DSC02484

PERPERIKON- Templul lui DYONISOS, pamantul vampirilor

Zeii cei giganti veniti de departe se stabilisera peste tot pe micuta planeta albastra. Acolo unde nu construisera orase splendide si piste de aterizare bine semnalizate, construisera orase miniere pentru micile creaturi pe care le zamislisera dupa chipul si asemanarea lor. Orasele miniere forfoteau. Oamenii, caci asa le spuneau micilor creaturi, faceau tot ce le statea in putinta pentru a le indeplini si cele mai mici dorinte. Le placea mult aici. Planeta era primitoare si bogata. Unii dintre ei isi coborau ochii asupra unor femei mititele care ii serveau si le placea ceea ce vedeau. Asa au rezultat fii hibrizi ai zeilor. Acestia mosteneau puterile si nemurirea partii gigantilor dar si caracterul meschin al partii umane. Erau mai mici de statura insa puterile lor erau imense. Mintea lor nu era blocata de baraje ca cea a servitorilor. Sufereau uneori de avaritie, de mania grandorii, de invidie si lasitate, caracteristici ce nu existau la parintii lor giganti. Cu greu reuseau sa isi infraneze instinctele si de aceea traiau grupati pe muntele numit Olimp pentru a putea fi controlati mai usor.

Undeva in intunericul galaxiei, ochi rautaciosi vroiau sa ii distruga. Rivalii care facusera praf atmosfera de pe planeta de bastina a gigantilor scapasera cu fuga de pedeapsa apriga ce le era destinata, le descoperisera baza iar acum ii pandeau hulpavi si rautaciosi din intuneric. Regina lor mustea de ura si ii vroia stersi din univers. A dat porunca sa le fie distruse miseleste orasele folosind o arma interzisa peste tot in univers (vezi povestea aici). Reusise sa il distruga pe regele Anu si orasele sale minunate. Gigantii scapati cu viata de atac au decis ca au recoltat suficient aur pentru a-si reface atmosfera pe planeta natala si nu mai vedeau utila refacerea stralucitoarelor orase de pe Terra. Prin urmare au decis sa se intoarca acasa. Fii lor hibrizi nu erau de acord sa plece de aici. In fond aici era casa lor, aici s-au nascut si le placea felul in care erau venerati de micile creaturi muncitoare cu care se inrudeau intr-un fel. Intr-o buna zi zeii giganti care au supravietuit atacului miselesc si-au luat navele, le-au umplut cu aur si provizii, si-au salutat fii si servitorii si dusi au fost. Nimeni nu i-a mai vazut de atunci. Totusi, inainte de a pleca au lasat pe cativa dintre luptatorii lor pe Terra ca sa le supravegheze progeniturile hibride pacatoase. Hibrizii ii numeau Titani si se temeau amarnic de ei si de judecata lor cea dreapta. Prin urmare Zeus a adunat clica progeniturilor hibride s-a luptat cu ei si a reusit sa intemniteze Titanii cei napraznici in Tartar. Acum aveau cale libera pentru desfrau ! Prin acest tertip au reusit sa mosteneasa tot ceea ce gigantii lor parinti au lasat in urma. Dar ei nu erau atat de cumpatati si de puri. In fond erau “corcituri” si mosteneau cate ceva din caracterul inferior al oamenilor. Desi traiau pe muntele Olimp, impanzisera lumea cu templele lor opulente unde oamenii trebuiau sa le aduca ofrande. Fiecare dintre “noii zei” se falea cu cohortele de credinciosi, cu numarul jertfelor care le erau dedicate si cu cantitatea de ofrande arse fara rost in numele lor. Fiecare incerca sa isi arate puterea in fata oamenilor pentru a-i determina sa le construiasca temple cum nu se mai vazusera altele. Cultul personalitatii era in floare. Doi dintre “noii zei” se concurau mai abitir decat ceilalti. Erau frati dupa tata. Zeus ii iubea deopotriva dar mamele lor ii intaratau unul impotriva celuilalt pentru a-si dovedi superioritatea asupra celeilalte mame. Anii au trecut iar rivalitatea dintre Apollo si Dionysos, caci despre ei este vorba, crestea cu fiecare secunda.

Apollo isi construise cultul la Delphi. Avea acolo un templu urias si o preoteasa care, atunci cand era drogata, parea a face profetii in numele lui. Oameni din toata lumea veneau aici si aduceau jertfe si ofrande in schimbul unei astfel de profetii. Renumele templului se imprastie in toate cele patru vanturi iar Apollo era cel mai venerat si mai iubit dintre zei.

Dionyssos mustea de invidie asa ca aporuncit sa i se construiasca un templu cum altul nu se mai vazuse. A gasit locul ideal pe varful unui munte unde cu mii de ani in urma bunicii lui, gigantii, avusesera un oras enorm. A dat porunca oamenilor sa ii ridice acest templu semet peste vechiul oras. Cand a fost gata l-a numit Hyperperakion (megalomania lui se simte inca din denumire) si a dat de veste ca aici se fac profetii si mai bune decat cele de la Delphi. Oameni din toate cele patru zari au dat navala aici cautand adevarul absolut. Se spune ca insusi Alexandru Macedon a venit aici in cautarea unui sfat. Desi mai fusese si pe la Delphi, nu s-a lasat pana nu a ajuns si aici. I s-a spus ca va fi stapanul lumii si a plecat fericit si imbatat de aburii vinului ghiurghuliu. Romanii au trimis si ei mesageri in cautare de profetii si li s-a spus ca vor construi un imperiu cum altul nu se mai vazuse. S-au bucurat si ei!

DSC02463DSC02465 DSC02477 DSC02575

Templul lui Dionysos incepuse sa il umbreasca pe cel de la Delphi. Dionysos avea mult vin si dadea petreceri de pomina de unde nimeni nu iesea treaz pe propriile picioare. Cohorte de petrecareti se adunau aici si isi lasau ultimii banuti la jocuri de noroc sau la bacantele cele frumoase care ii serveau cu vinuri scumpe.

Dyonisos experimenta tot felul de combinatii perverse intre oameni si o anumita rasa de fiinte ce traiau pe o planeta vecina, mai spre marginea galaxiei, departe de soare. Ii capturase in timp ce acestia se aflau in zona cu o nava de spionaj iar acum se juca cu ei. Aceste creaturi adorau sa bea sange. Soarele planetei noastre era prea puternic pentru ele asa ca trebuiau tinute numai in intuneric pentru ca altfel trupul le exploda. Dionysos reusise sa creeze un hibrid intre oameni si creaturile sangeroase si se distra lasand fiarele libere in intunericul noptii, in toiul petrecerilor cu mult vin rosu.  Erau tare fioroase, ucideau si stropeau totul cu sangele victimelor. Dionysos jubila.

