Deceneu o privea bland. Avusese o revelatie noapea trecuta iar dimineata devreme o chema la el pe Dochia, fiica regelui. Dochia nu stia de ce fusese convocata de marele sacerdot asa ca astepta infrigurata in mijlocul templului. Deceneu aparu invesmantat in straiele lui albe cu fruntea luminata de razele ce patrundeau prin ferestrele uriase ale locului sacru. Pentru cateva clipe se privira, apoi Deceneu o atinse pe frunte toiagul sau din aur masiv. Dochia ramase nemiscata. Prin fata ochilor i se perindau viziuni apocaliptice despre plaiurile sale si despre oamenii locului. Zalmox cel mare, era suparat pe ei. Sacerdotii credeau ca le stiu pe toate si foloseau cunostintele daruite de El pentru a manipula masele. Uneori foloseau tehnologia bratarilor de aur pentru a-i face sa se simta fericiti, alteori o foloseau pentru a-i face de neinvins pe campul de lupta, alteori pur si simplu ii trimieteau sa jefuiasca carele incarcate cu prada de razboi cu care romanii se intorceau din teritoriile ocupate. Sacerdotii consumau potiunile secrete pentru a deveni nemuritori desi El le-a interzis. Marelui zeu nu ii placeau aceste jocuri. Deja le pecetluise soarta. Dochia vedea cu ochii mintii caderea cetatii sale mult iubite, tradarea, jertfa tatalui sau si moartea dacilor care cadeau secerati in batalia ce avea sa vina. Foc si prapad le harazise Zalmox pentru ca nu isi tinusera promisiunile in legatura cu folosirea cunostintelor lasate de el inainte de a pleca. O durere sfasietoare ii trecu prin piept cand isi vazu tatal si prietenii murind. Lacrimile ii curgeau din ochi fara contenire. Deceneu intrerupse viziunile si ii sterse lacrimile. Avea pentru ea o insarcinare de maxima importanta. Ea trebuia sa ascunda comorile cele mai de pret ale Sarmisegetuzei. Ea trebuia sa ascunda arhiva si secretele lor. Zalmox poruncise ca nimeni sa nu mai aiba vreodata acces la invataturile lui pana cand omenirea nu va fi destul de “coapta la minte” pentru a le folosi cumpatat. Dochia primi cu resemnare toate vestile. Deceneu ii darui puteri speciale cu ajutorul carora sa poata transporta singura comorile catre lumea secreta din adancurile pamantului. Indata ce totul va fi pus in siguranta ea avea sa devina nemuritoare si sa protejeze locul peste milenii. Dochia incepu sa ascunda pergamentele cu invataturi, sipetele cu aur curat, apa vietii, elixirurile nemuririi si ale tineretii vesnice. Peste locul secret asternu blesteme si vraji puternice astfel incat nimeni sa nu le poata gasi vreodata. Apoi se invesmanta in straie albe, chema lupii sai credinciosi si disparu alaturi de ei in adancul padurii. Uneori, cand rasar ghioceii la Vartoape, in noptile cu luna plina, Dochia iese insotita de fete invesmantate in alb si danseaza pana dimineata ca nebunele. Daca ai ghinionul sa le zaresti dansand, iti vor rataci mintile si niciodata nu vei mai fi om.
Atunci cand misterele Daciei iti sunt permise te poti considera cel mai norocos om din lume! O zi calda de vara, un grup de prieteni si o neostoita dorinta de a patrunde secretele bine ascunse ale neamului stravechi, asa se prezinta momentul la care am ajuns la Sarmisegetuza. Pas dupa pas ne lasam cuprinsi de energia deosebita a locului in timp ce spiritul ne este fascinat de frumusetea si misterul care ne inconjoara. Ar trebui sa ne plimbam prin cea mai mare asezare a timpului sau (conform scanarilor facute de cercetatorii rusi) dar trebuie sa ne multumim cu cateva pietre dezgolite la momentul oportun si inca neingropate la loc de catre “mainile binevoitoare”. Zidurile cetatii ma uimesc prin tehnica de constructie. Pietre perfect slefuite sunt puse una peste alta fara a avea mortar sau alt liant intre ele. Celebrul “Murus Dacicus” iti atrage privirea imediat serpuind nemuritor printre copacii seculari. Se spune ca zidurile erau de nepatruns iar cetatea invincibila. Cucerirea acesteia de catre romani s-a realizat in urma unei tradari deoarece se pare ca zidurile prezinta urme de asalt din interior si nu din exterior ca si cand cineva ar fi deschis portile lasand dusmanul sa parjoleasca mareata asezare dupa bunul plac.
