Daca vrei sa ajungi si tu aici fii cu ochii pe agentia de turism Vikingul Saltaret CLICK AICI
Am scormonit pe internet si am descoperit ca povestile lui Jules Verne au o baza reala. Cum sa ratam noi asa ceva?! Nici nu ne-a trecut prin cap sa evitam o asemenea aventura asa ca am descoperit ca locul inchide la ora 16 toamna, vara se pare ca e deschis pana la 18. Am dat gaz pentru ca se lasa seara si se apropia ora fatidica. Greu de gasit! Am ajuns pe la 16 fara 10 la o mica parcare in apropierea unui promontoriu si acolo am gasit un autocar cu turisti. Am sarit repede la sofer sa il intreb unde gasesc pestera cu pricina, si omul mi-a explicat, mai lent decat orice ardelean get beget, ca pe la vreo 3 kilometri de acolo, pe marginea drumului o sa vedem un container. Acela este! Hmmm…. am fugit la masina si am dat gaz. Omul avea dreptate! I-a luat lui vreo 5 minute sa incropeasca fraza dar a incropit-o bine! Un container verde in mijlocul pustiului si o masina de teren alaturi…si inca ceva…. un nene care incuia usa de la container. Haouleu maicaaaa!!!
– Nene te rugam fie-ti mila de niste bieti intarziati sa-ti dea Dumnezeu sanatate la toata famelia!
Nenea se uita la noi…eram doar 2 fete cucuiete sarite in graba din masina cu hainele descheiate cu ochii bulbucati de vant si cu parul valvoi…. Se uita el la masina si vede ca mai ies unii de acolo, 3,4, 5,6, 7…. 8! Zice hatru:
– Ati iesit toti 8 din aia?
– Da nene ca e criza!
– Ei pai daca e asa hai ca ma intorc sa va fac o plimbare prin maruntaiele pamantului chiar daca imi chioraie matzul de foame! Rade si se indupleca sa deschida usa special pentru noi!
Trebuie sa va spun ca oamenii din Islanda au fost intotdeauna calzi, primitori si binevoitori. Nu am intalnit pana acum oameni atat de corecti si de bine intentionati. Pe parcursul povestirilor mele veti vedea inca o situatie de felul acesta. Inca nu divulg, fiti cuminti si cititi!
Locul este foarte ciudat si interesant. Dupa cum va povesteam este destul de greu de gasit pentru ca nici prin cap nu ti-ar trece ca asemenea minune este marcata doar de un container mic in mijlocul campului de lava. Se numeste (pestera) CAVE VATNSHELLIR si este de fapt un canal de lava (lava tube). Pretul de intrare 2500 ISK (vreo 15 euro) de adult, 1000 ISK de adolescent si copiii gratis.
Nenea cel hatru ne taie bilete, ne da casti de protectie si lanterne mari care se agata de gat cu o sfoara si ne invita in spatele containerului catre intrare. Coboram cateva scari din piatra vulcanica si ajungem la un fel de racheta spatiala din aluminiu alb. Nenea baga cheile in contact si usa rachetei se deschide lasand sa atarne amenintator catre capul nostru un mic panou de prezentare frumos colorat.
Se numeste Thor Magnusson, zeul drumetiei noastre subterane si dupa ce il intrebam unde isi tine ciocanul aruncator de fulgere ne povesteste cate ceva despre pestera proprietate personala. Da, ati inteles bine, pestera se afla pe pamantul sau asa ca el o gestioneaza, este manager, CEO si alte chestii. Plateste taxe catre stat (v-am spus ca a taiat bilete foarte corect desi nimeni nu il putea verifica in mijlocul pustiului) iar statul il rasplateste cu servicii de calitate asa cum ar trebui sa se intample in orice tara dar nu se intampla pe la noi!
Lava tube este format de o scurgere subpamanteana de lava, care in momentul in care s-a racit se crapa si formeaza diverse tuneluri si pesteri. La o adancime de 35 metri in pamant se deschide acest lava tube care are o lungime de 200 metri.
