SUBSCRIBE LA CANALUL MEU YOUTUBE si vei afla mai multe
Undeva pe o stanca inaccesibila, la poalele unui perete de piatra aproape neted, deasupra unui parau nervos, Vezina decise sa isi stabileasca cuibul si sa inceapa initierea puiului de dac ce ii fusese incredintat spre educare in tainele misterioase ale kapnobatailor (vezi povestea precedenta AICI). Locul secret ii fusese incredintat de insusi marele Zamolxe cu sarcina de a proteja portalul de trecere ce se afla pe versantul opus. Pestera indicata era perfecta. Nici caprele negre nu ar fi putut sa ajunga la ea datorita amplasarii intrarii exact in buza prapastiei. Si asta nu era tot. Intrarea era o gaura mica si stramta pe care anevoie ar incapea un om tarandu-se in genunchi. Totusi, odata patruns in interior, acesta se deschidea ampla si generoasa, cu o priveliste incredibil de verde exact spre misteriosul portal pe care avea sa il pazeasca cu orice pret. Aveau nevoie de apa pentru a putea sa isi duca la indeplinire misiunea. Cerceta cele mai ascunse unghere si in fata unui perete intunecat Vezina cazu in adanca meditatie pentru a- l ruga pe Zeu sa le dea o sursa de apa. Raspunsul lui Zamolxe nu avea sa intarzie. Din intunericul peretelui incepu sa se prelinga APA VIE cea mult dorita. Era un cadou deosebit pentru micul sau invatacel in care Zeul vazuse atata durere si atata lupta. El avea sa devina intr-o zi un mare rege al Daciei asa ca avea nevoie de apa vie pentru a se vindeca si a ramane vesnic tanar si puternic. Vezina multumi in gand Zeului pentru cadou si incepu antrenamentele trupului si spiritului micului pui de dac. Simtea in el ceva special, ceva ce nu mai intalnise la ceilalti invatacei pe care ii avusese…sa fie oare el primul ktistai pe care il avea pe mana?!
Au trecut mii de ani de atunci…
Bucurestiul fierbe sub asaltul unui val de canicula. Hotaram sa plecam intr-o excursie cu tinta sigura: racorire! Alegem un traseu ce include pe langa alte obiective si 3 pesteri, una mai interesanta decat alta. Toate trei sunt incarcate de istorie, mister si racoarea cea mult dorita. Toate trei au fost loc de pelerinaj, de initiere si de protectie in caz de primejdie incapand cu preistoria si pana in zilele noastre. Prima oprire este la aceasta misterioasa pestera. Pentru a ajunge aici trebuie sa cereti permisiune de la Manastirea Bistrita. De acolo vi se aloca o insotitoare care nu va va spune prea multe despre istoria pesterii ci numai despre istoria de data recenta strans legata de existenta unui sfant ce a trait pe acolo, sfant pe nume Grigorie Decapolitul. Daca incercati sa intrebati de perioada dacilor insotitoarea se sperie rau si zice ca nu stie nimic. Or fi fost, n-or fi fost, treaba lor, ea o tine cu biserica crestina. Nu va lasati descurajati, locul este deosebit si are o incarcatura spirituala si energetica speciala. Odata plecati pe urmele insotitoarei alocata de la manastire am inceput sa urcam pe un drum bine intretinut si bine amenajat cu bara de protectie ca sa nu cadem in haul de alaturi. Urcarea dureaza vreo 30 de minute (eram grup destul de numeros) si la un moment dat am ajuns pe o mica platforma metalica amenajata special pentru a putea sa ne taram prin tunelui ingust si mic de la intrare. Pestera este iluminata partial si nu puteti intra fara insotitoare deoarece este inchisa iar luminile sunt stinse in absenta acesteia.
Intrarea ingusta ar putea descuraja pe cei claustrofobi. O mica portiune, aproximativ 1 metru este chiar de mers in genunchi, dar odata trecuti de aceasta mica portiune, veti patrunde intr-o cavitate ampla si racoroasa in care veti simti energia pamantului strabun cum va patrunde prin fiecare celula. Undeva in partea dreapta coboara o scara sapata in stanca. Ea duce catre niste tuneluri nesfarsite in care accesul este interzis si spre o bisericuta construita chiar acolo in fata unei uriase ferestre ce priveste exact spre peretele unde se afla portalul cel protejat de marele preot Vezina. Bisericuta are undeva in spate un buton de la care se aprinde lumina. Interiorul este foarte frumos, pictat superb de sus pana jos. Nu veti putea intra in ea decat prin spate si puteti fotografia doar de acolo. Merita, este superba! Dupa ce v–ati saturat de admirat minunea naturii din fereastra uriasa a pesterii va trebui sa urcati scarile inapoi si sa porniti catre un alt cotlon al pesterii. ATENTIE MARE la liliecii care traiesc aici ! Bietii de ei sunt extrem de deranjati de flash-uri si blitz-uri asa ca va rog sa nu le folositi. Incercati sa fotografiati fara lumina calda. Nu uitati ca sunteti in casa lor iar ei incearca sa doarma la ora respectiva. Este nevoie de mult respect si bun simt in astfel de locuri.
Urmand coridoare intunecoase si racoroase, cu cate un liliac speriat zburand pe langa noi (ne cerem scuze de deranj), ajungem la o alta bisericuta sapata direct in pestera. Accesul in ea este interzis si blocat cu un grilaj metalic. Fotografiem si filmam in interior printre gratii si descoperim ca si aceasta este superb pictata de sus pana jos. Pe un alt culoar intunecos ajungem la APA VIE. De pe peretii pesterii se prelinge picatura cu picatura adunandu-se jos intr-o baltoaca peste care este pusa o scandura ca sa nu calcam direct in ea. Umeziti-va buzele cu aceasta apa oferita noua de insusi marele Zamolxe, nu treceti indiferenti pe langa ea caci este un dar divin.
Zabovim cat de mult putem in pestera aceasta minunata si ne pregatim sa iesim pe acelasi drum pe care am intrat. Ziua este si mai fierbinte. Portalul emite vibratii regulate. Oare ce este dincolo de el?!
DACA VREI O EXCURSIE AICI STAI CU OCHII PE AGENTIA DE TURISM VIKINGUL SALTARET si vei afla cand se organizeaza grupuri in zona.