DSC02470 DSC02473

Templul lui Dionysos se afla langa poarta catre lumea de dincolo. Asa isi construisera gigantii orasul, in apropiere de aceasta poarta prin care se puteau deplasa cu usurinte dintr-o parte in alta a timpului si spatiului. Intr-o buna zi fiul lui Apollo, Orfeu, celebrul cantaret, a ajuns in zona in cautarea portii catre lumea cealalta pentru a o aduce inapoi pe iubita lui Eurydice care murise muscata de sarpe. Insotit de lira lui fermecata a incercat sa o scoata pe Eurydice dar nu a reusit. Povestea lui trista o sa o gasiti in povestea urmatoare AICI. A ramas trist si neconsolat langa poarta cantand cu jale din lira. Dionysos, invidios pe Apollo, tatal lui Orfeu, a poruncit unui grup de bacante sa il ucida miseleste. Bacantele s-au apropiat de Orfeu si i-au poruncit sa le cante un cantec vesel de petrecere. Acesta inecat in tristete a refuzat iar bacantele l-au ucis. Zeus a aflat de acest act miselesc si l-a surghiunit pe Dyonisos poruncind ca toata viata lui eterna sa traiasca intr-o chilie fara foc si fara servitori, in frig si intuneric in orasul distrus al lui Anu. Dyonisos s-a consolat cu surghiunul sau in Colchida, si-a intemeiat aici un mic cult al fecunditatii, al desfraului si al betiei si s-a apucat de afaceri cu chihlimbar si cu o anumita lana de aur ce se gasea numai aici. In plus a uneltit si a aranjat din umbra distrugerea cultului si a templelor lui Apollo si moartea acestuia. Unde a fost surghiunit Dyonisos? Chiar in tara Luanei, Buzaul de azi, afla povestea AICI. Bacantele cele nemiloase au fost lasate de capul lor in lume dar ele si-au urmat zeul adorat pana la Pontul Euxin. Aici si-au intemeiat o colonie razboinica numita colonia Amazoanelor, au trecut la adoratia zeului razboiului, care la acel moment era mai ofertant, au exclus orice prezenta masculina in tribul lor si au inceput sa duca diferite razboaie, platite fiind de oricine isi putea permite.

DSC02476 DSC02481

Mii de ani au trecut de la aceasta poveste. Peste templul pustiit de surghiunul zeului patron s-a asternut uitarea si pamantul. In anul 2000, profesorul Nicolai Ovcearov supranumit “Indiana Jones” al Bulgariei incepe lucrarile de excavatie in acest “Machu Picchu” European. Azi situl se viziteaza si este unul dintre cele mai frumoase si mai misterioase locuri pe care le-am vazut pana acum. Peste scarile gigantice care se “scurg” printre megaliti creati din celebra piatra topita poti pasi numai cu mare respect. Dimensiunile te coplesesc.

DSC02446 DSC02444

DSC02612

Undeva in varf, peste megaliti se suprapun constructii din vremuri mai apropiate de noi. Tracii au avut aici un sanctuar si un loc de veneratie condus de bacante, medievalii nu s-au lasat nici ei mai prejos si au construit o biserica. Si uite asa istoria se descopera aici in straturi. Printr-un miracol ruinele civilizatiilor noi sunt inghitite de megalitii antici. Nu stiu cum se poate asa ceva dar asa este.

DSC02494DSC02484 DSC02498DSC02509 DSC02511DSC02515

Maretia de odinioara a templului inghite micile constructii recente. Undeva in varf, pe o platforma se afla o cisterna cu apa. Ajungem si la tronul de piatra unde candva au stat asezate personalitati ale lumii antice in asteptarea profetiilor. Se spune ca insusi Alexandru Macedon a stat pe acest tron si si-a primit profetia cautata. Am avut ocazia sa ma asez si eu aici. Toata lumea facea asta. Intre megaliti, arheologii lucreaza intens in echipe numeroase. Scot la iveala o multime de fosile de melci marini.  Unii dintre ei le vand turistilor.

DSC02519DSC02503 DSC02521DSC02525DSC02527DSC02535

In octombrie 2014, aici in zona, “Indiana Jones” al Bulgariei a descoperit o serie de morminte ale unor vampiri. Cadavrele sunt strapunse de un pluguri metalice in piept pentru a nu se mai putea ridica noaptea din mormant. Seara, localnicii organizeaza tot felul de ritualuri printre care si mersul descult pe covor de jar incins. Credintele antice predomina in zona iar oamenii traiesc aproape de natura si de zeii care o protejeaza.

DSC02553DSC02560 DSC02561DSC02594DSC02592

Cum sa va mai povestesc despre acest splendid sit arheologic…trebuie neaparat sa il vizitati. Este deosebit de interesant si este un loc unic. Daca ajungeti in zona veti fi uimiti cate vestigii antice  veti gasi. Nu este timp de plictiseala, zona este superba si incarcata de istorie si mister. Pana atunci va las in compania filmului realizat aici si a fotografiilor relevante.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *