LEGENDELE HIPERBOREEI -4- Puterile magice ale ZERNEI

Daca vrei si tu sa ajungi pe aceste meleaguri de poveste care exista in realitate, stai cu ochii pe agentia de turism Vikingul Saltaret care organizeaza excursii in zona.

La poale de munte, pe campuri verzi cu iarba inalta patata de Sangele Voinicului, sagetata de Sanziene galbene si  parfumata de Garofita Pietrei Craiului, o boare dulce ravaseste pletele lungi si balaie ale tanarului ce primise o parte din tainele strabunilor hiperboreeni si sfatul de a cauta pestera cristalelor intelepte. Zamolxe privea cu ochii pierduti florile ce se unduiesc in bataia vantului. Fumul de Zerne inca nu isi terminase efectul asa ca Zamolxe se intinse in iarba privind sagetile pasarilor pe cer. Zaganul suiera pe deasupra lui. Se gandea profund la cele auzite de la spiritul pesterii si era uimit de puterile acestei plante despre care maestrul sau nu ii dezvaluise nimic inainte de a pleca. Oare cate taine ale lumii mai avea sa descopere singur? Primise titlul de ktistai (medic) si intrase cu succes in tagma secreta a kapnobatailor si totusi Zernea era inca un mister pentru el. Inchise ochii si incepu sa vizualizeze mental povestea spusa de spiritul pesterii.

Pe vremea maretei Hiperboree, strabunii construisera laboratoare pentru a studia animalele si plantele ce populau micuta planeta ablastra pe care venisera in cautare de aur pur. Uneori faceau experimente genetice pentru a obtine lucratorii perfecti care sa scormone dupa aur in locul lor. Gasisera aici o specie de antropoide care se potriveau cat de cat cu infatisarea lor si le imbunatatisera ADN-ul cu al lor pentru a le grabi evolutia. De celelalte animale nu se mai interesara. Printre strabunii hiperboreeni se afla si fiica marelui general, o faptura uriasa, subtire si mladioasa cu plete albe si ochi mov, foarte lungi si migdalati, pe nume Ma. Ma se invesmanta intotdeauna in camasi din cel mai fin borangic alb la care femei din neamul ei brodasera simboluri magice protectoare atat de colorate incat nu stiai la ce sa te uiti mai intai. Ma avea o minte sclipitoare iar iscusinta in domeniul biologiei si antropologiei o facuse faimoasa in toata galaxia. Ea nu era interesata foarte mult de genetica noilor servitori ci de plante, magie si spiritele locului acesta atat de interesant. Laboratorul sau era urias si avea in subordine 50 de alti savanti cu ajutorul carora faceau descoperiri ce uimeau mintile cele mai luminate din multivers. Gasise aici pe Terra o multitudine de plante cu puteri magice cum nu mai intalnise nicaieri niciodata. Mintea sclipitoare nu mai avea odihna. Mainile fine si delicate, cu unghii lungi si ascutite, nu mai pridideau lucrand in laborator. Recipiente din cristal de cuart transparent soseau in fiecare ora de pe teren aducand cu ele plante, insecte si animale recoltate de soldatii tatalui sau. Daduse ordine clare ca plantele sa fie aduse cu radacini complete si cu multa bagare de seama pentru a nu fi distrus nici macar un filament, nici macar o frunzulita, nici macar o petala din ele. Polenul inca se mai scutura atunci cand le aseza cu grija pe masa uriasa de laborator pentru a vorbi cu ele. Da, Ma avea darul vorbirii cu plantele, cu spiritele pamantului, cu animalele, cu pietrele si cu tot ceea ce avea viata si inteligenta. Atingea cu palmele reci si albe cutia de cristal si plantei ii pierea indata orice urma de teama. Apoi isi deschidea spiritul si ii povestea lui Ma despre puterile ei. Ma se conecta mental la un aparat sofisticat astfel incat toti tovarasii de laborator sa auda cele discutate cu plantele si animalele.

Prima planta care fu asezata pe masa fu Iarba Fiarelor. Iarba Fiarelor ii impartasi uriasei noastre secretul deschiderii oricarei ferecaturi. Daca si-ar fi crestat un deget si ar fi introdus acolo o frunzulita de-a ei, nici o ferecatura nu mai putea sa ii reziste. Ma fu intrigata, batu din palme si scoase de la brau creionul laser primit in dar cand era mica si de care nu se despartea niciodata. Isi cresta putin degetul, rupse o frunzulita si o introduse in rana. Apoi sigila pielea la loc cum fusese. Mirosul de carne arsa umplu laboratorul dar lui Ma nu ii pasa de durere. Vazu in apropiere o usa enorma si grea din plumb in spatele careia se pastrau bine ferecate probe radioactive. Sari zglobie peste masa si zbura catre usa. In momentul in care o atinse cu varful unghiilor, usa se deschise lent si greoi fara a fi fost activat nici un buton de la consola. Colegii de laborator aplaudau furtunos cu ochii mariti de uimire. Aceasta planta era cu totul speciala! Multumi Ierbii Fiarelor pentru frunzulita si trimise soldatii sa o planteze la loc pe pasunea cea verde.

-Iarba Fiarelor

Veni randul Cucutei si a Spanzului iar giganta Ma afla atatea lucruri interesante incat isi petrecu toata noaptea cu ele. Cele doua plante ii explicara ca atunci cand sunt folosite cu chibzuiala pot alina suferinte grele, dar cand sunt folosite peste masura, ucid pe oricine le tulbura magia.

Intr-o cutie mai mare se afla o planta cu totul speciala care atrase atentia lui Ma. Soldatii o culesera cu mare grija pentru ca avea radacini foarte mari si intortcheate. Se numea Zerne si ii spuse lui Ma ca nu creste decat in locuri speciale de pe planeta, in arealuri foarte restranse unde, in subsol, se afla aur pur, energie alba si curata si pesteri pline cu cristale datatoare de intelepciune. Putine sunt aceste locuri asa ca soldatii fusesera foarte norocosi sa dea peste ea in poienita. Zernea ii povesti uriasei cu ochii mov si migdalati ca poate vindeca orice boala si orice suferinta, de orice natura ar fi ea. oricarui locuitor al galaxiei, pe orice planeta s-ar fi nascut acesta. ADN-ul sau era compatibil cu cel al oricarei fiinte si poseda filamente subtiri si unduitoare cu care patrundea in mentalul acestora pentru a afla adevarata cauza a suferintelor. Zernea isi putea schimba culoarea in functie de boala pe care o analiza, in functie de fiinta care ii cerea ajutorul si in functie de culoarea cerului de vara sub care inflorea. Ii arata lui Ma toata paleta sa de culori iar ochii uriasei cu par alb prindeau nuante metalizate la fiecare schimbare a Zernei. Dar acesta era abia inceputul. Zernea putea sa isi schimbe si forma dar putea sa se si miste printre ierburile inalte pentru a se ascunde sau dimpotriva pentru a se arata. In momentul in care cineva ajungea pe pasunea unde ea traia, Zernea trimetea spori pentru a-i patrunde in nari si a-i afla gandurile. Daca considera ca fiinta are nevoie de ajutor se arata si o ajuta chiar prin sacrificiul suprem. Daca nu ii placeau gandurile fiintei, se putea ascunde si niciodata nu ar fi fost gasita. Ma ar fi vrut sa o intrebe de ce s-a lasat culeasa de soldati dar Zernea ii ghici gandurile si ii spuse ca fusese manata de curiozitate. Dorise sa afle gandurile vizitatorilor din lumi indepartate si sa afle tainele galaxiei cunoscute de acestia. Pret de 7 zile si 7 nopti au stat toti cei din laborator alaturi de Zerne ascultand cu gura cascata povestirile acesteia. Rand pe rand aflara obiceiurile fiecarui animal, modul lor de hranire si reproducere, modul in care copacii comunica prin radacini lungi si uriase ducand vestile prin pamantul reavan de la un capat la altul al planetei, si felul in care fosneste coronamentul celor mai batrani seqoia atunci cand barfesc lanasand zvonuri pentru a speria caprioarele care le rumega scoarta.

Ma era din ce in ce mai uimita. Tovarasii sai de laborator ingenuncheasera cu totii in fata inteleptei Zerne. Nicaieri in univers nu mai gasisera asemenea fiinta. Dar cum lucrurile interesante se termina repede iata ca soseste si  momentul despartirii. Zernea dorea sa fie dusa inapoi in poiana verde asa ca toti isi luara ramas bun urmand sa se revada oricand aveau nevoie de sfaturile ei. Ma nu stia cum sa ii multumeasca. Inregistrase pe discuri de cristal de cuart atatea lucruri interesante incat avea sa treaca multa vreme pentru a le revedea si invata pe toate. Declarase Zernea drept cea mai inteleapta locuitoare a planetei. Sigur aveau sa mai povesteasca vrute si nevrute  pe viitor…

 

Tanarul Zamolxe deschise ochii si isi contopi privirea cu cea a zaganului care inca se mai rotea deasupra lui.

– Marmota, marmota, marmota, ii suna in minte. Isi dadu seama ca in pestera dobandise puterea de a vorbi cu animalele si a le intelege gandurile. Auzise atat de clar gandurile zaganului in zbor!

