Tainele piramidei COBA

Despre Coba nu stiam absolut nimic, nu vazusem si nu auzisem nimic despre ea pana nu am ajuns acolo. Sincera sa fiu credeam ca va fi o scurta dezmortire de picioare dupa orele petrecute in autocar si nici prin cap nu imi trecea ca aceasta va fi una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea.

DSC01611

Dupa multe ore prin jungla cu autocarul eram toti somnolenti si transpirati si ne doream doar sa mai motaim nitel pe scaunele destul de confortabile. Deodata autocarul se opreste si suntem anuntati ca trebuie sa debarcam la Coba.

DSC01607

Cum punem piciorul pe pamant vedem in fata o mare balta in care dormea, la fel de somnolent ca si noi, un mare crocodil. Hmm…deja incepeam sa gust aventura, deja incepea sa imi placa treaba asta. Spre deosebire de Chichen Itza, unde totul este bine ”coafat”, iarba este taiata la milimetru, ruinele perfect dezgolite si frecate cu peria de podele, aici, la Coba, este total diferit, exact pe gustul meu. Vegetatia navaleste din toate partile, pasarile si alte creaturi urla prin padure, crocodilul doarme nestingherit chiar langa autocar, iar noi suntem anuntati ca vom inchiria biciclete pentru a ajunge la piramida!!! WOW!!! Biciclete! In jungla! Deja nu mai dormea nimeni in papuci, am dat navala si am apucat prima bicicleta care ne-a cazut in mana! Drumul era acoperit cu pietricele marunte si se prevedea in fata noastra o zi de neuitat in inima padurii. Ghida mergea prima in fata noastra si noi toti ceilalti ne straduiam sa nu ne aventuram prea departe pentru a auzi ce ne povesteste.

DSC01628

La un moment dat se opreste langa un zid din pietre puse una peste alta, zid inalt cam de 2 metri si lat cam tot de 2 metri.

DSC01621

-Iata, asa aratau drumurile prin jungla ale mayasilor!

Ne uitam noi in dreapta, ne uitam in stanga…nici un drum! Intelegand nedumerirea noastra ne spune ca de fapt ceea ce noua ni se parea un zid era de fapt drumul mayasilor! Ei construiau prin toata jungla aceste ziduri inalte si late si le vopseau in alb. Drumurile legau toate orasele maya intre ele si erau extrem de practice. Se stie ca maya calatoreau noaptea din cauza caldurii de peste zi. Pe timp de noapte inaltimea drumului ii proteja de atacurie animalelor de prada (jaguarii), culoarea alba reflecta perfect lumina lunii si ii calauzea prin padure in siguranta maxima. De asemenea daca vreun sarpe se afla pe drum sau cadea brusc din copac, il vedeau imediat tot datorita contrastului alb cu culoarea intunecata a sarpelui cu pricina. Maya erau constructori desavarsiti dar si negustori priceputi. Drumurile serveau caravanelor care duceau marfuri peste tot in peninsula.

DSC01630

Trebuie sa va spun ca erau foarte bine gandite si realizate. Se pare ca lucrau destul de rapid la aceste constructii si foloseau muncitori platiti bine pentru asta. Ca dovada ele au rezistat mii de ani ca sa apucam sa le vedem si noi. Din loc in loc aveau si turnuri de observatie in care erau gardieni permanenti.

DSC01614

Am pornit mai departe cu bicicletele si am ajuns la situl arheologic propriu-zis. La intrare se afla terenul pentru jocul de pelote, aici insa era mult mai usor de jucat decat la Chichen Itza, gaurile fiind mai jos. Probabil erau sacrificati mai multi jucatori decat dincolo.

DSC01615 DSC01617

Si deodata in fata noastra, printre plante inalte si multe tufe de aloe, vedem cea mai inalta dintre piramidele din Yucatan, Coba! Salbatica, dezgropata doar pe jumatate, cu o sfoara legata pe mijloc ca sa ne putem tine de ea la urcare si coborare.

DSC01620

Am parcat bicicletele si am inceput urcarea. Treptele sunt si mai abrupte decat la celelalte piramide, dar privelistea de sus este extraordinara, doar jungla si salbaticie in toate directiile, cat vezi cu ochii! Ne-am tarat pana sus si acolo in varf am gasit o camaruta mic mica, doar cat sa incapa 2 oameni oarecum aplecati. Acolo se faceau sacrificiile, inima era smulsa din pieptul victimei inca batatnd si stropid cu sange in toate partile, iar trupul, inca viu era impins pe scari in jos .

DSC01626

Lasand la o parte gandurile sangeroase, privelistea de pe piramida este superba. Soarele arde ca un cuptor doar un vanticel timid mai adie din cand in cand. La picioarele noastre o mare verde si frematatoare plina de sunete ciudate, strigate de pasari tropicale, urlete de maimute si cativa turisti care se chinuiau sa se catere tinandu-se de sfoara sau se chinuiau sa coboare, operatiune si mai complicata. Am ramas acolo sus admirand peisajul cam o ora si tot nu vroiam sa ne dam dusi.

DSC01637 DSC01635DSC01636

Pana la urma am coborat, am incalecat pe o sa (de bicicleta) si v-am spus povestea asa!

Cam asa arata viata vazuta de pe piramida COBA:

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *