Pentru ca am fost cuminti, am ascultat de parinti si nu am mai ramas repetenti anul acela, ne-am promis sa vizitam macar o data in viata un loc paradisiac, desi noi suntem adeptii calatoriilor aventuroase si nu ne prea indeletnicim cu statul cu burta la soare ca testoasele.
Zis si facut… am dat peste o oferta atragatoare printr-o agentie din Italia, unde preturile sunt cam la jumatate fata de ce se practica prin Romania si hop in avioane! De la Milano pana in Male, capitala Maldivelor, am zburat vreo 12 ore si cand am ajuns acolo eram varza cu totii. Am incercat sa dormin si am reusit pana cand o turbulenta ne-a dat cu capul de spatarul scaunului si am deschis ochii in plina aterizare. Nu mi-a venit sa cred ce se intampla, de o parte si de alta a avionului numai apa, pista se intindea in mijlocul oceanului, o limba de pamant si atat! Ajunsesem in aeroportul din Male! De fapt acesta este pe o insula alaturata.
Am inchegat grupul cu vreo 20 de italieni tineri si am iesit sa asteptam barca ce urma sa ne duca la insula vacantei noastre. Paream niste yeti, toti imbracati de iarna (decembrie), cu tot felul de geci inchise la culoare pe noi, pana in momentul in care s-a deschis usa aeroportului ca sa iesim si… baaaam! Un val de caldura extrem de umeda ne izbeste in plina figura. Ca niste boxeri batuti mar pe ringul de box am inceput sa asudam si sa aruncam cu ce aveam pe noi prin toate directiile posibile.
Ne-am plasat pe malul oceanului si am vazut barcuta care ne astepta. In ea 2 insulari cu fuste lungi care zoreau sa ne incarce bagajele, am vazut ca le puneau in centrul barcii iar pe margini erau bancute de 2 persoane ca la scoala, unul dupa altul. Cand ne-am imbarcat toti, cei doi insulari s-au zorit sa arunce o prelata peste noi si sa o prinda cu capse de marginea barcii. Nu am inteles de ce ne bagau la cuptor sa ne marinam in suc propriu dar ei tot boscorodeau ceva cu -bad weather-.
Buuun… hai sa pornim… Initial pana ne-am indepartat de insulita-aeroport totul era ok, niste valuri mititele ne saltau pe ici pe colo si atat. Cum am iesit de sub protectia atolului si ne-am trezit in plin ocean am inteles ce balmajisera insularii cu fuste… wroooommm… baaaammm… niste valuri enorme care ne zgaltaiau si ne aruncau atat de sus incat am crezut ca o sa dam cu capul de prelata. Prelata avea un dublu rol, sa tina apa afara si pe noi inauntru! Afara era un soare stralucitor si o caldura nebuna, dar oceanul era furios. Asa cred ca se simteau furnicile pe care le puneam cand eram mica intr-o coaja de nuca si le dadeam drumul pe rau in jos… Cred ca m-au ajuns blestemele lor! L-am intrebat pe mester-carmaciul nostru cat dureaza distractia pe roller-coaster si cu un zambet ciudat mi-a zis:
– 30 de minute!
Si uite asa am inceput, 2 sarituri cu fundul de bancuta+2 rotiri complete in jurul propriei axe… poc poc, vajj, vajj, poc, poc, vajj, vajj. Nici unul din grup nu suferea de rau de mare, dar dupa o ora eram galbeni ca lamaile cu totii. Valurile devenisera atat de mari incat auzeam motorul din spate cum merge in gol cand eram aruncati in aer. Mi-a ajuns mancarea de seara in gat si ma gandeam cum sa o dau afara caci nu se putea deschide prelata, iar alaturi statea omul meu si el in aceeasi situatie…
Am tras aer adanc in piept si am inchis ochii… dupa cateva minute aud un urlet de speranta venit din partea unui coleg de suferinta… o insulaaa!… o insulaaaa!… ne uitam cu totii cu speranta prin prelata si vedem ceva gen ilustratie de carte postala… un pumn de nisip alb pe care crestea fix 1 palmier! Mester-carmaciul zambeste agonic si ne spune ca suntem abia la jumatatea drumului catre destinatie (trecuse deja o ora si insemna ca mai avem una!!!). Am inghitit in sec cu totii si am continuat sa ne ingalbenim in tacere. Poc, poc, vajjj, vajj… inca o ora.
Din fericire am ajuns cu bine (inainte de a da in hepatita!) la un petec de nisip alb si ne-am repezit afara sperand ca nu e nimeni in calea noastra care sa ne incetineasca in drumul spre baie. Slabe sperante! Ne asteptau insulari cu pahare cu bauturi exotice si cu ceva muzica. Politicosi ne-am oprit si am luat cate un pahar. Trebuie sa spun ca bine am facut! Paharele contineau un suc acrisor cu multa lamaie si asta ne-a salvat pe toti, incet, incet ne-am revenit la culorile de baza si am invatat sa mergem drept din nou.
Pe insula nimic nu avea podea in afara de bungalowuri. Receptia era un acoperis din plante si nisip pe jos, sala de mese la fel. Ne-au cazat imediat si am fost foarte multumiti de bungalow-uri, toate paturile erau pline de petale de flori si animale din prosoape. Marea surpriza au fost baile care erau imprejmuite de ziduri inalte dar fara acoperis, practic ieseai din camera si dadeai intr-o curticica mica unde erau cele trebuicioase baii, foarte interesant!
Am aruncat valizele, am luat costumele de baie pe noi si am gonit spre plaja cu ideea foarte clara de a ne racori in ocean. Aceeasi idee au avut-o toti ceilalti asa ca ne-am trezit navalind, toata hoarda lui Gingis Han, nebuneste pe plaja. Acolo, impasibil, un mic insular in fusta (m-au amuzat teribil fustele lor de asta le tot pomenesc), ne face celebrul semn cu mana, stop! Noi, frematand si mustind in suc propriu ca o herghelie, ne poticnim unul in altul ca in desenele animate si ne oprim.
Insularul ramane impasibil si zice, hait!
– Acush trebuie sa va fac instructajul! In aceste ape incredibil de albastre trebuie sa intrati cu precautie maxima, crema de protectie solara cu grad inalt de protectie, recomandabil tricou alb pe deasupra si mai ales nu aveti voie fara papuci de protectie. Noi belim ochii mari… ha? Ne explica omul ca acolo unde se vad pietre pe fundul apei nu avem voie sa punem piciorul din cauza pestelui-piatra care este una din creaturile cele mai veninoase de pe planeta. Acest peste arata ca o piatra si sta mereu cu acul veninos in sus, deci usor de calcat pe el. Noi l-am privit destul de neincrezatori asteptand cu nerabdare maxima sa ne azvarlim in apele paradisiece. Atat ca tipul s-a prins ca suntem necredinciosi, nedusi la biserica si ne-a terminat instructajul cu cuvintele:
– pe aceasta insula nu exista doctor, cel mai apropiat cabinet este la 1 ora distanta cu hidroavionul, daca sunteti intepati in 20 de minute dati coltul… hait!
Ca la un semn toata hoarda a pornit la goana spre micul chiosc de langa plaja pe care l-am luat cu asalt, cat pe ce sa il punem palanca la pamant, cumparand papuci de plaja speciali. Ei si asa, imbracati si incaltati, ne-am repezit pentru prima data in marele ocean!
Cand ne-am racorit suficient am inceput sa aruncam ochii roata sa vedem unde am nimerit si ce se poate face 7 zile pe aceasta insula. Am iesit din apa cu siroaiele susurand din tricourile ude si am purces la explorarea petecului de pamant. Nu a durat mult… doar vreo 5 minute si eram la capatul celalalt… am luat-o in cealalta directie… tot 5 minute… am luat-o pe mal cu ideea de a da roata… 10 minute si gata! Hmmmm… trebuie sa stam aici 7 zile!! In afara de concurs de tricouri ude ce o fi de facut??!!
Insula este mica, are bungalow-uri pe marginea apei de jur imprejur, in centru sunt palmieri care tin umbra, o mica fantana arteziana, o sala de fitness, un teren de tenis, un jacuzzi pt 6 persoane, 1 chiosc de suveniruri, si desigur receptia si sala de mese cu o terasa pe digul de langa apa. Cam asta era tot!
Aveau insa un anunt cum ca se organizeaza scufundari, pescuit in ocean si snorkeling safari.
Ne-am programat la snorkeling safari caci nu mai facusem asa ceva niciodata. A doua zi impreuna cu alti tineri din grup, ne-am aliniat pe plaja sa urcam in barca ce trebuia sa ne duca la snorkeling. Porim noi voiosi catre inima oceanului, nici unul nu avea idee unde mergem si cum va fi dar a meritat din plin. Pe micuta barca cu motor ni se face instructaj sa nu sarim in apa decat unde ne indica ghidul pentru ca peste tot sunt corali inalti si ascutiti care ne pot intepa in preacinstitul dos, pe modelul binecunoscut al lui Vlad Tepes. De asemenea ne spune sa nu ne jucam cu pisicile de mare ca astea sunt obisnuite cu turistii si le place sa fie mangaiate, daca le dai nas se aduna in numar mare si sunt, desigur, veninoase (cozile) !