Undeva in iarba auzea o buburuza cantand. Furnicile tropaiau si bombaneau apasate de greutatea vreunei aripi de libelula sau a vreunei seminte de mac pe care le carau in musuroi. O rama se caznea sa sape o gaura in pamantul tare. Zamolxe realiza ca numai daca se concentra foarte tare mai putea avea linistea mentala de dinainte. Daca nu era concentrat capul i se umplea de gandurile tuturor celor care il inconjurau. Se sperie putin dar isi aduse aminte de invataturile maestrului sau. Isi reduse bataile inimii, isi regla respiratia si isi inchise urechea mintii.

Liniste! Reusise!

Fu uimit si el de cat de repede reusise sa invete arta citirii gandurilor si pe aceea a redobandirii linistii dupa dorinta. Incerca sa se ridice din iarba si sa porneasca in cautarea pesterii cu cristale unde urma sa isi desavarseasca iluminarea dar ceva il retinu. Ca prin farmec in jurul sau aparura de nicaieri trei flori de Zerne. I se inchinara si se oferira sa il invete cateva din tainele lor. Zamolxe simtea ca intra intr-o transa indusa de cele trei plante. O liniste dulce i se asternu pe chip si accepta intelepciunea lor. Cand se trezi din reverie constata ca pe cer se ridicase zana Luna si alaiul sau de stele enorme. Soarele fugise la culcare iar noaptea arunca scanteieri misterioase si raze albe prin poiana cu parfum de Zerne. Incerca sa miste bratele si din iarba se starni un norisor de luminite scaparatoare. Misca si celalalt brat si starni un alt norisor de luminite. Licuricii il invaluira intr-o aura galbuie si ii luminau picioarele si pasii. Regina Noptii se deschise brusc si arunca un abur parfumat iar greierii cantara incetisor si suav. Ar fi vrut sa zboare peste nori spre locul pesterii sale dar magia poienii il facu sa paseasca incetisor. Nu se mai satura privind in jur la florile luminate de luna si stele, adulmecand aerul parfumat, ascultand cantecul de greieri si pasind pe iarba matasoasa. Toate simturile ii erau coplesite in acest loc magic. Alaturi de el, Zernea il privea cu interes. Stia cine ii calcase in poienita. Nutrea un sentiment de maxim respect pentru tanarul balai cu suflet pur si jurase sa ii fie alaturi in orice incercare. Suratele ei se jertfisera lasandu-se arse in Chilia Inteleptilor pentru a-i da puterea lor acestui tanar chipes. Era cel care avea sange de zeu in vine, era cel binecuvantat de strabuni si asteptat de cei multi, era El, cel ce le va da ajutor si povete, cel care va schimba lumea.

Zamolxe, Zeul ce va sa vina!

Zernea i-a fost alaturi marelui Zamolxe in orice imprejurare si alaturi i-a stat si cand a decis sa plece suparat de necinstea lumii pe care atat de mult o iubise. Zernea i-a urmat pasii in lumea secreta unde asteapta vremurile cand oamenii vor merita din nou intelepciune, viata si sanatate, ca-i mai buna decat toate.

Gandurile si actiunile ne sunt mereu cantarite. Gandeste frumos dacule, iubeste-ti muntii si padurile, fii bun cu animalele si plantele din poieni iar Zernea si Zamolxe iti vor fi mereu alaturi si nu te vor lasa la ceas de restriste.

* Nimeni nu stie cum arata Zernea. Ea a plecat din aceasta lume alaturi de marele zeu Zamolxe si acum traieste in pace intr-o lume mai buna. Totusi stim de realitatea existentei sale datorita legendelor si a toponimiei locurilor. Strabunii daci numeau locurile in care traia planta magica Zerne Breaza. In timp, aceste locuri si-au schimbat numele in ZARNESTI. Sunt cateva localitati numite Zarnesti in Romania iar eu am avut norocul sa ma nasc intr-una dintre ele, in magica tara a Hiperboreei, in noaptea in care spiritele venite de departe deschid portaluri fumegande.

**Fotografiile cu pagini de manuscris reprezentand plante sunt din Manuscrisul Voynich, cel mai misterios manuscris gasit vreodata pe Terra. Scrierea este necunoscuta si nu poate fi descifrata iar plantele desenate nu exista pe aceasta planeta. Ceva ma face sa cred ca nu gresesc atasand imaginea principala la acest articol. Viitorul poate va confirma sau poate ca nu…

***Daca tot suntem la vreme de covid vreau sa va arat si pagina asta din manuscrisul Voynich:

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *