CETATUIA NEGRU VODA –Cuibul kapnobatailor si loc de initiere al castei IO
Vezina privea pe deasupra marii de nori din varful muntelui sau. Pelerina a carei gluga ii acoperea fata in intregime flutura in bataia vantului. Trecusera doua luni pline de cand lasase liber in lume ultimul sau invatacel pentru a deveni la randul sau maestru in ale Luminii Albe. Marele Zamolxe il chema la el si ii transmise ca a sosit vremea sa ia pe langa el un alt invatacel si sa ii dezvaluie tainele kapnobatailor. Simtea nasterea unui luptator special intr-un sat indepartat, intr-o coliba modesta. Porni in zbor peste norii albi si cu un salt amplu, se infiinta in pragul colibei unde micul bebelus scancea in copaie. Ceru permisiunea parintilor sa il ia de langa ei iar acestia, coplesiti de marea onoare ce li se acorda, incuviintara. Vezina urma sa ia copilul de la o varsta frageda si sa nu il mai dea niciodata familiei in care se nascuse. Acest copil special urma sa traiasca in pesteri secrete, pe varfuri inaccesibile de munte, in grote unde nimeni nu putea intra, sa se hraneasca numai cu lapte, branza si plantele padurii, sa isi intareasca trupul si spiritul, sa invete tainele magiei ale medicinei, ale razboiului, ale meditatiei si misterioasa arta a kapnobatailor.
Vezina cunostea bine aceste taine. Avea deja o varsta pe care putini oameni o puteau atinge dar trupul ii era sprinten, tanar si plin de vigoare. Invatase secretul zborului intre nori si a umblatului in fum inca din copilarie, stia tot despre telepatie si despre puteri fizice de nestavilit, vorbea cu animalele si se imprietenise cu marele Lup Alb, cunostea planetele de leac si arta razboiului si trebuia acum sa le transmita mai departe. Kapnobataii umblau intotdeauna cate doi, maestru si invatacel si nimeni nu cuteza sa le stea in cale. Uneori se distrau topind pietre cu puterea mintii, alteori indoiau si rupeau stanci uriase. Vezina era si un luptator desavarsit. Isi amintea zambind cum pusese pe fuga o intreaga armata prin simpla sa aparitie intr-un nor de fum in mijlocul macelului. Puterile kapnobatailor erau cunoscute si temute in intreaga lume. Nimeni nu stia unde se ascund si unde pot fi gasiti, dar kapnobataii simteau orice pericol real si cantareau bine daca trebuie sa dea o mana de ajutor ori trebuie sa lase lucrurile sa se intample asa cum este scris, ca pedeapsa pentru alte actiuni. Casta lor se impartea in trei ramuri:
Kapnobataii cei razboinici,
Polistaii – intemeietorii de orase, posibil profesorii,
Ktistaii – intemeietorii de tara, posibil medicii.
Maestrul decidea in ce ramura ajungea fiecare invatacel in functie de puterile lui native. Vezina instruise pana acum doi kapnobatai si un polistai dar inca nu gasise nici un ktistai in randurile invataceilor sai. Folosea adesea fumul plantelor halucinogene pentru a intra in starea ce ii permitea sa comunice cu zeii si cu alti kapnobatai din lume. Plantele pamantului sacru al Daciei erau datatoare de putere si de sanatate. Venera fiecare palma de pamant al Daciei si fiecare frunza din copacii sai seculari.
Vezina aduse copilul in zbor lin, pe varful unei stanci ce se itea din valea unui parau nervos. Aici primise mesaj ca se afla marele Zamolxe cel datator de intelepciune. Cazu in genunchi in fata Zeului si ii prezenta noul sau invatacel. Zamolxe ii prezise o viata de rege, insangerat de sirul nesfarsit al bataliilor. Vezina nu se temea. Moartea in lupta era cea mai mare onoare pe care un dac putea sa o primeasca. Centrul spiritual unde marele Zamolxe vietuia pentru moment, intr-o pestera micuta, adapostea si alte grupuri de kapnobatai veniti sa se adape din intelepciunea Zeului si un medic ce ajuta oamenii din cetatile invecinate, venit si el ca sa ia putere de la Zeu. Zeul era mereu in miscare simtind chemarea dacilor care aveau nevoie de el. Trebuiau sa profite din plin de scurta sa prezenta pe stanca cea taioasa. De aici avea sa inceapa invatatura micului pui de dac…
O zi calda si insorita ne indeamna la o excursie prin misterioasa lume a kapnobatailor. Stiam de ceva vreme despre TRIUNGHIUL SACRU al Romaniei, triunghi format din trei centre spirituale ale kapnobatailor, in ziua de azi acaparate de biserica crestina si ascunse sub niste manastiri cioplite fara mila, direct in pesterile antice sacre. Triunghiul Sacru este format din Cetatuia Negru Voda, Namaiesti si Corbii de Piatra. Daca te uiti pe harta vei descoperi un triunghi isoscel (unii spun ca ar fi echilateral). Este un triunghi energetic puternic, format din trei centre spirituale amplasate direct pe portaluri sau vortexuri.
Prima oprire este la ceea ce azi se numeste Meteora Romaniei, CETATUIA NEGRU VODA.
Ca in povestea de mai sus, locul este amplasat in varful unei stanci ascutite ce creste direct din albia unui rau nervos. Inca de la primii pasi simti putrea si energia iesind din pamantul sacru. Megaliti uriasi ne sar in intampinare si suntem convinsi ca locul este mult mai vechi decat pare. Piatra topita, scarile topite direct in megaliti, existenta unui tron marcat de un trident si o zvastica (tron observat ulterior de o colega de aventuri si masurat cu o ansa ce a confirmat functia sa de tron destinat unui urias) ne semnaleaza prezenta civilizatiei gigantilor, mult urmarita de mine prin calatoriile in jurul lumii.
Pe versantii opusi apar zeci de forme uriase sculptate in piatra, ale caror siluete au fost distruse destul de mult de intemperii si de rautatea oamenilor. Drumul incepe sa urce abrupt. Din loc in loc, cei care se ocupa de manastirea din varf au plasat bancute si cruci care vor sa imite drumul crucii si cele 14 opriri ale sale. Cu putin inainte de a ajunge sus intalnim uriasul megalit antic ce o reprezenta pe ZEITA MAMA cea mult venerata de strabunii daci. Ea era reprezentata insarcinata, dar calugarii si pustnicii ce au acaparat locul au considerat maternitatea drept o ofensa asa ca i-au taiat pantecele, i-au distrus fata si i-au lipit o cruce de piatra in cap. Pentru necunoscatori megalitul ce o reprezinta pe Zeita Mama nu mai este decat o simpla piatra cu o cruce in varf.
La picioarele sale se afla un alt megalit rotund, perfect plat, neatins de vreo dalta sau ciocan. Se numeste Masa lui Mihai Viteazul dar nu se stie exact daca marele domnitor chiar a mancat aici sau nu. Se stie sigur ca acesta a ajuns la locul sacru pentru a cere sfaturi si pentru a primi invataturile permise numai celor din casta IO. Se pare ca dupa ce puterea Daciei a decazut, kapnobataii au continuat sa existe si sa isi transmita invataturile secrete, celor care erau demni de ele. In evul mediu se zvonea despre aceasta misterioasa casta IO, care se pare ca primea invataturi secrete si puteri nebanuite. Multi domni Romani au fost membri initiati ai castei. Ii putem enumera aici pe Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Constantin Brancoveanu,Basarab I si multi alti membri ai familiei sale si misteriosul Negru Voda despre care va voi povesti mai jos. Dupa cum observati printre ei exista numai patrioti desavarsiti, luptatori neinfricati, dispusi sa isi sacrifice viata fara a ezita pentru apararea dreptatii si a gliei strabune. Aici la Cetatuia Negru Voda se faceau si incoronarile voievozilor castei IO dupa ritualuri despre care, cu surprindere, observam ca au fost preluate de regii actuali ai Angliei si ai celorlalte regate moderne europene. Locul acesta modest si greu de atins are o incarcatura istorica incredibila, de la uriasii aducatori ai civilizatiei pe pamant, pana la daci, voievozi si regii de carton contemporani.
Lasand in urma Zeita Mama si trista ei aparitie ciopartita de rautatea unor nebuni, ajungem in zona superioara sacra. Daca o luam la stanga, vom descoperi un alt megalit urias al carui functie ramane un mister, megalit ce strajuieste si umbreste un mic cimitir cu cruci fara nume.
Ceva mai in fata dam peste modesta PESTERA unde a vietuit temporar marele ZAMOLXE.
In spatele acestei mici pesteri plina de inscriptii se afla misteriosul CAVALER TRAC. Despre el stim ca ar putea fi reprezentarea Zeului Mithra cel venerat de daci. Daca privim cu atentie imaginea lui, observam ca deasupra sa exista un arc de cerc. Acest arc de cerc plasat deasupra unei reprezentari grafice sau asupra unei intrari este semnul ce marcheaza existenta unui portal spre alte dimensiuni sau a unui vortex energetic. Va recomand sa va lipiti palmele de reprezentarea cavalerului si sa absorbiti putin din enegia degajata de vortexul din spatele lui.
Ne intoarcem pe drumul initial si ajungem la pestera cu doua incaperi sapata direct in roca dura a muntelui. Locul larg este strajuit de doua altare destinate pentru doi zei, cu siguranta unul dintre ei fiind Zeita Mama cea mult venerata de daci. Nu stim cu siguranta cui a fost dedicat cel de-al doilea altar dar este cert ca era un zeu important si puternic. Undeva in altarul inchis, pe partea stanga se afla un izvor cu apa vie ce izvoraste numai o data pe an la sarbatoarea antica a Zeitei Mama si a florilor, Floralia, in aprilie (actualmente data a fost preluata de asa-zisa sarbatoare Izvorul Tamaduirii).
Dupa decaderea Daciei locul preluat de religia crestina a fost transformat in biserica, pastrand cele doua altare cu scuza ca unul ar fi construit de Negru Voda pentru cultul ortodox iar celalalt altar ar fi fost construit de sotia sa Margita pentru cultul catolic, pentru a se putea ruga impreuna in aceeasi biserica. Pestera a fost pictata cu 3 straturi de pictura unul peste altul. Nu este bine conservata si este supusa degradarii, din pacate. In curtea pesterii sacre s-a construit o biserica din lemn ce adaposteste moastele singurului sfant roman. Ioanichie Schimonahul a trait pret de aproximativ 30 de ani intr-o scobitura inaccesibila din stanca. In fiecare saptamana un calugar ii aducea mancare si o cobora cu un cos legat cu funie catre pestera pustnicului. Intr-o buna zi, cand a simtit ca ii vine sorocul, pustnicul s-a intins pe piatra si a murit. Dupa sute de ani oasele sale au fost gasite intamplator si pentru ca nu miroseau urat, a fost sanctificat. Aceste oase sunt expuse in biserica din lemn.
Iesind din pestera sacra pornim spre dreapta si descoperim un perete intreg pictat cu mult albastru, cu chipuri de domnitori si regi daci. Aici descoperim si portretul misteriosului NEGRU VODA.
De ce spun ca este misterios, pentru ca nimeni nu stie cu exactitate cine a fost el de fapt cu toate ca istoria si toponimia locurilor il mentioneaza adesea. Se spune ca ar fi tatal lui Basarab I ( cel cu batalia de la Posada- loc nedescoperit inca!) dar exista multe contraziceri. Istoricii presupun ca datorita faptului ca Moldova a fost intemeieta de un principe Transilvanean (Bogdan care a pornit la vanatoare de bouri alaturi de cateaua sa Molda), ar fi prea mult ca si Tara Romaneasca sa fie intemeiata tot de un principe Transilvanean….asa ca au incercat sa il stearga din istorie. Nu au reusit! Iata ca ne intalnim mereu cu legendele si locurile pe care Negru Voda le-a ctitorit. Interesant este ca Negru Voda este mereu asociat cu locuri foarte inalte si greu accesibile ca si cum ar fi putut zbura. Va dau doua exemple, acest loc sacru de la Cetatuie si celebrele Scaune ale lui Negru Voda de la Bozioru- Buzau, care sunt plasate tot la inaltime si tot intr-un loc cu o puternica incarcatura spirituala.
Legenda locului spune ca Negru Voda venea adesea aici impreuna cu sotia pentru a se reculege si a capata intelepciune. Tot aici isi ascundea sotia in vreme ce el era plecat la lupta. Sotia sa Margita privea in vale si daca vedea caii albi ai sotului sau, stia ca acesta a iesit victorios. Intr-o zi Negru Voda a pornit la lupta impotriva tatarilor iar caii s-au murdarit de noroi si au devenit negri. Intorcandu-se triumfator spre cetatuie si-a vazut sotia aruncandu-se de pe stanci. Margita a vazut caii negri (murdari de noroi) si a crezut ca tatarii i-au invins sotul. Pentru a nu fi luata sclava s-a aruncat de pe o stanca. Pe stanca respectiva se inalta acum CRUCEA DORINTELOR. Multa lume vine aici pentru diverse dorinte. Marturie stau zecile de iconite, bratarele, biletele si alte prostii puse pe langa crucea din lemn.
Inainte de a merge pe podetul din lemn care duce la Crucea Dorintelor trebuie neaparat sa vedeti pasii intipariti in piatra ca si cum ar fi topit-o. Sunt urmele a 3 persoane, un barbat foarte inalt cu picioare mari si grele, o femeie si o fetita (fapt masurat cu ansa). Am avut ocazia sa am in grupul meu si doi geologi care nu au reusit sa isi explice in nici un fel cum a fost posibila intiparirea urmelor respective in piatra. Va ramane in continuare un mister.
Acum, dupa ce v-am povestit atatea despre istoria acestui loc antic sacru, sper ca veti ajunge si voi acolo ca sa simtiti puterea si energia emanata din piatra locului. Atentie insa la colonia de tigani care locuiesc la poalele muntelui. Inca din momentul parcarii masinilor vor veni sa cerseasca si sa ceara bani pentru protectia masinilor parcate. Nu aveti cum sa scapati de taxa de parcare dar nu ii incurajati pentru ca se strang in numar mare si nu mai scapati de ei.
DACA VREI O EXCURSIE AICI STAI CU OCHII PE AGENTIA DE TURISM VIKINGUL SALTARET si vei afla cand se organizeaza grupuri in zona.
Vezi in continuare povestea celui de-al doilea loc din TRIUNGHIUL SACRU AL ROMANIEI, Namaiesti, CLICK AICI