Ne aprindem lanternele si coboram pe o scara metalica spiralata plasata in racheta alba a vacantei noastre, mai sus pomenita. Thor ne povesteste ca pentru a conserva mai bine tubul de lava nu are voie sa il amenajeze cu lumini, deci totul este in intuneric absolut. Doar lanternele noastre lumineaza peretii negri si sticlosi ai pesterii. Ajungem la baza scarii si suntem cuprinsi de intunericul profund. Cerculetele luminoase ale lanternelor sunt singura noastra legatura cu realitatea si asa pornim catre centrul pamantului. Coboram si mai adanc, ne aplecam pentru a trece pe sub un prag si ajungem intr-o sala mai mare unde troneaza o piramida din pietre puse una peste alta. In spatele ei niste blocuri mari de lava numite de Thor “masa si scaunul trollilor”.
Undeva alaturi, niste stalacmite negre despre care aflam cu surprindere ca sunt formate doar in cativa ani prin scurgerea apei in masa de lava de deasupra. Thor presara toata excursia cu numeroase glume. Luminata de lanternele noastra lava straluceste in diferite culori. In unele locuri e mov, in alte locuri vedem o vana lunga si groasa de culoare rosie-maronie. Thor ne spune ca aceea este lava mai tanara. La un moment dat lava ia forma unui stol de lilieci dar nu se sperie nimeni deoarece pe insula nu exista lilieci! La fel ca in povestea lui Jules Verne pe tavanul pesterii sclipesc milioane de luminite mici. Sunt bacterii si alte organisme fosforescente care lumineaza stiintifico-fantastic! Oare cum de a stiut Jules Verne despre ele? Va amintiti ca eroii povestii sale, calatorii spre centrul pamantului, nu aveau nevoie de lumina pentru ca aceste organisme le luminau calea?! Ei bine asa este! Colonia era destul de mica si nu lumina suficient, dar ideea e ca ele chiar exista! Nu mi-a venit sa cred!
O alta vana de lava mov ne taie calea. Locul este foarte special! Scheletul unei biete vulpi care a fost prinsa aici de lava zace undeva in lateral iar Thor ne spune ca un turist, profitand de un moment de neatentie, i-a furat craniul. Coboram cu atentie printre pietre alunecoase si suntem avertizati sa luminam cu lanternele calea in fata picioarelor nu peretii, pentru ca ne putem accidenta. Alte stalactite mai mari ne ies in drum si la un moment dat gasim un vechi indicator din lemn care arata in jos si pe care scrie STROMBOLI. Daca o iei in jos pe acolo, ajungi in partea opusa a pamantului, in Italia in miezul vulcanului Stromboli!
Ceva mai incolo de indicator gasim o alta scara metalica spiralata care duce si mai adanc in tubul de lava. Este foarte adanca, cred ca are vreo 25 metri si se misca cu noi la fiecare pas. Stati linistiti este foarte sigura! Coboram pe ea si ajungem la o alta sala mare. Si aici culorile lavei sunt minunate.
Pe un perete gasim un cap de troll cu o gura plina de dinti ascutiti. Continuand cu glumele lui vedem ca la un moment dat Thor se opreste intre niste bolovani mari si ne intreaba daca ne este sete. Pai ne este! Ei bine se apleaca, gaseste un polonic si cu el scoate apa dintr-o baltoaca de pe podeaua pesterii.
Il luam si gustam cu totii. Apa este filtrata de lava mai bine decat de orice alt material, iar rezultatul este cea mai pura apa din lume! Ne povesteste cum o familie foarte bogata din China a venit la el cu suita si au trimis servitorii sa le umple mai multe sticle cu aceasta apa extrem de pura. Normal ca un polonic nu ne-a fost de ajuns asa ca bietul Thor a tot scos, cu polonicul cucuiet, apa din baltoaca de s-a plictisit! Cu setea potolita si cu impresii foarte placute am iesit din frumoasa pestera. Da, acum vom avea ce povesti nepotilor! Jules Verne asta, chiar a scris povesti care incetul cu incetul se transforma in realitate. A fost un adevarat vizionar, sau poate un calator in timp…cine stie?!
Merita toti banii, nu am regretat nimic!