DSC06006

POKHARA – orasul de la poalele muntelui Annapurna

Am pornit din Chitwan cu autocarul dimineata dupa micul dejun si dupa o plimbare extrem de matinala prin jungla mereu vie si am mers asa multe ore pana spre ora 15 cand am patruns in Pokhara. Pe strada am admirat culturile de orez lucrate cu pluguri de lemn trase de boi, culturi realizate in terase minunat incadrate de flori albastre. Am mai admirat si modul inedit de calatorie al tinerilor nepalezi pe acoperisul autobuzelor, unde mai si cantau aprig la ghitara ca sa le treaca mai usor timpul. Pana in aceasta zona nu i-am mai vazut pe acoperisurile autobuzelor. Erau tare veseli si fericiti acolo sus in bataia vantului, arsi de soare si prafuiti din cap pana in picioare, liberi si nepasatori!
Intrarea in Pokhara se face lin, trecand printre case prafuite si copii la joaca printre culturile terasate, urmand case din ce in ce mai inalte, strazi asfaltate, intersectii aglomerate si zone pline de magazine pe ambele parti, din ce in ce mai curate si mai mari cu cat inaintezi spre centru.
Spre deosebire de celelalte locuri vizitate de noi prin Nepal, Pokhara este un orasel destul de cochet si bine coafat, curatel prin zona centrala si mult mai linistit decat Kathmandu. Exista trotuare! Seamana mai mult a statiune luxoasa decat a oras nepalez. Am “tras” la hotelul nostru LAKE STAR, care era situat pe o straduta laterala, foarte curata, cam la 7 minute de mers pe jos pana in centru. Am luat cheile gasite pe tejghea si am fost ajutati de personalul minunat sa ducem bagajele sus in camere. Am mancat de pranz, o masa variata cu multe feluri din care puteam alege si am fost invitati la plimbarea prin oras. Intre timp incepuse o ploaie torentiala, un fel de urgie acvatica ce cadea abundent si sonor din ceruri, dar noi, netematori, vajnici exploratori, eram dotati cu pelerine si pantofi de Himalaya, impermeabili, asa ca nu ne-a pasat catusi de putin de diluviu si am pornit la drum.
Din straduta laterala unde stateam noi la hotel am mers putin pe jos si ne-am scurs impreuna cu valurile diluviului, fix in centrul statiunii. De acolo am fost preluati de autocar si dusi pret de vreo 5 minute pana la zona de debarcare pentru vizitarea minunatei pesteri a lui Shiva si a cascadei Davi. Am coborat si am pornit spre cascada. Cascada este micuta comparativ cu altele vazute de noi, dar are un farmec aparte. Ea se scurge prin numeroase gropi pentru ca apoi sa rasara din nou si sa se scurga in alta groapa, pana cand, in final se scurge in pestera marelui zeu Shiva. Farmecul cascadei nu a fost deloc umbrit de ploaia torentiala, ba chiar ni s-a parut mult mai frumoasa si mai nervoasa decat in mod normal. Zona de vizitare este deasupra cascadei astfel incat am putut sa o admiram in voie si sa ne bucuram de ea pe indelete. Ploaia rapaia in rafale si ne stropea din toate partile, vantul suiera dulce prin pelerinele ude, iar torentele inalte reusisera imposibilul, ne-au patruns pe deasupra pantofilor si ne-a udat ciuciulete. Senzatia nu era tocmai placuta dar ce mai conteaza atunci cand ochii vad lucruri noi si interesante?!
De la cascada am traversat strada si iata-ne intr-o zona cu multe tarabe ce vindeau obiecte de cult hindu si multe statuete. Trecand printre ele am ajuns la intrarea ce duce in pestera lui Shiva. Pe niste trepte care coborau in inima pamantului printre pereti minunat sculptati si impodobiti am coborat pana la intrarea prorpriu-zisa unde era amenajat un loc de cult hindu strajuit de un calugar. Aici era amenajat un altar unde trona statuia marelui zeu plina de prafuri colorate si ni s-a ingaduit, dupa ce ne scoatem pantofii, sa ne apropiem de ea. Podeaua era uda deoarece patrundea ploaia de afara sub forma de raulete rapide, dar noi nu am abandonat pentru ca oricum apa ne intrase in papuci. Asa uzi si obiditi am primit si binecuvantarea calugarului, binecuvantare care ne va prinde bine a doua zi cand urma sa dam piept cu marele munte Annapurna. Calugarul a rostit o rugaciune si apoi ne-a pus in frunte un semn portocaliu pe care l-am purtat cu mandrie pe strazi pana seara, cand am aflat ca era facut din ceva prafuri colorate, curcuma si urina de vaca sfanta! Na! Bun asa!
Sincer nu mirosea deloc neplacut, ba dimpotriva, deci binecuvantarea a fost bine primita.
De la zona sfanta pazita de calugar (unde nu am avut voie sa facem poze) am coborat si mai mult pe niste scari, alaturi de rauri si fluvii de apa de ploaie care coborau odata cu noi, pana la pestera unde zeul si-a gasit refugiu de meditatie, pazit de cobre, in timpuri demult apuse. Pestera este putin amenajata, are cateva becuri, si poduri de traversare din metal, cateva scari sapate direct in stanca si cam atat, dar noi ne-am simtit foarte bine calcand in locurile unde cu mii de ani in urma se nastea una din cele mai mari religii din lume, hinduismul. Zona este puternic incarcata de energii pozitive si creaza o stare de bine general. Desi este mult curent, umezeala si racoare in acest inedit adapost de zeu, totusi nu ne-a fost frig. Pe o parte cade cascada nervoasa de la suprafata si apoi traverseaza intreaga galerie sub forma de rau iar pe partea cealalta este intrarea principala cu scarile si de aici curgeau torentele ploii care se uneau cu raul din subteran. Am admirat la capatul pesterii locul pe unde patrunde frumoasa cascada de dedeasupra, urland printre pietre. Se pare ca zeul Shiva era un personaj simplu care iubea linistea, frumusetea naturii si solitudinea. El a locuit multi ani in pestera respectiva, strajuit doar de cobre, fara a avea nimic special, fara decoratiuni, pe piatra goala, pe buza raului, la poalele cascadei. Zeul a interzis adoratia lui pompoasa, a interzis introducerea de decoratiuni si obiecte de veneratie asa ca in ziua de azi credinciosii care vin aici ca sa il slaveasca, pun pietre una peste alta si considera ca in acest fel vor avea parte de noroc si prosperitate. In zona cu pietre de prosperitate nu am mai gasit din pacate alte pietre, asa ca nu am facut aceasta operatiune. Locul mi s-a parut simplu si curat, asa cum ar trebui sa fie sufletul nostru al tuturor. Este o zona unde te poti incarca cu energii pozitive, poti sa te cureti de stressul zilnic si poti lua putere pentru momentele cand vei avea nevoie. De aici te incarci cu rabdare si forta si poti porni impacat sa cuceresti varfurile inalte ale muntilor din jur.
Am parasit locul acesta minunat si ne-am intors cu autocarul in Pokhara unde am fost debarcati langa marele lac din centrul statiunii. Din cauza ploii barcile nu puteau fi inchiriate, dar am aflat ca se pot inchiria in alte zile si se poate merge la o pagoda care este pe un deal in apropiere sau la un templu hindu pe o insula din mijlocul lacului. Am lasat incursiunea pe altadata si am pornit sa exploram orasul. Strazi frumos asfaltate cu magazine curate si bine intretinute pe ambele parti, restaurante luxoase, cu terase suspendate, hoteluri si pensiuni luxoase si curate, toate astea se intindeau in fata noastra si promiteau o seara lunga si umeda, pentru ca ploaia continua in rafale.
Aici veti gasi magazine cu carti, imbracaminte si echipament de munte, casmir (la pret dublu sau triplu fata de Kathmandu si fara prea multa negociere), statuete si alte nimicuri si de asemenea aici se vand aventuri. Da! Aventuri! Paragliding – parapanta, zip flying – tiroliana, deltaplan, bungee jumping, zbor cu parasute cu motor, masaje, spa, excursii pe unde nici cu gandul nu gandesti, trecking prin Annapurna, ce mai, Pokhara e paradisul aventurilor!
Daca nu aveti echipament necesar urcarii pe munte, Pokhara este locul ideal! Aici exista sute de magazinase care vand absolut orice aveti voi nevoie, totul copii dupa marci celebre, dar copii de buna calitate. Rucsaci de toate dimensiunile, culorile si firmele (copii desigur), hanorace, imbracaminte, incaltaminte, corturi, echipament de catarare, pelerine de ploaie, haine groase sau subtiri, geci care in original le gasiti la sute de dolari, aici la cateva zeci de dolari, absolut orice este nevoie pentru munte, aici veti gasi. Trebuie negociat foarte mult pentru ca sunt cu totii intelesi intre ei si nu lasa la pret. Iesiti mult mai bine daca cumparati din Kathmandu, poate chiar la jumate de pret fata de Pokhara. Totusi, daca nu aveti pregatit totul de acasa va recomand sa mergeti mai departe de zona centrala, in zona pe care noi am numit-o zona “Prafuita” din motive evidente, caci acolo preturile sunt la jumate fata de centru si negustorii sunt foarte maleabili.