Cu toate ca cetatea a fost descoperita cu foarte multi ani in urma, aici nu se realizeaza nici un fel de cercetari sau sapaturi. Asa cum am vazut-o eu acum 25 de ani, asa este si acum. Pe langa cararea care te duce in incinta cetatii se dezgoleste recent un drum pietruit. Lucru mare!
Din pacate un oras de dimensiunile Bucurestiului actual zace inca ascuns sub pamant iar uitarea ameninta sa se astearna peste el. Sa va povestesc totusi ce se poate vedea azi in magicul sit arheologic.
Cele mai importante zona ale Sarmisegetuzei sunt : Altarul de Andezit sau Soarele de Andezit si Calendarul Solar.
SOARELE DE ANDEZIT sau Altarul de Andezit
Este un cadran rotund cu diametrul de 7 m si este impartit in 10 lespezi intre care se afla niste canale. El este astfel pozitionat inct indica cu mare precizie axa Nord-Sud. Este posibil ca acest disc sa fi fost folosit ca si ceas solar foarte complex, ceas care ar fi putut indica anotimpurile si perioadele perfecte pentru cultivare, solstitiile si echinoxiile. Unii ercetatori sustin ca pe el se realizau si sacrificii iar sangele victimelor se scurgea prin canalele dintre lespezi catre un soi de “lighean” din piatra plasat la baza discului. In ziua de azi el este amarnic pazit deoarece niste sectanti cucuieti au ajuns la concluzia ca daca te iubesti pe el este posibil sa dai viata unui nou Mesia. Noroc ca statul inca se mai invredniceste sa plateasca paznici caci altfel nu cred sa mai fi avut noroc sa il mai vedem intreg.
Alaturi de el descoperim CALENDARUL SOLAR
Este un sanctuar compus din trei cercuri concentrice : unul din blocuri de andezit, unul din stalpi de andezit si unul din stalpi din lemn, care aveau in centru o constructie facuta tot din stalpi din lemn, in forma de potcoava, folosit la numararea zilelor din an şi la calcule astronomice.
Expertii NASA sustin chiar ca acesta este cel mai precis calendar din lume.
Pe langa aceste zone importante mai exista si cateva temple circulare sau paralelipipedice si desigur conducta de apa care si in ziua de azi aduce cea mai limpede si mai curata apa din inima muntelui catre fericitii turisti care se avanta in cetate.
Despre daci se stiu destul de putine lucruri dar ceea ce am reusit sa aflam ne duce cu gandul la o civilizatie cu mult mai avansata decat cele vecine. De pilda istoricul Iordanes, in celebra lui Getica, afirma ca Deceneu (marele preot dac) tinea lectii despre filosofie, stiinta, etica si logica “demostrandu-le teoria celor douasprezece semne ale zodiacului, le-a aratat mersul planetelor si toate secretele astronomice, cum creste si scade orbita lunii si cu cat globul de foc al soarelui intrece masura globului pamantesc si le-a expus sub ce nume si sub ce semne cele trei sute patruzeci si sase de stele trec in drumul lor cel repede de la rasarit pana la apus spre a se apropia sau departa de polul ceresc”.
Multe mistere raman in continuare de nedescifrat pentru noi, muritorii de rand. Iata cateva dintre ele:
- Misterul inscripţiei Decebalvs Per Scorilo . Una dintre cele mai importante descoperiri inregistrate la Sarmizegetusa Regia a fost un vas inalt de un metru, care i-a făcut pe istorici sa sustina ca dacii cunoşteau scrisul. Vasul, probabil unul de cult, potrivit cercetatorului Hadrian Daicoviciu, era stantat cu inscriptia Decebalvs Per Scorilo, scrisa cu litere latine.
- Conform lui Nicolae Densusianu, dacii de la poalele Carpaților Sudici considerau Ardealul drept „Taramul Celalalt” sau „Lumea de Dincolo”. Chiar si egiptenii considerau Dacia ca fiind locul in care mergeau sufletele celor drepti dupa moarte.
- In Epopeea lui Ghilgames, eroul a plecat catre „Tara Dilmun, gradina Soarelui”, locul in care locuiau supraviețuitorii potopului. Cand a ajuns la trecatoarea din munti, Ghilgames a exclamat: „in muntii acestia vazut-am odinioara lei”.
- Referindu-se la Dacia, Herodot susținea ca „numai in aceste tinuturi se nasc lei in Europa”, leul fiind si astazi numele monedei Romaniei.
In urma cu cativa ani in Sarmizegetusa Regia, la radacina unui copac lovit de traznet a fost descoperit un obiect de mare valoare, o matrita despre care se presupune ca a fost folosita la fabricarea bijuteriilor.
Istoricul Hadrian Daicoviciu spune: „Intr-o locuinta de la Sarmizegetusa, a fost descoperita o adevarata trusa medicala continand un bisturiu, o penseta, mai multe vascioare pentru pastrarea substantelor medicamentoase si o placa mica de cenusa vulcanica, materie care, presarata pe o rana, avea proprietatea de a grabi cicatrizarea. Cu ajutorul instrumentelor chirurgicale, preotii-medici daci stiau sa execute operatii grele si complicate. Numeroasele cisterne si conducte aduse la lumins de sapaturile din Muntii Orastiei atesta existenta unor preocupari de igienă publica”
Din anul 1990, Sarmizegetusa Regia a devenit unul din locurile preferate ale cautatorilor de comori. Piese valoroase de patrimoniu au ajuns pe piata neagra. Cele mai importante artefacte din vremea dacilor aflate pe teritoriul Romaniei sunt cele 13 “bratari” spiralice din aur masiv descoperite in zona Sarmizegetusa Regia. Tezaurul cantareste aproape 13 kilograme si a fost scos la iveala de hoti in perioada anilor 1990 – 2000. El a fost vandut dar in 2007 a fost recuperat. “Bratarile” au fost scoase la lumina de catre hoti in zona culmii Caprareata – punct arheologic al sitului Sarmizegetusa Regia – „la distanta de 5 metri de o stanca aflata pe panta muntelui, s-a descoperit o lespede de piatra sub care se afla o groapa triunghiulara, cu dimensiunile de 50x50x60 cm, avand peretii placati cu lespezi de piatra. In interiorul acesteia, dupa evacuarea pamantului, s-au descoperit zece bratari spiralice din aur masiv asezate perechi, cate doua, respectiv cate o bratara mai mica introdusa intr-una mai mare; trei perechi de cate doua bratari erau asezate vertical, iar alte doua perechi de cate doua bratari erau asezate orizontal, la nivel inferior, separate de primele printr-un strat de pamant”.
– asa arata bratarile dacice (foto preluata de pe internet)
Conform cercetatorului Gheorghe Serbana, denumirea culmii nu vine de la capra, ci de la Cap (de) Ra, zeul soarelui, al carui cult era celebrat la Sarmisegetusa si care nu este exclusiv zeu egiptean
In urma recuperarii “bratarilor”, col.dr. Emil Strainu, specialist in psihotronica si razboi radioelectronic, si-a facut o parere preliminara: “pe Caprareata se afla un sistem de dispozitive radionice de mare putere.”
Conform col. dr. Emil Strainu, „cele trei dispozitive puteau focaliza, concentra si dirija energiile subtile”, unele bratari actionand ca bobine Tesla, captatoare de energie radionica. „Bratarile, amplasate intr-o cutie de rezonanta, jucau rolul de circuite oscilante si transformatoare de frecventa, putand induce maselor stari benefice sau negative, in functie de ceea ce doreau sacerdotii care actionau dispozitivele, prin fluxuri radionice emise de la distanta”. De exemplu, se putea induce luptatorilor stari de manie si curaj nebunesc. Anticii vorbesc despre razboinicii daci ca actionand pe campul de lupta fara teama, asemenea lupilor. Mircea Eliade, care a studiat indelung mitologia populara romaneasca, vorbeste si despre puterea miraculoasa a razboinicilor de se transforma ritualic in lupi. Mircea Eliade era de parere ca razboinicii se constituisera intr-o intr-o confrerie de luptatori, la intrunirile carora se oficiau ritualuri sacre, luptatorii fiind posedati de spiritele lupilor, ceea ce avea sa fie denumit ulterior „furor heroicus”. Nenumarate triburi cu nume de lupi sunt atestate si in regiuni mai indepartate, in Spania (Loukentioi si Lucenses), in Galicia, in Irlanda si Anglia. Cam pe unde au ajuns luptatorii-lupi, avand ca steag de lupta sarpele cu cap de lup.
Energia radionica manevrata de preotii daci prin aceste sisteme spiralate putea fi folosita si in scopuri terapeutice. Preotii daci erau recunoscuti ca cei mai buni vindecatori ai lumii antice. Pentru specialistii in terapii radionice din ziua de azi, „bratarile” dacice sunt instrumente radionice cu efect curativ.
Acum, ca v-am povestit toate acestea si tinand cont ca lucrurile pe care le stim despre stramosii nostri sunt ca varful unui iceberg, trebuie neaparat sa mergeti la Sarmisegetuza si sa calcati cu propriile voastre picioare pe acelasi pamant pe care candva trecea mandru si invincibil, neamul dacilor.