SABAZIOS – marele zeu al tracilor si tainele sale

Acest film a fost realizat la templul zeului Sabazios

Vreau sa incep o serie de articole dedicate zeilor strabuni, credintelor vechi de cand timpul si istoriei acestor pamanturi sacre pe care am fost binecuvantati sa traim. Voi incepe cu povestea unuia dintre cei mai mari zei ai tracilor si implicit ai dacilor si multe secrete si lucruri incredibile va voi dezvalui azi.

Demult, pe vremea cand zeii umblau pe pamant cautand aur si adoratie, cand titanii coborau genunchiul si ascultau poruncile lor, cand oamenii inca nu fusesera creati, pe vremea dragostei libere intre membrii aceleiasi familii, se spune ca o mare dragoste s-a aprins intre Zeus si Cora Persefona. Trebuie acum sa va povestesc cine erau Zeus si Cora Persefona nu-i asa?!

Zeus era ultimul fiu al titanilor Cronos si Rhea (frate si sora). Cronos avea prostul obicei de a inghiti toti copiii pe care ii zamislea cu Rhea pentru ca isi vazuse viitorul si stia ca unul din copiii sai il va detrona si inchide pe veci sub pamant. Rhea, suparata de apucaturile sotului/fratelui sau decide ca pe ultimul copil sa il ascunda si in locul sau sa ii dea lui Cronos un bolovan frumos infasat ca sa il inghita. Zis si facut! Dupa ce Cronos inghite fericit bolovanul, Rhea isi trimite ultimul fiu pentru crestere si educare pe o insula in mijlocul marii, insula Creta. Aici micul zeu, copil de titani, creste fericit si ajunge repede la varsta adolescentei. Decide ca e momentul sa il atace pe Cronos si asta face ajutat fiind de Metis, o titanida care ii da o potiune pentru a-l face pe Cronos sa vomite. Cronos ii vomita pe fratii sai inghititi la nastere, iar acestia sunt bine-mersi si crescuti deja la varsta corespunzatoare. Cine sunt fratii lui Zeus? Iata: Hera (zeita casatoriilor, protectoarea femeii si a familiei), Demetra (zeita agriculturii si a recoltelor), Hestia (zeita inimii), Hades (zeul lumii de dincolo) si Poseidon (zeul marilor si oceanelor).

Ulterior Zeus se casatoreste cu Hera (sora lui). Dar dintr-o dragoste furtunoasa cu cealalta sora, Demetra, rezulta o fata splendida numita Cora Persefona.

De Cora Persefona se indragosteste nebuneste unchiul Hades dar fata nu ii impartaseste iubirea pentru ca acesta traia in lumea intunecata de dincolo. Prin urmare Hades o rapeste si o duce cu forta in lumea lui unde o ia de nevasta. Mama Persefonei, Demetra, zeita agriculturii si a recoltelor, se supara teribil si tot ce e verde pe lume se usuca si moare. Recoltele pier si lumea intreaga este in pericol sa moara de foame. Aici intervine Zeus si incearca sa medieze conflictul intre Demetra si Hades. Pana la urma se ajunge la un acord: 6 luni din an Persefona va sta la Hades in lumea tenebrelor si alte 6 luni va merge la mama ei Demetra. Asa iau nastere anotimpurile: 6 luni natura se usuca, moare si planeta e stapanita de frig si zapada iar alte 6 luni natura renaste, totul inverzeste si planeta prinde viata din nou.