Zona centrala si curata se intinde pe multi kilometri, aveti nevoie de picioare bune. Dupa ce se termina asfaltul si incepe praful, intrati in zona “Prafuita” unde exista magazine mai ieftine si cu vanzatori maleabili, dupa cum va povesteam, si gasiti cam aceleasi produse ca in zona curata. Tot aici tortuarele (care in Pokhara chiar exista!) sunt pline de hippie, si rasta, tineri cu plete si haine largi, ramasi pierduti in timp pe vremea flower-power, mari amatori de ierburi care aici se gasesc din abundenta chiar pe marginea drumului. Ei traiesc in Nepal de multi ani si provin din toata lumea. Am vazut aici toate culorile curcubeului, ma refer la piele, de la albi inalti si blonzi la negri si asiatici, toti uniti de pasiunea pentru libertate pe care o gasesc din plin in Nepal. Aici majoritatea se ocupa de turistii straini, desigur fara permis de munca, dar se ocupa totusi. Sunt instructori de parapanta, insotitori de grupuri, etc. Am intalnit si un roman care statea de vreo 6 ani acolo si insotea parapantisti dornici de senzatii tari. In zona prafuita se traieste usor, chiriile sunt mici, mancarea e ieftina si oamenii se bucura de pace si libertate deplina. Daca sunteti adepti ai stilului hippie, va recomand cu caldura zona, este ideala unei vieti sanatoase si lipsita de griji!
Zona curata si asfaltata a orasului este ocupata de localnicii bogati. Am aflat ca Pokhara este un oras scump, un teren porneste de la 100.000 dolari, iar constructiile pot ajunge la milioane. Am inteles de ce tin vanzatorii preturile mari! Una peste alta Pokhara este deschisa pentru toti, bogati sau saraci, orasul ofera gazduire, distractie si hrana pentru toate buzunarele. Trebuie doar sa alegi zona dorita si te vei simti bine. Am mancat bine si in zona prafuita si in zona de lux. Preturile sunt bune in ambele parti si mancarea e super buna.
Dupa ziua ploioasa din Pokhara am urcat pe munte si la intoarcerea din Annapurna am mai stat o zi la Pokhara, de data asta fara ploaie, cu un soare torid, iar colegii nostri mai tineri au sarit cu parapanta, si s-au dat cu zip flying-tiroliana. Noi am preferat sa mai dam un tur prin oras in ziua respectiva. Experienta traita de ei a fost minunata, erau foarte entuziasmati de ceea ce au facut. Cea mai tare senzatie a fost parapanta care a tinut vreo 2 ore. Au sarit de pe un varf de munte unde au fost dusi cu microbuzul de la hotel, si au zburat cele 2 ore peste oras, peste lac si s-au apropiat de munte. Noi, care eram in oras am vazut cerul plin de parapantele lor colorate (erau vreo 15 din grupul nostru). Despre tiroliana au fost mai rezervati in comentarii pentru ca a durat doar vreo 2 minute, o tiroliana spectaculoasa de vreo 2 kilometri intre 2 varfuri de munte, peste o vale periculoasa si adanca unde prinzi 100 la ora de ti se stramba gura si ti se umfla obrajii!
Tot in seara de dupa coborarea din Annapurna am fost la un local din centru unde se canta rock live. Trupa era bunicica si canta piese celebre, iar restaurantul frumos amenajat in stil ‘Route 66’, era plin de turisti entuziasti. Preturile bune la mancare compensau preturile enorme la bautura. Un pahar de mojito costa cat tot ce am mancat 2 persoane la masa copioasa de pranz intr-un restaurant de lux (2 feluri abundente, cu multe farfurii mici cu chestii diverse la fiecare fel) !
Asa s-a scurs si ultima noastra seara la Pokhara, o seara de neuitat, ca toate celelalte petrecute in Nepal, cu prieteni noi, muzica buna, atmosfera calduroasa si primitoare si regrete cand a trebuit sa plecam la culcare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *