Continuand periplul italian prin zone mai putin calcate, iata ca dupa VASTO (vezi articolul precedent), a venit randul regiunii Calabria.
Aflati in vacanta in aceasta zona impreuna cu juniorul din dotare, am cautat locuri interesante de facut plaja si demne de vizitat pentru peisajele unice si uite asa am dat peste o micuta localitate numita San Nicola Arcella. O familie de prieteni ne-a povestit despre ea si am hotarat sa dam si noi o raita ca sa nu murim prosti.
Am pornit dimineata cu masina si am cautat un loc bun de facut plaja. Am trecut pe sub o autostrada suspendata intre doi munti (maaare minune pentru noi cei obisnuiti doar cu autostrazi pe hartie!), am intrebat localnicii si din vorba in vorba am ajuns la o plaja plina de pietris vulcanic marunt si negru, amenajata cu parcare privata, sezlonguri si umbrele si garnisita cu multe tarabe care vindeau de toate.
Cum am ajuns noi dimineata si era destul loc, am avut de ales unde sa stam. Am ales un loc, langa apa si bine am facut pentru ca pe la pranz din cauza ca pietrisul vulcanic era negru, atragea si absorbea razele solare si devenea atat de incins incat era imposibil sa mergi pe el fara papuci.
Am luat juniorul si ne-am aruncat in valuri, noroc ca am fost atenti pentru ca la 1 metru de mal apa devenea brusc adanca pana la gat si era plina de curenti puternici destul de periculosi pentru copil.
Dupa vreo ora de stat acolo caldura a devenit teribila, de sus soarele dogorea, iar pe jos plaja era atat de incinsa ca puteai fierbe lejer in suc propriu.
Am auzit pe cineva spunand ca exista un loc minunat, un enorm arc de piatra care adaposteste un golf romantic, la care se poate ajunge cu hidrobicicleta. Nu puteam sa ratam asa ceva asa ca am inchiriat o hidrobicicleta si am purces la pedalat vanjos.
Am iesit in larg si am avut privilegiul sa admiram un peisaj superb cu stanci drepte si inalte si cu multe golfulete unde se putea face plaja pe sezlonguri pentru ca erau pline de bolovani identici cu cei de pe langa calea ferata. Din punctul asta de vedere se pare ca am fost indrumati bine catre plaja cu pietris marunt pentru ca pe celelalte era periculos pentru piciorusele piticului.
Dupa vreo 20 de minute de pedalat pe langa coasta, pe o mare linistita si calma ca un lac, dupa un colt de stanca ne-a aparut brusc in fata minunatul arc de piatra numit ARCO MAGNO.
Locul este deosebit de frumos. Printre peretii verticali de stanca, in miezul albastru al marii se inalta un arc inalt si impunator din granit, sculptat in milioane de ani de valurile nervoase ale marii. Continuam sa pedalam si sa ne minunam de maretia naturii care creaza asemenea capodopere si incet, incet, patrundem printre picioarele de piatra spre un golfulet superb, cu apa albastra si perfect transparenta, cu o plaja linistita cu pietris fin si mai deschis la culoare, complet protejata de stanci uriase pline de vegetatie verde ca intr-o carte de povesti.
Golfuletul nu poate fi cucerit decat venind dinspre mare si trecand pe sub marele arc, particularitate care il face si mai atractiv decat este deja. Liniste, pace si din cand in cand cate o barca patrunde huruind motoarele si raspandind in aer larma turistilor.
Am tras hidrobicicleta pe mal, ne-am intins prosoapele si ne-am aruncat in mare. Aici marea este lina si deloc adanca, perfect transparenta si calma, locul ideal pentru junior.
Ne-am balacit, ne-am simtit bine, am respirat aer curat de mare, departe de hoardele numeroase de turisti si am gasit locuri racoroase pe sub stancile inalte unde soarele nu putea sa patrunda atat de agresiv.
Daca ajungeti in zona recomand sa nu va opriti pe plajele publice ci sa inchiriati hidrobicicleta si sa dati o tura in minunatul golfulet strajuit de ARCO MAGNO
Iata un filmulet de prezentare a acestei zone superbe: