Iote pozna ca am ajuns destul de devreme pe aeroportul nou nout, abia scos din tipla al Marakesh-ului si dupa ce am completat formularele de intrare in tara cu singurul pix al grupului, ne-am bucurat sa ne dezmortim picioarele dupa un zbor de aproape 4 ore.
Afara, soare cu dinti si un zambet larg marocan de intampinare din partea ghidului local, baiat fain si saritor. Ne incarca intr-un microbuz si ne duce prin orasul curat si cu niste copaci foarte bine “coafati”, pana in apropiere de hotelul in care vom locui pe parcursul acestei vacante. Va voi povesti despre el intr-un articol separat. Ce va voi spune acum este ca hotelul nostru era plasat ultra-central, in piata principala a Marakesh-ului, piata pe numele ei Jemaa el-Fnaa, la doi pasi de Medina sau bazarul local adica in buricul targului, in inima pulsanta a orasului.
Dupa cazare am fugit urgent sa luam aer marocan la purtator si ne-am afundat adanc pe stradutele animate. Am schimbat ceva euroi la o casa de schimb recomandata de ghid si am constatat cu mult haz ca de pe bancnotele marocanilor ne zambea gales… Borcea!
Pentru ca matele noastre dansau lambada cerand de mancare, am zis sa vedem care e treaba cu mancatul in oras. O parte din grup s-a oprit la o dugheana-restaurant, in apropiere de casa de schimb, unde se manca peste, dar noi am hotarat sa mancam in piata centrala unde erau o multime de dughene care vindeau mancare facuta pe loc. Intram noi flamanzi printre tarabele cu mancare si toti vanzatorii au inceput sa strige, sa gesticuleze aprig si sa ne imbie cu mancarurile lor colorate. Am ales la intamplare o dugheana impodobita festiv cu ornamente de Craciun, ne-am asezat la masa si l-am fericit intens pe proprietar, care vazand ca suntem multi a chemat ajutoare la “bucatarie”.
Ca sa intelegeti ce semnificatie are cuvantul “bucatarie” in limba Marakeshiana va rog vizionati pozele atasate!
Ne-am aruncat ochii pe meniu si am zis sa luam ceva specific marocan (oricum nu erau altele!) si am ales celebrul tajine. De ce spun celebru?! Pentru ca i s-a dus buhul la cat am mancat in excursia asta! Omul si-a frecat mainile de bucurie si a inceput sa aduca tot felul de farfurioare, mici de-o palma, cu diverse salatele dintre care am remarcat o farfurioara care continea o felie de vanata prajita si o prajiturica dulceaga alaturi. Ne-am tot uitat noi la farfurioare si am zis ca or fi incluse in pret. Aici am luat teapa nr. 1 a excursiei. Nu erau incluse in pret ci au reusit cu succes sa dubleze pretul initial! In sfarsit apare si tajinul promis acoperit cu un capac maaaare care ne-a intins un zambet larg pe fata. Zambetul s-a transformat intr-un ranjet de paguba cand au ridicat capacele tuguiate din ceramica si am vazut farfurioara minuscula de sub ele! Am mancat noi mai asa cu sughituri si am platit, ca doar nu era sa ne certam cu marocanii pentru chestiile aduse fara a fi fost comandate.
Ei si uite asa cu buzunarele mai usurate si cu speranta (desearta!) ca de acum incolo nu mai luam tepe, am pornit la explorarea marelui bazar colorat.
Vorbind ulterior cu colegii care au mancat la restaurantul preparator de peste, am aflat ca lor le-a dat farfurioarele initiale gratuit, ca mancarea a fost buna si multa si ca dugheana era curata (in limite marocane) asa ca am mancat si noi odata acolo. Va recomand sa mergeti cu incredere la acel restaurant. Nu veti plati decat ceea ce comandati si veti fi multumiti de mancare. Si acum sa trecem la ce ne doare, plimbarile prin Marakesh.
BAZARUL
Definitie: lume multa si pestrita, toti vanzatorii striga dupa tine, iti arata marfa, te trag de mana, te imbie si daca te apuci sa intrebi cat costa ceva, greu mai scapi de ei. Ba unii mai ciudati, te si injura daca indraznesti sa intrebi ceva si apoi nu cumperi. Cred ca mi-am luat vreo 6-7 injuraturi nasoale pe acolo, lucru care nu mi s-a mai intamplat in nici o parte de lume pe unde am calatorit si sper sa nu mi se mai intample nici de acum incolo. Povestind ulterior cu ghidul despre aceste intamplari mi-a spus zambind ca acea piata este numita “scoala vietii” pentru ca trecand prin ea, automat devii mai intelept mai puternic si mai prevazator. Eu as adauga ca devii si ceva mai injurat! In acest loc te vei simti total transformat, te vei simti mic si gras intocmai ca un portofel cu picioare, care abia asteapta sa arunce banii din el in buzunarele lungilor halate urlatoare din fata tarabelor!
Bazarul este enorm, plin de stradute intortocheate si stramte pe care circula puzderie de turisti, gura-casca, localnici, hoti, cersetori, vanzatori de orice, vanzatori de ceasuri si telefoane false, fete cochete, femei invaluite ca niste ninje negre, barbati in halate lungi acoperiti de glugi tuguiate (ca locuitorii planetei Tatouine din filmul Star Wars al carui fan sunt), o multime de scutere, biciclete, motociclete, carute trase de magarusi tristi si murdari. Este un loc in care ai nevoie de 100 de ochi in toate directiile ca sa iesi intreg si nevatamat. Scuterele au viteza destul de mare si conducatorii lor nu par a fi foarte preocupati de siguranta pietonilor din jurul lor, asa ca aveti mare grija.
O asemenea nebunie am intalnit si in Nepal cu diferenta ca oamenii erau linistiti, veseli si binevoitori si ne simteam mereu in siguranta. In bazar poti gasi orice: haine colorate, basmale, lampi din metal lucrate manual, obiecte din piele, mancare, halci de carne atarnata alandala, sucuri de fructe, mirodenii colorate, produse din ceramica pictata, si cam orice iti poate trece prin cap.
Ceva inedit si demn de mentionat, ceva ce nu am intalnit in alte parti, ar fi produsele cosmetice locale ciudate. Voi atasa o poza cu un ruj de buze facut dintr-o vopsea extrasa din petale de mac si intinsa pe un soi de farfurioara din ceramica, vopseaua se umezeste putin si se intinde pe buze cu degetul. De asemenea am descoperit praf din diverse minerale zdrobite care se pune intr-un borcanel si apoi se intinde pe ochi cu un bat din lemn. Undeva dintr-un sac se ivesc niste ciucurasi colorati. Sunt mici obiecte tuguiate din ceramica acoperite cu o impletitura din fire colorate. Am intrebat ce sunt si am aflat ca erau obiecte pentru ras calcaiele.
Daca te afunzi mai adanc in bazar vei scapa de vanzatorii agresivi din zona super-comerciala si vei gasi oameni calmi care isi lucreaza singuri marfa. Aici in zona mai adanca vei scapa de rautate si vei gasi marocanii aceia autentici si muncitori pe care iti doresti sa ii intalnesti. Mesterii prelucratori de fier bat cu ciocanul iar apoi sudeaza lampile autentice (nu chiciurile din fata) chiar in fata ta. Vanzatorii de pielarie isi cos singur gentile si pantofii expusi la vanzare, iar undeva intr-un colt, o pisica doarme lenesa pe un scuter. O piele lunga si maronie care a apartinut candva unui sarpe, ne atrage atentia. Preturile sunt mult mai mici iar in unele dughene chiar sunt afisate pe model european. Aici e liniste. Ate colorate atarna din tavan prevestind ca ai patruns in lumea celor care produc imbracaminte si tesaturi. Un miros puternic te imbie sa intri printre cosurile enorme pline cu mirodenii colorate si asezate in forme piramidale incredibile. Cineva ne invita sa gustam niste masline…sunt foarte bune si grase. Iata ce vom manca la cina din aceasta seara!
Daca doriti sa cumparati ceva din bazar, va sfatuiesc sa mergeti cat mai adanc in el. Parca ai patrunde in alta lume, o lume mai calma si mai linistita. Produsele de aici sunt autentice (in fata e plin de chiciuri) si mult mai ieftine (si aici se negociaza doar ca se porneste de la un pret de 3-4 ori mai mic decat in fata). Retineti ca pretul corect este cel pe care vi-l prezinta initial, impartit la 5 si oricum trebuie sa ii dati mai putin de atat! Urasc sa ma targuiesc dar ceva cadouri tot trebuie sa aduc acasa asa ca dau din gura ca sa nu par fraiera.
JEMAA EL-FNAA
Taica Wikipedia zice ca numele asta ar insemna fie “zona mortii”, referindu-se la executiile care se faceau aici prin anul 1051, fie “moscheea de la capatul lumii” cert este ca acele executii i-au creat o aura extrem de negativa si prin urmare atrage valuri de oameni rautaciosi care au in gand numai sa te jecmaneasca. Este locul cel mai negativ din Maroc si , culmea, face parte din patrimoniul UNESCO.
Dar nu va temeti, imediat ce va indepartati de ea si iesiti din Marakesh, atmosfera se schimba total. Uneori e bine sa treci prin situatii negative pentru a putea aprecia cu adevarat lucrurile bune din jur.
In Jemaa veti intalni o lume extrem de pestrita: imblanzitorii de cobre, sufland in fluiere vor incerca sa va puna un sarpe dupa gat ca sa primeasca bani, femei-costumate ca ninja vor incerca sa va atraga la o sesiune de pictura cu hena, cantaretii la darabana asezati in semicercuri vor veni si ei cu palaria intinsa cerand bani, predicatorii isi vor urla versetele din Coran, vizitii in trasuri colorate trase de cai va vor invita la o plimbare, vanzatorii de ceasuri si telefoane false vor incerca sa va convinga cu marfa lor, cersetorii se vor avanta catre voi cu mana intinsa, ba chiar va vor trage energic de maneca daca va intoarceti intr-o incercare disperata de a scapa, cam toata lumea executa acest ritual perpetuu de a cere banii vostri.
Colac peste pupaza, apar in vizor niste colorati ciudati, cu niste palarii enorme si rosii cu tinichele legate pe dupa gat, foarte pitoresti, al caror rol l-am aflat numai dupa ce am vorbit ulterior cu ghidul. Erau vanzatori de apa! Am observat ulterior burduful scarbos din piele de capra, legat de gat. Si ei vor tot bani! In momentul in care scoti un aparat de fotografiat, mainile se intind si mai abitir, nu poti face poza nimanui fara sa ti se ceara bani. Bani, bani, bani, bani, asta e cuvantul de ordine in aceasta piata blestemata. Pana si maimutele legate cu sfoara de cate un marocan vanjos, te trag de maneca sa ceara bani.
In afara de lumea pestrita exista si dughene pestrite, numerotate cu mult talent, posibil platitoare de taxe. Unele vand sucuri naturale din fructe, stoarse in fata ta (tu nu poti vedea nimic pentru ca sunt foarte inalte, dar teoretic poti intui ce face nenea ala in spate), altele vand mancare gatita ad-hoc, dupa cum va povesteam mai devreme.
Ce fel de mancare? Pai cam de toate, de la tajine la cous-cous, de la creier la limba si cap de oaie, de la prajiturele la supa de melci, de la animale marine prajite la salatele proaspete, cam tot ceea ce bucataria arabeasca are de oferit.
Viata cea mai agitata incepe odata cu lasarea serii. Localnicii ies in numar mare pe strazi si toate dughenile se deschid. Peste vacarmul generat de masele de oameni care mananca pe la tarabe, se aud numeroase darabane cantatoare de tam-tam, tipetele vanzatorilor de diverse, cantecul imamilor din moscheile invecinate (cred ca vreo 6 la numar), tropot de cai, fluierele imblanzitorilor de cobre, claxoane de motociclete, plansetul unui magarus care trage un carucior fara prea mare chef, strigatul cersetorilor orbi, mieunatul pisicilor in calduri si rasetele stridente ale turistilor ca noi. Cam asta e atmosfera nocturna a pietei. E frumos, e inedit, dar trebuie sa ai nervii tari.
In ultima zi de vacanta prin Maroc, am umblat mai mult prin oras incercand sa scapam de zona blestemata cu speranta de a gasi lucruri mai interesante de vazut. Ni s-a oferit o plimbare cu microbuzul pe la obiective, chipurile erau destul de departe unul de celalalt si nu am fi reusit sa le vedem pe toate mergand pe jos. Fals! Erau relativ aproape unele de altele si microbuzul nu era necesar. Alta vrajeala in valoare de 7 euro de persoana (3 ore in care majoritatea timpului eram in vizita la obiectivele cu pricina). Hai sa va povestesc despre ele.
JARDIN DE MAJORELLE
O gradina botanica superba intinsa pe 12 acri de teren, un loc verde, umbros si relaxant, plina de cactusi gigantici si plante exotice care mai de care mai frumoase mai colorate si mai inflorite. O oaza de relaxare demna de un rege. Intrarea in aceasta gradina costa 70 Dhs (7 euro). In ea exista si o cladire mica ce gazduieste muzeul de arta islamica si berbera. Acesta se plateste separat, 30 Dhs (3 euro) dar nimeni din grupul nostru nu a dorit sa il viziteze.
Gradina este opera artistului francez Jacques Majorelle si a fost deschisa pentru public incepand cu anul 1947. Incepand cu 1980, gradina este in proprietatea creatorului de moda Yves Saint Laurent. La moartea lui Yves Saint Laurent, cenusa acestuia a fost imprastiata prin aceasta gradina minunata. Exista si un mic monument dedicat artistului modei si o mica expozitie cu cateva colaje facute de artist, colaje care erau daruite de sarbatori prietenilor si clientilor.
Jardin de Majorelle a fost una din experientele cele mai frumoase din Maroc. Recomand vizitarea ei.
Am pornit mai departe cu microbuzul, catre ceea ce se va cheama teapa nr 2 a vacantei:
LA TANNERIE –TABACARIA
Aveam asteptari mari, vazusem pe internet niste oale mari din ciment, foarte colorate, unde se vopseau piei si alte chestii. Ne si frecam mainile cu gandul la pozele splendide pe care le vom face aici si abia asteptam sa ajungem. Stiam ca miroase urat si ni se vor da frunze de menta ca sa ni le bagam in nari asa ca eram pregatiti sufleteste. La fata locului am avut un soc! Niste stradute inguste si pustii, o intrare laterala intr-un loc imputit, atat de imputit incat ne venea sa vomitam. Eram printre primii din grup si am patruns intr-o mica curte laterala unde am apucat sa filmez putin, atat cat am reusit sa imi tin respiratia. Am fost singura “norocoasa” din grup! Imediat ne-a asaltat o haita de halate imputite si puse pe capatuiala care ne-au oferit ranjind celebrele frunze de menta de tras pe nas. Imediat au si cerut bani si au devenit agresivi cand o fata le-a spus ca aici trebuie sa fie gratis si ca nu platim nimic. Au inceput sa urle si sa se agite emanand mirosuri incredibile. Unul dintre ei avea o terasa de unde se putea fotografia de sus imputeala cu pricina. Pe un panou scria ca e gratis dar el urla disperat “no money, no foto”. Pana la urma ni s-a permis sa intram fara sa platim cu conditia de a nu face fotografii. Bine am facut! Nu era nimic demn de a fi fotografiat acolo. Erau niste cazane din ciment pline cu zoaie gri si gretoase in care musteau niste blanuri ce au apartinut candva unor biete oi sau capre. Scarbos, urat mirositor, nici o culoare, doar gri, oameni agresivi si insetati de bani nemunciti.
EVITATI!
Cu nervii la pamant dupa cearta cu soiosii de acolo, am pornit oarecum agale catre urmatorul obiectiv, sfatuind ghidul sa evite dusul turistilor la tabacarie.
MORMINTELE SAADIANE
Descoperite in 1917 la o scanare de rutina a orasului, ele apartin vremurilor in care stapan peste locuri era sultanul Ahmad al Mansur si contin ramasitele apartinand a cel putin 60 de membri ai dinastiei Saadiane. Pretul de intrare la obiectiv, 10 Dhs (1 euro). M-am lipit de un ghid care povestea unui grup de turisti si asa am aflat istoria locului. Se pare ca dupa moartea sultanului Ahmad al Mansur si stingerea dinastiei sale, pozitia de sultan a fost ocupata de un dusman de moarte al acestora. El a decis ca numele dinastiei sa dispara din istorie, prin urmare a poruncit inchiderea completa a mormintelor cu un mare zid fara vreo intrare. Cu timpul lumea a uitat ce este acolo si locul a disparut in negura timpului. In plus noul sultan a daramat toate palatele vechiului sultan si a construit altele noi. A si mutat capitala de la Marakesh la Meknes pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai auzi vreodata de dinastia Saadiana.
Necropola nu este foarte mare. La intrare exista o sala mare care gazduieste mormintele printilor. Alaturi este sala care gazduieste mormintele sultanilor si a amantelor-consilier ale acestora. Ei bine pe vremea aceea amantele erau si foarte destepte si erau folosite ca si consilieri de catre sultani. Iata o imbinare perfecta a utilului cu placutul!
Curtea este plina cu morminte plate fara nume, morminte apartinand servitorilor. Ultima constructie adaposteste mormintele femeilor, cea mai importanta fiind mama sultanului.
Vizitarea va ia aproximativ 10-15 minute daca nu aveti ghid.
PALAIS BAHIA
Construit in secolul 19, s-a dorit a fi cel mai mare palat al timpului sau. A fost folosit de marele vizir Si Moussa (Ba Ahmed ben Moussa Said Hmad-1841-1900) si a fost botezat cu numele sotiei sale preferate. Este plasat in Medina langa cartierul evreiesc Comparativ cu alte palate, nu este mare dar este frumos, romantic, racoros, decorat cu faianta colorata in stil arabesc. Este o oaza de liniste, desfatare, parfum, umbra, verdeata si multa faianta colorata in stil arabesc, plus stucaturi minunat lucrate pe sus. Are cateva camere goale, cateva gradinite interioare si o alee cu portocali plini de flori frumos mirositoare. Intr-una din camere exista un motor enorm decorat cu ceramica colorata. Cam asta e povestea cu palatul. Pretul de intrare, 10 Dhs (1 euro).
MOSCHEEA KOUTOUBIA
Cea mai inalta cladire din zona veche a Marakeshului, se afla foarte aproape de piata mortii, Jemaa el Fnaa si puteti ajunge la ea pe jos in maxim 5 minute. Este un loc pitoresc inconjurat de un parc bine intretinut. Minaretul ei inalt de 77 metri se poate zari din orice loc al pietei centrale.
A fost construita intre 1184 si 1199 si a fost sursa de inspiratie pentru alte moschei importante din Sevilla si Rabat. Nu am intrat in ea dar ne-am invartit temeinic in parcul frumos din jurul ei.
Exista si o parte noua a orasului, parte in care unii membrii ai grupului nostru au ajuns cu intentia de a gasi o mancare diferita de ceea ce mancam in fiecare zi. Nu i-am vazut prea incantati la intoarcere!
Ei bine, cam asta e treaba prin Marakesh, hai sa iesim si sa traim adevaratele aventuri marocane!
La bulivar birjar, la bulivar!
Si acum pentru ca ati fost cuminti si ati citit tot, va invit la o plimbare prin Marakesh alaturi de noi: