Ne trezim dimineata devreme, praf de oboseala dupa petrecerea de pomina avuta cu o seara inainte. Mancam micul dejun si ne imbarcam in mini- bus-uri. Pornim pe acelasi tip de drum periculos numai ca acum eram obisnuiti, sau poate alcoolul din seara precedenta isi facea efectul ! Nu ne mai pasa de prapastie sau de stanca de langa noi. Cantam si ne simteam bine. Bus-urile opresc la locul unde incepea traseul de
TIROLIANA
Acesta nu era unul obisnuit. Cabluri lungi legau un munte de altul si treceau la o inaltime ametitoare peste o vale plina de sunete de cicade urlatoare. Ajungem la o baraca unde ni se dau casti, hamuri si incepe demostratia si explicatiile. Un baiat ne instruieste cum trebuie sa stam, cum sa ne tinem, ce sa facem in cazul in care ramanem blocati deasupra haului si cablul nu mai aluneca, ce semnale transmit baietii care supravegheaza…etc. Va pot asigura ca totul este facut cu maxima atentie si grija de catre baietii care se ocupa de asta. In sfarsit se porneste pe traseu. Aflam ca nu este numai tiroliana pe care o vedem in fata ci mult mai multe undeva pe muntele opus.
Se porneste cu masina pret de vreo 5 minute pana la primul cablu. Acesta trece de pe muntele nostru pe celalalt. Unul dupa altul colegii isi dau drumul pe primul fir. Dincolo sunt multe altele, unul dupa altul. Exista chiar si un pod de lemn si sfoara caria ii lipsesc multe placi tocmai pentru a te determina sa treci pe sfoara. Tot acest traseu de tiroliene dureaza cam 40 de minute. Ultimul fir te aduce de pe muntele de vis-a– vis, inapoi la locul de plecare. Experienta merita din plin incercata.
In zona exista numerosi arbusti de cafea. Iata cum arata boabele culese din ei.
In sfarsit se aduna toti colegii de pe tiroliana, se dezechipeaza si pornim la drum in continuare cu mini-bus-urile noastre.
TREKKING PE INCA JUNGLE TRAIL
Macchu Picchu era unul dintre locurile cele mai sacre ale incasilor. Aici era un centru de inchinare, de adus ofrande si de pelerinaj catre templele celor mai importanti zei Inca. Pentru a fi acceptati la Macchu Picchu incasii trebuiau sa parcurga un drum greu si periculos pe nume Inca Trail. Acesta era singurul mod de acces pe vremea lor. In zilele noastre s-a construit un drum de masina si niste scari prin jungla pentru cei care nu doresc sa mearga cu autobuzul. Parcurgerea celebrului drum Inca Trail, dura o saptamana intreaga si era presarat de tot felul de ritualuri initiatice si purificatoare. Pedeapsa corporala era o ofranda adusa zeilor. In zilele noastre se organizeaza parcurgeri ale Inca Trail, cu ghid specializat si dureaza 4-5 zile. Va avertizez ca nu este un drum usor si nu este pentru oricine. An de an se organizeaza un maraton aici si nu o sa va vina sa credeti care este recordul de timp de parcurgere a traseului complet…3 ore si 26 de minute !!!!! O fi avut motor detinatorul recordului!!
Este bine sa pastram traditia locului si sa oferim si noi un mic sacrificiu zeilor locali prin urmare vom parcurge pe jos ceea ce se cheama Inca Jungle Trail, un drum prin jungla care dureaza vreo 4 ore si urmeaza linia de cale ferata care duce la Macchu Picchu Pueblo. Nu il vom parcurge oricum ci cu rucsacii in spinare. Acesta va fi micul nostru sacrificiu purificator de trup si intaritor de spirit. Suntem debarcati la locul de plecare, ni se serveste pranzul la un mic restaurant, acelasi meniu: supa de alpaca si pui cu orez si cartofi si suntem gata de drum.
Ne ungem cu alifie de tantari si cu alifie de soare, una peste alta, azvarlim rucsacii in spinare si purcedem agale pe langa sina de cale ferata. Pret de vreo 10-15 minute avem de urcat printre plante si boscheti dar odata ajunsi sus nu trebuie decat sa urmam sina de tren. Purcedem agale, pas dupa pas si ne infundam in jungla. Locul este foarte frumos. Nu avem cum sa ne ratacim. Din loc in loc exista popasuri special amenajate unde poti cumpara apa si cele necesare drumului. Pe langa noi curge un rau inspumat in care sunt pravaliti bolovani gigantici care ne fac sa parem niste pitici. Stancile muntelui sunt alunecoase si extrem de abrupte, aproape verticale. Orasul dintre nori este aprig pazit pe toate partile. Acum intelegem de ce nu a reusit nimeni sa il gaseasca si sa il distruga.
Tot admirand noi jungla pe de-o parte si stancile sarutate de rau pe de alta parte, auzim semnalul trenului. Alergam ca sa gasim un loc mai larg unde sa ne refugiem si il asteptam ca sa il filmam si sa il fotografiem. Este celebrul tren cu acoperis din sticla prin care se pot admira in voie muntii uriasi din zona. Este plin de turisti care privesc curiosi in toate partile.
Noi continuam cu rucsacii in spinare pe drumul nostru. Foarte multa lume merge pe acelasi traseu ca si noi. Tineri si batrani veniti din toate colturile lumii strabat aceste locuri pentru a aduce un omagiu muntelui sacru al incasilor si pentru a se pregati de incursiunea magica ce va avea loc in ziua urmatoare.
In final ajungem la:
MACCHU PICCHU PUEBLO, satul turistic de la poalele muntelui urias.
Macchu Picchu Pueblo este magnific! Un satuc montan asemanator cu Sinaia noastra, plasat intr-o vale adanca strajuita de ambele parti de niste munti cu varfurile ascunse in nori. La intrare ne intampina statuia unui rege Inca ce tine pe umeri un condor si este insotit de un jaguar.
Strabatem putin satucul turistic , traversam un pod si ajungem la hotelul nostru. Ne cazam si navalim afara ca sa vedem cat mai multe minunatii din satuc. A doua zi urma sa urcam la Macchu Picchu. Decidem sa urcam si sa coboram cu autobuzul pentru a ne pastra fortele la vizitarea orasului dintre nori. Trebuie mai intai de toate sa ne cumparam biletele de autobuz. Acestea se iau direct din statie si costa 12 dolari pe sens adica 24 dolari dus-intors. ATENTIE biletele nu se pot cumpara fara pasaport si foaia de imigratie. Ele sunt nominale si netransmisibile. Controlul drumului de acces si a intrarii in situl arheologic sunt foarte drastice. Nu exista exceptii!
In sfarsit purcedem la explorarea satucului. Pretutindeni sunt magazinase si tarabe cu suveniruri care mai de care mai colorate. Ajungem in piata centrala si ne place foarte tare ce gasim aici. Pai gasim o statuie si o fantana luminoasa, cu care ne pozam. Statuia reprezinta un rege Inca in fata caruia se afla sotia si fiul sau.
In piata centrala este plin de restaurante in fata carora esti asaltat de oferte care mai de care mai interesante. Toate au un numitor comun: incearca sa te atraga spunandu-ti ca vei primi 4 PISCO SOUR la pret de 1!!! Pisco Sour este bautura lor care ne-a vrajit pe toti. Este un soi de vin pe nume Pisco, amestecat cu albus de ou si inca ceva si care are un gust divin!! Alegem noi un restaurant la intamplare si urcam la terasa. Imediat ni se aduce Pisco Sour-ul promis, adica 4 pahare la pret de 1. Comandam noi ceva de mancare si in timp ce asteptam vedem cum la o masa vecina este adus un pahar cu celebrul Pisco Sour cam de marimea celor 4 pahare ale noatre puse la un loc!! Va avertizez ca aceste restaurante trag niste tepe mega-galactice! Prin urmare 4 paharele de-ale noastre abia se ridicau la nivelui “borcanului” primit de alt client! Vine si mancarea, nimic deosebit dar extrem de scumpa fata de media din Peru! Deosebita a fost nota de plata care continea o rubrica cel putin bizara: taxa de restaurant care era 20 soles! Ei bine, daca pana atunci am tacut si m-am resemnat, rubrica asta m-a facut sa imi sara mustarul, iar eu chiar sunt extrem de pasnica de felul meu ! Am chemat ospatarita si am luat-o la intrebari. Evident nu a avut un raspuns logic cu privire la cele 4 Pisco Sour minuscule iar cand am intrebat ce e cu taxa de restaurant s-a cam ingalbenit si l-a chemat pe seful. Seful a zis ca daca vrem sa o platim sau nu, e treaba noastra. Interesanta abordare. Am ales sa nu o platim si in plus am cerut si bon fiscal! M-am cam enervat dar nu imi place sa fiu furata pe fata cu nerusinare. Daca era baiat destept primea si bacsis pentru ca noi lasam intotdeauna. Dar asa s-a lins pe bot! Restaurantul hotoman se numeste HATUN RUNA sa va feriti de el neaparat !!!
Va avertizez pe toti in legatura cu aceste restaurante din piata centrala care sunt foarte frumoase dar sunt extrem de scumpe si sunt puse pe furtisag. Am avut colegi care s-au dus in piata si au mancat peste cu cartofi si yuca toate gatite pe loc, in fata lor, au platit mai nimic si au fost extrem de multumiti. Exista si mici tarabe care fac sandichuri, si astea sunt bune, mergeti cu incredere.
In fine, sfatul meu este sa nu va avantati la cumparaturi aici, la Cusco, in ultima zi, veti gasi totul ieftin si bun!
S-a lasat noaptea si frigul. Ne-am mai plimbat noi putin prin satucul cel colorat si deodata a inceput o ploaie cu rafale extrem de puternice. Am fugit spre hotel si ne-am bagat in pat ascultand rafalele care bateau in acoperisul de metal. Aveam impresia ca e grindina, atat de tare se auzeau. Ma gandeam numai la faptul ca a doua zi ne va ploua non-stop si orasul dintre nori nu va fi vizibil. Aveam ganduri negre. Venisem atata amar de drum si mi-ar fi parut rau sa ajung la Macchu Picchu si sa nu vad nimic din cauza norilor care il inghit. Am adormit rugandu-ma la marele zeu Inti, zeul soare, sa iasa macar putin a doua zi si sa imprastie norii si ceata de peste Orasul Sacru. Macar 30 de minute….macar 20 de minute…..macar 10 minute….macar 5 minute…zzzzzzzzzzzz