Azi va voi lua cu mine intr-o lume a nimfelor si a misterelor, o lume unde zeitatile naturii sunt inca respectate si venerate, o lume unde si azi se practica ritualuri antice la umbra cavalerului trac, o lume unde credintele strabune sunt pretuite si puse la loc de cinste. Daca credeti ca va voi duce pe un alt continent sau pe o alta planeta, ei bine, aflati ca vom merge mai aproape decat credeti, practic la o aruncatura de bat de Romania, la vecinii bulgari, mai exact la MADARA. Am fost chemata la Madara intr-un mod straniu. Pregatisem o incursiune de cateva zile prin Bulgaria si aveam vreo 2-3 obiective stabilite, dar pentru mine nu era suficient. Prin urmare imi tot storceam creierii cum sa fac sa gasesc alte obiective mai putin cunoscute si mai misterioase pe care sa le vizitez. Imediat ce am trecut granita am oprit la o benzinarie ca sa cumparam vigneta si ochii mi-au cazut pe o harta turistica. Era sigilata dar eu tot am cumparat-o, pur si simplu nu am putut sa plec fara ea. Imediat ce am deschis-o am ramas siderata. Harta continea toate locurile demne de a fi vizitate reprezentate prin mici desene. Ei bine, asa am gasit Madara si toate obiectivele stranii despre care va voi povesti in articolele urmatoare. Nu am mai citit pana acum despre ele pe nicaieri iar, la ceas de seara, cand m-am apucat sa scriu despre ele, am constatat ca nu exista nici pe internet date concrete. Prin urmare asta este misiunea mea: sa le scot din uitare si sa le aduc in lumina reflectoarelor. Credeti-ma, veti fi uimiti cand veti citi despre ele si despre aventurile mele prin aceasta lume misterioasa. Sa incep cu Madara.
Dupa ce am umblat pe la Abritus, pe la mormantul regelui Dromichete si pe la Demi Baba Teke (vezi articolele precedente), ne-am gandit si gasim un loc in care sa inoptam. Am facut imediat rezervare la o splendida vila in zona Madara (in articolul urmator va voi povesti despre ea si despre persoanele misterioase care o gestioneaza) si am purces spre destinatie. Cu ochii lipiti de harta mea am aflat ca aici exista un soi de stanca pe care este minunat sculptat cavalerul trac. Evident prima mea grija a fost sa ajung la el. Aici bulgarii au amenajat un intreg parc natural ce poate fi vizitat si credeti-ma, este mai mult decat interesant. Se plateste o taxa de intrare de 5 leva pentru adulti si 2 leva pentru copii. De la casa de bilete incepem sa urcam niste scari din piatra prin padure. La stanga se face o alee care duce la ruinele unui sanctuar pagan dedicat zeului Tangra. Zona este incarcata de energie si imediat ce intri in sfera templului antic te simti odihnit si gata de a incepe explorarea locului.
Ne-am intors la scarile principale si am continuat urcarea. In fata noastra pe un imens perete dezgolit al muntelui am vazut sculptura pe care o cautam. Cavalerul trac, in marime naturala, tocmai vanase un leu pe care il strapunge cu sulita. El este insotit de cainele sau credincios care alearga in spate. Daca stam bine sa ne gandim, se pare ca pe meleagurile noastre chiar au existat candva lei! Iata si de unde provine denumirea banului romanesc. Cavalerul trac isi are originile in reprezentarile antce ale zeului Mithra.
La dreapta si la stanga se deschid alte alei umbrite de copacii din padure. Apucam la dreapta si nu mica ne este mirarea sa descoperim un intreg sistem de grote si pesteri in care candva au existat locuinte rupestre, chilii ale unor sfinti si altare antice. Privind cu atentie la stancile ce se inalta amenintator deasupra noastra constatam ca in ele exista tot felul de gauri in care candva au existat grinzi de sustinere, deci au existat constructii serioase aici. Locul este de o frumusete unica.
Nu trece mult si ajungem intr-un loc si mai interesant. Un soi de amfiteatru semicircular natural oferit de peretele de stanca, din care curg siroind prin vegetatia verde, izvorase cu sunet dulce cristalin. Locul se numeste SANCTUARUL NIMFELOR si judecand dupa frumusetea lui si modul in care este intretinut ne dam seama ca oamenii locului ii confera multa importanta si respect. Am zabovit mai mult aici in Sanctarul Nimfelor. Nu imi mai venea sa plec. La umbra stancilor, de jur imprejurul amfiteatrului natural, apa picura si se scurgea vesel printre plantele verzi. Aerul este ozonat si curat iar locul odihnitor si placut. Totul este menit sa te relaxeze si sa te faca sa ramai acolo. Temperatura, umiditatea, sunetele, mirosul…
Ulterior, cand ne-am cazat la vila ce ne-a gazduit peste noapte, doamna cea misterioasa care o gestioneaza ne-a povestit o multime de lucruri interesante despre Madara si oamenii locului. Asa am aflat ca energia de la Madara este egala cu energia din Tibet. Multe scoli de yoga si grupuri de practicanti zen vin aici pentru a medita si pentru a realiza celebrele spirale. Ba mai mult, oamenii locului pastreaza pana in ziua de azi credintele antice si gatesc in stil tracic dupa retete lasate lor din mosi stramosi. Trebuie sa incercati bucataria locala neaparat.
In cele din urma am parasit nimfele si ne-am intors spre cavalerul trac pentru a porni de acolo in cealalta directie prin padure. Daca o iei la stanga de la cavalerul trac, vei ajunge la niste scari taiate drept in munte, foarte abrupte si sustinute de o balustrada metalica. Am decis sa urcam pentru ca un indicator spunea ca in varf se afla o fortareata antica. Nu aveam cum sa ratam asa ceva, prin urmare am inceput sa urcam scarile cele abrupte. In curand peisajul de sub noi a devenit ametitor de frumos. Ne cataram pe buza prapastiei deasupra unui hau verde si frumos din care se auzeau ciripit de pasarele si chiotele altor turisti. Dupa vreo 45 de minute de urcare abrupta am ajuns pe un platou imens. De acolo mai e de mers pret de vreo 10-15 minute pe loc drept pana la fortareata. Acest munte este foarte interesant. Pe toate laturile este perete drept si imposibil de urcat iar sus in varf totul este nivelat ca in palma. Seamana cu un tepui din America de Sud.
Fortareata de pe platou pare a fi relativ recenta adica din secolele IV-XV (asa scrie pe indicator) dar nu m-ar mira ca ea sa fi fost construita pe ruinele unei alte fortarete mai vechi, dupa obiceiul locului. Zona este inconjurata de megaliti din piatra topita asa ca are mari sanse sa fie mult mai veche de atat. Chiar si aici, in varf de munte, bulgarii s-au ocupat serios de intretinerea obiectivului turistic. Zidurile ruinate sunt curatate si restaurate. Am vazut pe ruinele fostei capele lumanari si iconite, prin urmare oamenii locului vin des aici si respecta locul sacru de odinioara chiar daca acum a ramas doar o mana de pietre.
Se lasa seara peste muntele nostru ciudat asa ca am purces la coborare. Odata ajunsi jos am luat masina si am inceput sa cautam vila care ne va gazdui peste noapte. Dar despre ea va voi povesti in articolul urmator.