Ne trezim noi in mijlocul oceanului, nici un petec de pamant in raza vizuala, noroc ca oceanul era calm. Nu ni se da nici o vesta de protectie, daca la asta va ganditi si deodata ghidul zice:
– Sariti aici!
Baldabac toti in apa aproape unul peste altul de teama tepuselor ascutite. Ne instalam noi snorkelul pe pifometre si bagam nasul in apa. Uimire! Paradis! O alta planeta se deschidea in fata ochilor nostri… ceva ce nu am vazut niciodata, ceva atat de frumos ca am ramas paralizata! Sub noi era un atol de marimea insulei noastre, complet acoperit de ape cam la 3-4 metri adancime, atol care nu se vedea de la suprafata, milioane de pesti colorati in fel si chip, miliarde de ochi care ne inconjurau din toate partile si ne priveau curiosi.
Cred ca stiti cu totii pestii aceia de acvariu colorati ca zebrele care au dimensiunea unei palme, ei bine aici erau cat o roata de bicicleta, pestii papagal mari cat un antebrat, milioane de specii de dimensiuni uriase parca de pe alta planeta (dimensiunea lor nu avea legatura cu Fukushima caci nu se intamplase pocinogul inca!). Corali colorati in toate culorile curcubeului, unii sub forma de plante care ba se deschideau ba se inchideau, ce mai, o minunatie! Totul era uluitor si stiu ca pare incredibil, dar numai in oceanul respectiv pestii au asemenea dimensiuni (asa ne-a explicat ghidul).
Ghidul sarise si el intre timp in apa si incepuse safari-ul. Din cand in cand scotea capul si spunea:
– pe sub noi trece acum pestele papagal…
Blup toata lumea cu pifometrul in apa sa vedem pestele cu pricina, doar ca erau milioane in jurul nostru, atat de multi incat aveam impresia ca trebuie sa ii dau cu mana deoparte ca sa pot inota printre ei. De unde sa vedem noi pestele ala?! Iarasi iesea ghidul si spunea:
– pe sub noi trece acum pestele-ac…
La fix! Cauta acul in carul cu pesti! Si tot facand haz de necaz si incercand sa vedem ce peste vede ghidul, pe nesimtite au trecut 2 ore de cand stateam in apa. Cu regret in suflet a trebuit sa plecam inapoi caci expirase timpul.
Ajunsi pe insula am platit ca sa pastram snorkel-ul pentru toata perioada vacantei, pentru ca adevaratul paradis era sub apa, ascuns de ochii celor ce respira aer! De atunci in fiecare zi stateam cu nasul in apa snorkelind privelisti de neimaginat pentru cei care nu au vazut cu ochii lor.
Insula era un atol oarecum rotund, avea o plaja mica cu o singura umbrela pe care era mereu bataie. Singurii oaspeti eram noi, grupul nostru mai exact, erau putine bungalow-uri. Partea unde apa era in jur de 2 metri era imprejmuita cu dig iar daca treceai de dig ajungeai imediat in zona abisului intunecat, practic digul delimita apa sigura de oceanul adanc. In dig era o spartura pe unde intrau barcile si pestii.
Seara cand am mers la cina, ne-am asezat la o masa langa ocean si am vazut intrand prin spartura 3 pisici de mare. Au dat un ocol insulei si s-au oprit in dreptul restaurantului. Le-am aruncat paine si au scos nasul din apa… am intins piciorul si s-au ridicat cu botul spre mine, atunci am prins curaj si m-am aplecat pana le-am atins si le-am mangaiat. Erau obisnuite cu oamenii si cautau sa fie atinse… pielea de pe spate era mata si aspra ca o hartie de polishat dar pe burta erau lucioase si fine. M-am jucat cu ele in fiecare seara, evitand sa intru in apa. Mai era un peste, musteriu fidel al restaurantului, il numeam Nasote pentru ca avea nasul lung ca o trompa si il tot scotea din apa cersind paine.
Intr-o zi am decis sa iesim ca sa inotam dincolo de dig. Am trecut si ne-am aruncat in ocean cu snorkelul, desigur. Apa era intunecata si rece, vedeam doar la cativa metri sub noi, in rest, haul intunecat. Milioane de pesti in jurul nostru, colorati frumos, cuminti, placuti. La un moment dat il vad pe sotul meu ca da din maini si din picioare disperat sa ajunga la dig si sa se catere pe el. Din instinct fac si eu la fel. Pe dig insa, erau multe gauri unde stateau murene lungi de 1 metru cu niste dinti fiorosi. Nu stiu cum ne-am urcat pe el fara sa nimerim in gura vreuneia dar am ajuns teferi sus si l-am intrebat ce a patit. Mi-a spus ca un rechin enorm a iesit din haul intunecat, s-a repezit spre burta lui, dar apoi a cotit brusc si a plecat. Noroc chior se cheama asta! Am decis sa nu ne mai aventuram dincolo de dig, mai ales ca si murenele alea erau tentate de un pic de carnita din degetele noastre.
In alta zi un banc de sardine intrat in perimetrul insulei si erau atat de multe incat apa era neagra. Se vedeau si pradatorii lor pentru ca in jurul lor ramaneau cerculete colorate in albastru in marea neagra de pesti. Desigur a trebuit sa ma arunc intre ele ca sa le vad mai bine. Imaginati-va miliarde de ochi negri si sticlosi care ma inconjurau… nu am reusit sa ating nici una!
In alta zi sotul meu uitand de experienta cu rechinul a vazut un banc de ton dincolo de dig. S-a aruncat in el si a iesit strigand la mine sa aduc paine ca sa vada el daca poate prinde unul cu mana. Bun, i-am adus paine si am aruncat-o in apa… apa a inceput sa fiarba si sa dea in clocot in jurul painii si implicit in jurul sotului din dotare. L-am vazut din nou zbatandu-se sa sara pe dig ingrozit… hahahah mii de peshtalai mari cat niste berbeci negri (expresia lui) au sarit sa apuce painea, netinand cont ca painea era in mana cuiva, am impresia ca l-au apucat si de mana ca doar nu le-o fi fost rusine! De atunci chiar ca s-a saturat de sporturi extreme dincolo de dig. Am ramas cuminti in perimetrul nostru de siguranta.
Pe insula nu era mare lucru de facut in afara de snorkel, pescuit si scufundari. Unii au plecat la 5 dimineata la pescuit si au prins 1 ton. Din el a mancat toata insula si toti angajatii vreo 3 zile… l-au ridicat cu troliul… si l-au tras 4 baieti in fuste pana la restaurant. Un gigant!
In prima seara insularii au dat un mic recital pentru noi, in seara urmatoare ne-am gandit sa ne ocupam cu o cina romantica. Aceasta cina romantica consta in amenajarea pe plaja a unei masute pentru 2, inconjurata de gropite in nisip in care sunt lumanari. La cina se serveste neaparat langusta. Aceasta era atat de mare incat iesea din farfurie, care farfurie era cam cat roata de bicicleta. Pretul cinei romantice a fost pe masura 60 euro de persoana.
In alta zi de vacanta am fost dusi cu totii la cina pe o insulita vecina. Pe aceasta insulita isi aveau poiata: gaini, rate, iepurasi, alergau liberi prin nisip si printre mangrove. Era foarte mica, jumatate cat insulita noastra dar romantica nevoie mare. Au organizat pe plaja bufet suedez si foc de tabara si a fost o seara de neuitat. Am vazut la lumina lunii, in apa, murene lungi ca niste serpi si groase cat o mana de om zdravan, care veneau sa manance resturile de la masa noastra.
Una peste alta vacanta a fost foarte placuta si ne-am simtit bine. Ne-am simtit rau la plecare cand ne-a venit nota de plata pt cheltuielile suplimentare, bauturi, cina romantica, snorkeling safari, excursia la cina pe insula vecina 2 tricouri, 2 perechi de papuci de plaja speciali si 3 vederi cu timbre au costat cat toata vacanta noastra!!! Ca sa nu mai avem parte de nebunia de la sosire cu barcuta pe oceanul nervos, am luat hidroavionul catre aeroport… alti bani, alta distractie!
Desi vacanta a fost all inclusive trebuie sa va avertizez ca in Maldive, neavand ce sa faci, nici nu bagi de seama cum se duc banii pe chestii care sa te distreze… mai un safari, mai un vin, o bere, un cocktail… un suvenir… preturile sunt mari! Atentie!
Cam asa arata un zbor cu hidroavionul dimineata devreme, peste Maldive