Pai da-i cu ploaie, da-i cu vant, mandra mea, draga mea…si tot asa pana la GEYSIR. Ce sa fie, ce sa fie acest Geysir saltaret? Pai este singurul geiser din Islanda care sare pana la cer si face pe nebunul cand il apuca pandaliile! Am sarit noi din masini si am purces pe drumul de caramida (nu galbena!) catre tara minunilor geiser-esti. Panouri de avertizare te incurajeaza sa afli ca esti aici pe proprie raspundere si pe propriul risc, adica daca nen-tu Geysir se rasteste prea tare si te fierbe nitelus, nexam despagubiri de la statul Islandez, adica ce sa cauti tu, turist strain, fix cand sare nenea suparat de sub pamant?! Pai nu?! Apropos, cel mai apropiat spital este la 62 km distanta, ia aminte neamule!
Primul element care te intampina la fata locului este puiul lui Geysir, Litli Geysir, ala micu, stiti voi. Asta micu nu are treaba cu noi, e linistit si pufaie nori de aburi in tihna acolo in groapa lui, nimic spectaculos.
Tot locul e brazdat de ape termale fierbinti care curg in firave paraiase pentru a se uni ulterior intr-un raulet mai maricel captat urgent de localnici pentru a se incalzi. Duium de semne verzi care te atentioneaza ca apa si pamantul sunt fierbinti 80-90 grade, deci sa nu calci dincolo de drumul de caramida. Ajungem si la nenea Geysir botezat si Strokkur, care momentan dormiteaza si fumega linistit. Asteptam infrigurati si cuminti langa el si vedem cu deodata apa din groapa incepe sa dispara de parca o inghite cineva, se formeaza o bula care creste si creste…si faaasssss…… se fasaie! Mai dam o tura in jurul sau si vedem ca incepe din nou sa bolboroseasca si sa se enerveze. Bula se ridica din nou si din nou…faaasssss! Hmmm oare are de gand sa si sara azi? Buuuuum!!! Deodata un jet fierbinte sare pana la cer si improsca totul in jur…. buuuum inca o data!!! Si buuum inca o data!!! Fericiti nevoie mare ca l-am prins in saritura ne intrebam unul pe altul daca l-a prins cineva pe aparat. Nimeni! Nu-i nimic, o sa il pandim pana sare din nou. Nu exista un timp fix la care geiserul sare, dar mie mi s-a parut ca ar dura vreo 5-10 minute intre sarituri. Am continuat sa ne plimbam in zona pentru a astepta urmatoarea saritura, oricum se vede mai bine de la distanta decat de langa el.
La cativa metri de el, pe o colina descoperim o mica baltoaca fierbinte si deosebit de albastra. Este atat de frumoasa, mica, marginita cu alb si calda incat mai ca am fi sarit in ea sa facem o baie. Aproape de baltoaca albastra mai bolboroseste un geiser, cel mai mare dintre toate, asemanator unui vulcan din care curg raulete roscate si aburinde. De la distanta la care ne aflam il vedem din nou pe Strokkur sarind catre cer. Jetul de apa impins cu o putere fantastica se evapora din cauza frigului aproape instantaneu lasand sa cada catre pamant doar un nor de fum. Reusim sa fotografiem totul de data asta! Distanta este perfecta! Iesim din zona fumegatoare, traversam soseaua si intram in restaurantul-magazin-muzeu pe nume (cum altfel?!) Geysir. O sa scriu despre el in urmatoarea poveste. Aici luam masa de pranz si pornim spre urmatorul obiectiv de pe harta …
CASCADA GULLFOSS
Cascada de aur, isi trage numele de la ceata aurie care apare in fiecare seara deasupra ei sau poate de la curcubeul ce se iveste des traversand-o de la un capat la celalalt, sau cine mai stie de unde. In anul 1907 un englez a dorit sa construiasca aici o mare hidrocentrala dar proprietarul terenului a spus “niciodata nu imi voi vinde prietenul”. Dupa moartea acestuia terenul a fost inchiriat investitorilor straini. Fiica proprietarului, Sigridur Tomasdottir a luptat in instanta pentru redobandirea drepturilor asupra cascadei, a luptat necontenit, zi si noapte, a mers pe jos mii de kilometri pentru discuta cu autoritatile din capitala si pentru a castiga procesul iar in final a reusit sa opreasca constructia si sa alunge investitorii straini de pe pamanturile ei. Sigridur a devenit prima luptatoare pentru mediu din Islanda. In 1979 cascada a devenit obiectiv natural protejat.
O minune gigantica se intinde in fata noastra. Rafale de vant incearca sa ne impiedice sa ne apropiem. Marginile abrupte si peretii verticali alunecosi ne asteapta parca pentru a ne azvarli in apele mistuitoare ale cascadei. Tunete ies din maruntaiele ei. Apa mugeste furioasa cu o putere de neimaginat. Cu toate astea nimic nu ne poate stavili curiozitatea. Ne aventuram pana pe margine si ne lasam in bataia vantului care ne umfla pelerinele. Energia disipata in atmosfera ne umple de curaj si de forte proaspete. Zona este puternic incarcata si valuri de adrenalina ne imbujoreaza obrajii. Senzatia pe care o cascada de asemenea dimensiuni o lasa privitorului este greu de descris. Putere, viata, puls crescut, zgomot asurzitor, maretia si puterea naturii, toate astea imbinate cu un sentiment de respect si umilinta in fata fortelor universului. Cam asa am ramas cu totii privind apele dezlantuite in fata ochilor nostri. Ploaia nu contenea, vantul suiera puternic, si noi nu vroiam sa mai plecam de acolo. Am coborat de pe culme ca sa o vedem si de jos. Indiferent de unde incerci sa o privesti, maretia cascadei te lasa fara glas. Nici acum nu as putea spune din ce parte este mai frumoasa, fiecare zona din ea este speciala si unica! Spectacolul oferit de cascada ne-a tinut cu sufletul la gura pret de vreo 30 de minute. Aparatele nu mai conteneau sa faca poze cu toate ca ploua si batea vantul si se udau. Alaturi de cascada exista un mic restaurant unde puteti servi supa calda si un mic magazin de souveniruri.
Cu bateriile incarcate am pornit mai departe, chiar daca se lasa intunericul, catre un crater pe nume Kerið.
La KERIð am ajuns pe intuneric bezna dar ochii nostri au reusit sa distinga bine frumosul lac albastru de pe fundul sau. Daca nu zaboviti prea mult pe la celelalte obiective poate voi veti ajunge pe lumina la crater, merita, este foarte spectaculos cu micul sau lac albastru.
De aici ne-am intors la hotel unde am ajuns seara tarziu si cu mare chef de petrecere. Cugetand noi pe marginea sticlelor de “trascau” si consultand pe internet prognoza meteo, am decis ca in ziua urmatoare sa mergem catre Peninsula SNAEFELL, in vestul Islandei, unde se prevedea soare si vreme buna. Sa vedem cum o fi…Cam asa arata zona Geysir: