noapte sa mergem la vanatoare de aurore ca sa nu fim mai prejos. Soferul nostru a decis sa mergem catre nordul insulei (dupa indicatiile sitului cu prognoza aurorelor) si am pornit. Cu ochii lipiti de ferestre cautam infrigurati aurora buclucasa insa ea nu se lasa prinsa. La un moment dat am adormit cu totii cu exceptia soferului si a navigatorului. Pe la ora 4 noaptea soferul opreste si spune ca nu mai poate conduce si ca ii este somn. Eram undeva pe coclauri, pe offroad, pe o campie de lava. Luna lumina feeric. Se ofera soferul nr 3 sa preia volanul si vietile noastre, dimpreuna cu navigatorul lui. Om intelept si mai zen din fire, intoarce masina si purcedem catre casa insotiti de un sonor cor de sforaieli si mormaieli. Ajungem la hotel cu picioarele paralizate de atata stat in masina (24 de ore!!!) pe la 8 dimineata, exact la timp ca sa luam micul dejun. Obositi, paralizati, dezamagiti ca nu am prins aurora, cu ochii carpiti de somn ne strecuram la masa si apoi cadem lati in pat. Nu mult, doar pana la ora 12 ca doar nu era sa pierdem o zi de distractie pentru somn! He he! Desteptarea puturosilor!
Iata o filmare de la JOKULSARLON
…si o filmare de la SVINAFELLSJOKULL