TEBEA, un loc despre care cei mai batrani, asa ca mine, au auzit. Un loc despre care cei mai tineri habar n-au ca exista pentru ca in cartile lor de istorie nu se mai pomeneste despre el. Un loc incarcat de istorie, un loc unde s-a aprins de doua ori flacara unor revolutii ce aveau sa schimbe pentru totdeauna istoria si viata acestui popor greu incercat, un loc unde si acum sunt plansi cu mare jale martirii neamului nostru.
Supranumit “Panteonul Motilor”, locul umbrit de goruni seculari cu mare incarcatura istorica, merita vizitat de oricine simte romaneste. Cu 400 de ani in urma Horea, Closca si Crisan, cei care au aprins flacara rascoalei taranesti de la 1784 indreptata impotriva constrangerilor feudale tineau aici discursuri de ridicare la lupta a taranilor. Taranii nu mai puteau plati birurile mari impuse de nobili si nici nu mai doreau sa fie tratati ca sclavi. Rascoala a fost pana la urma inabusita in sange iar cei trei vrednici romani au fost condamnati la tragere pe roata, o moarte cumplita prin zdrobirea fiecarui os din corp. Crisan nu a suportat gandul unui astfel de sfarsit si s-a spanzurat in inchisoare cu nojitele de la opinci. Horea si Closca au sfarsit in chinuri groaznice in fata taranilor rasculati. Revolutia lor a avut insa si urmari pozitive pentru taranii asupriti. Acestia au primit drept de pasunat, dreptul sa mearga la scoala, scutirea de carausie si dreptul de a se casatori fara acordul nobililor.
In Panteonul Motilor s-a ridicat o biserica a carei constructie a dus la distrugerea Gorunului lui Horea datorita faptului ca de el au fost sprijinite mormane de caramizi necesare constructiei. Celebrul Gorun la umbra caruia Horea tinea discursuri patriotice este astazi lipsit de crengile sale falnice si este total imbracat in ciment peste care sculptorul Radu Moga Manzat a realizat modelul de coaja de copac. In 2005 i s-a rupt ultima ramura vie la o furtuna puternica. Din ea s-a facut o cruce ce este tinuta acum intr-o cutie din sticla pentru a fi protejata.
Alaturi de Gorunul lui Horea se mai afla si Gorunul lui Avram Iancu, Craisorul Muntilor, unul dintre cei care au aprins flacara revolutiei de la 1848. Mandru cantaret din frunza, vioara si fluier, vesel si hazliu asa cum sunt motii in general, Avram Iancu a condus lupta grea a romanilor transilvaneni aliati cu armata autriaca impotriva armatelor unguresti ale lui Kossuth Lajos. El a fost conducatorul de fapt al Tarii Motilor. A organizat o mare intalnire a motilor pe campia de la Blaj iar de atunci romanii au refuzat sa se mai considere iobagi si sa mai munceasca pentru grofi. Lupta lui pentru glie si tarani a durat practic toata viata. Se spune ca ar fi murit doborat de o boala psihica dar exista medici care contesta aceasta.
A cerut sa fie inmormantat langa Gorunul lui Horea iar dorinta i-a fost indeplinita. Alaturi de mormantul sau exista si un Gorun ce ii este dedicat.
Acordati cateva minute din viata voastra si vizitarii acestui loc. Nu dureaza mult dar veti fi stimulati sa cititi mai multe despre istoria martirilor neamului care au trecut pe acolo.