Dar credeati ca nepoata Persefona ii va fi indiferenta lui Zeus cel cu ochi alunecosi si inima zburdalnica? Era prea frumoasa ca sa ii scape, asa ca si Zeus se iubeste nebuneste cu Persefona. Din aceasta iubire nebuna se naste unul dintre cei mai iubiti zei ai strabunilor nostri, marele si puternicul SABAZIOS. Copilaria lui este fericita iar tovarasii sai preferati de joaca sunt serpii pe care ii adora si ii lasa sa se incolaceasca pe mainile si trupul sau puternic. Serpii ii impartasesc multe secrete legate de vindecarea prin veninul lor, dealtfel in antichitate simbolul sarpelui este infatisat in tot ceea ce inseamna medicina, leacuri si intelepciune. Peste fericirea micului zeu se abat nori negri pentru ca Hera, sotia oficiala a lui Zeus afla de idila acestuia si razbunatoare din fire, trimite un grup de titani sa il distruga. Zeii si titanii sunt nemuritori, prin urmare Sabazios nu putea fi ucis ci doar distrus. Titanii ii ofera niste jucarii dar el intelege ca nu au ganduri curate asa ca incepe sa alerge si sa se transforme in diverse animale (si zeii egipteni puteau sa se transforme asa). Ia forma unui taur si in aceasta forma titanii il prind si il taie in bucati pe care le inghit cu nesat. Aici intervine si Persefona care reuseste sa gaseasca inima lui Sabazios si sa il readuca la viata intr-o forma spirituala. Pe de alta parte Zeus, plin de furie, ii trazneste cu fulgerele sale pe titani si ii transforma in cenusa.

CYBELE ia cenusa titanilor care l-au devorat pe Sabazios si o amesteca cu apa vie si astfel construieste omul modern. Ea devine in acest fel creatoarea noastra, Zeita Mama, cea care aduce viata pe planeta asta amestecand bine cu rau, yin cu yang, putere cu slabiciune intr-un mix echilibrat si rezistent.

SABAZIOS, unul dintre cei mai iubiti zei ai strabunilor nostri se casatoreste cu frumoasa Cybele si devine in acest fel Tatal Creatiei. El este asimilat cu soarele (RA) si cu lumina diminetii, cu creatia si cu pamantul cu curgerea luminii si cu statornicia pietrei.

Pana aici povestea vi se pare noua, nemaiauzita nu-i asa?! Dar daca v-as spune ca de fapt il cunoasteti pe marele zeu Sabazios foarte bine si ca l-ati vazut de multe ori in reprezentari venerate de stabunii nostri?! L-ati vazut dar nu ati stiut cum il cheama! Priviti aceasta fotografie

Sunt sigura ca toti ati auzit de celebrul CAVALER TRAC nu-i asa?! Numele cavalerului trac este Sabazios. El este reprezentat la vanatoare de lei, insotit de caine dar exista mereu si un sarpe pe acolo pe undeva. Uneori este asociat si cu zeul Mithra. Dar cel mai bine il cunoasteti de aici, nu-i asa?! (vezi foto de mai jos)

Religia cea noua, crestinismul, pentru a se putea impune si a ocupa locul zeilor din vechime, adopta zeii schimbandu-le numele, povestile si adaptandu-se la sarbatorile vechi peste care aseaza cu nonsalanta propriile sarbatori reinventate. Observati Sf Gheorghe care in loc sa venereze sarpele si sa invete de la el precum Sabazios, il transforma in ditamai balaurul pe care il ucide cu cruzime dovedindu-si astfel “vitejia”.

Iata inca o ciudatenie pe care cultul crestin o promoveaza cu propriile povesti:

Este o procesiune ce se tine anual in Italia, se numeste Festa dei Serpari si are loc in zona Abruzzo, satul Cocullo. Atunci sunt venerati serpii din zona si San Domenico, sub patronajul bisericii catolice. Interesant nu-i asa?! Iata cum vechile credinte isi gasesc locul de onoare pana in ziua de azi. Iata cum oamenii locului au gasit o modalitate de a venera vechii zei la adapostul unor inventii ingenioase care sa nu atraga asupra lor represaliile noului cult crestin.

Iar acum va invit sa analizam impreuna unul dintre cele mai venerate artefacte ale antichitatii, MANA LUI SABAZIOS. Mainile descoperite au in general 12 cm si erau purtate in varful unui bat de lemn in ample procesiuni, ca un fel de steag religios. Au fost descoperite cateva in lume, unele pe teritoriul Bulgariei de azi, pentru ca acolo se fac multe sapaturi arheologice iar la noi nu exista asa ceva. Haideti sa privim cu atentie fotografia de mai jos. Aceasta mana a lui Sabazios este expusa la British Museum si a fost descoperita pe teritoriul Belgiei de azi (ca sa vedeti ce teritoriu vast acoperea aceasta credinta).

 

Priviti cu atentie la gestul schitat. Va duce cu gandul la ceva nu-i asa? Oare de ce?

Iata ca descoperiti cu uimire provenienta gestului de binecuvantare facut de toti sfintii crestini in toate icoanele lor. Priviti acum la degetul mare. Acolo se afla un con de pin, simbolul glandei pineale, cea care deschide cel de-al treilea ochi, ochiul cu care poti vedea dincolo de existenta materiala, cel cu care poti vedea dincolo de materie si univers.

Dar intre degetul mijlociu si inelar ce o fi? Este un Bazilisc, un sarpe cu creasta de cocos, simbol al intelepciunii, protectiei si vindecarii absolute. Oare unde ai mai auzit de Bazilisc? In limba latina Bazilisc inseamna “micul print”. Despre el se spune ca era atat de veninos incat ucidea cu o simpla privire (oare Medusa ce legatura o avea cu asta?).

Dar totusi, unde ai mai auzit acest nume asociat cu un sarpe?

Mergem mai departe catre incheietura mainii unde se afla o mama cu pruncul ei. Sa va mai reamintesc de unde stiti si acest simbol?! Cred ca nu are nici un rost, este mult prea cunoscut.

In podul palmei se afla un cap de berbec deasupra unui soi de altar sau cupa. Simbolul reprezinta animalul de sacrificiu preferat de strabuni. Se spune ca sangele de berbec ii multumeste pe zei si le atrage bunavointa.

Nu vreau sa inchei inainte de a va atrage atentia si asupra unei descoperiri absolut intamplatoare (pentru ca va spuneam ca in tara noastra nu exista arheologi si istorici care sa se ocupe de istoria noastra adevarata). In satul FANTANELE, jud Constanta, pe un camp, un om da peste ceva uluitor care ii bulverseaza pe “istorici”, care nu au idee de ce aceasta minune (vezi foto) se afla pe teritoriul tarii noastre. “Istoricii” romani se arunca in teorii de genul: “soldatii din legiunile romane au adus obiecte de cult cu ei”, fara a cerceta vechile credinte ale dacilor.

Nu demult am descoperit la vecinii bulgari un templu absolut uimitor dedicat zeului Sabazios. Templul se numeste Belintash (Piatra Intelepciunii). AICI poti citi articolul dedicat acestui templu

Nu e de mirare ca se afla atat de sus pe varful unui munte. Templele dedicate marelui zeu erau la inaltime, aproape de cer. El era venerat noaptea iar templele sale circulare nu aveau acoperis pentru a se potea vedea stelele si miscarea lor. Faclii aprinse insoteau imense cortegii de preotese si preoti urmati de muritorii de rand. Gropite circulare sapate in piatra oglindeau perfect anumite constelatii cum ar fi: Ursa Mare si Ursa Mica, Orion si Sirius, Pleiadele si multe altele. Aceste gropite circulare erau umplute cu lichide inflamabile si aprinse pe timp de noapte astfel incat se vedeau de departe. Trebuie sa fi fost magnific acest spectacol de incantatii, foc ce curge, stele si magie!

Si nu va ganditi ca doar pe teritoriul nostru si al vecinilor era venerat Sabazios. Nicidecum! Cultul sau se intinde pana in Anatolia (Taramul Mamelor divine), pe la Nemrut Dagi, dincolo de Eufrat pe la Gobekli Tepe si pana aproape de India de azi…oare de ce?!

Pentru ca atat de mare era teritoriul ocupat de traci, strabunii nostri (dacii erau “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, dupa cum spune Herodot)!

Dar oare ce poarta pe cap Sabazios? (statuia din imagine e la Vatican)

Dar zeii de la Nemrut Dagi – Anatolia (Turcia) oare ce poarta pe cap? Poza e facuta de mine chiar acolo. Am insotit un minunat grup al agentiei de turism Vikingul Saltaret (CLICK AICI daca vrei si tu) si iata ce am descoperit in batrana Mesopotamie!

Zeii si regii poarta PILEUS! Acea caciula dacica putin aplecata spre inainte. Sa fie acest pileus simbol al iluminarii, simbol al intelepciunii, simbol al marii familii divine din care ne tragem?

Va las pe dumneavoastra sa trageti concluziile.