Cum arata o excursie in acest loc misterios? Vezi filmul de mai jos si SUBSCRIBE la canalul meu youtube
Daca vrei si tu sa ajungi aici si sa incerci a deslusi misterul padurii la ceas de noapte, stai cu ochii pe agentia de turism VIKINGUL SALTARET (click aici) care organizeaza astfel de incursiuni.
Demult, pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale la un picior si tot sarea pana la cer, traia in padurea fermecata un trib al carei conducatoare, ZINA, cunostea tainele pamantului si ale cerului. Tribul era unit in jurul Zinei si al grupului de femei care stapaneau magia si ierburile de leac. Zina era o buna negociatoare. Ea nu dorea sa participe la razboaiele dintre triburile invecinate si de aceea se alia cu ambele parti oferind leacuri care vindecau ranile razboinicilor si predictii despre viitor. In noaptea magica cu luna plina cand se deschid portile lumii de dincolo, ZINA si suratele ei vegheau langa portalurile de lumina violet pentru a nu permite celor intunecati sa patrunda in padurea fermecata si sa strice echilibrul fragil al lumii sale. Multi incercau a patrunde dar ZINA era de neclintit. Puterea ei era nebanuita iar Zeita o sustinea si o proteja. Pacea si armonia domneau in padure. Femeile se ingrijeau de copii iar barbatii construiau case de o fumusete nemaivazuta. Oale si ulcele minunat impodobite ieseau din mainile lor. Durerea, boala si chiar moartea erau notiuni necunoscute tribului. ZINA avea ierburi si potiuni magice pentru orice problema iar Pacea si Armonia interziceau patrunderea durerilor in trib.
In rarele momente cand primeau vizitatori le ofereau atata dragoste si armonie incat acestia nu mai doreau sa plece si se transformau inevitabil in membri ai tribului. Din acest motiv ZINA nu facea predictii si nu se intalnea cu strainii decat la marginea padurii, intr-o poienita perfect rotunda in care de mii de ani nu crestea nici un copac. Atunci cand iesea pentru a oferi leacuri si predictii triburilor razboinice din vecini, ZINA si femeile care o insoteau purtau rochii lungi din borangic translucid si stralucitor. Trupurile si le ungeau cu uleiuri aromate care aveau menirea de a lua mintile participantilor si a le bloca simturile si puterea. In vase ceramice minunat decorate ardeau ierburi care slabeau puterile iar la final, inainte de a se intoarce in padure stropeau adunarea cu o potiune alchimica menita sa ii adoarma pe toti pentru a nu fi urmarite in padure. Doar asa se puteau apara de hulpavii razboinici cu care trebuiau sa se intalneasca pentru a pastra armonia locului. Desi ZINA si suratele ei aveau fiecare mai mult de 100 de ani, trupurile si fetele lor aratau ca de 20 de ani. Puterile lor veneau din tainele plantelor si ale pamantului. Plete balaie li se revarsau pana la genunchi iar ochii verzi sau albastri straluceau misterios in lumina lunii. Pe cap purtau cununi din cel mai curat aur, lucrate cu gingasie de barbatii tribului astfel incat pareau o increngatura de ramuri si frunze sclipitoare. Dealtfel aceste cununi nemaivazute urmau sa le aduca si pieirea.
Obisnuiti cu comportamentul zanelor si dornici de a fura cununile din aur si bogatiile despre care credeau ca sunt ascunse in padure, trimisii triburilor razboinice au hotarat sa le urmareasca intr-o noapte. Pe langa delegatia oficiala ce urma sa primeasca ofrandele pacii au lipit si o iscoada ce urma sa stea ascunsa departe intre copaci si sa urmareasca alaiul Zinei. Ceremonia incepu in sclipirea razelor de luna. Darabane se auzeau in intuneric, focul urias scapara scantei care se ridicau pana la cer. Undeva departe cerul fu brazdat de trecerea unui meteorit, semn rau de care zanele nu tinura cont. Nici hoardele de tantari nu se mai roteau in poienita cea rotunda. Deodata, din intuneric, fapturile gingase, invesmantate in straie stravezii, cu parul lung scanteind in noapte si imbratisandu-le trupurile mladioase, ieseau putrand in maini vase ceramice pline de leacuri. Din piepturile lor se ridicau spre ceruri imnuri de slava dedicate Zeitei si cantate suav si dulce. Nici macar nu paseau ci pluteau la inaltimea ierbii. Adunarea fu invaluita de un miros de levantica si iasomie care le imbata simturile si ii tintuia pe toti la locurile lor. Armurile si sabiile ascutite cazura in iarba. Nimic nu le mai era de folos. Zanele lasara darurile in fata conducatorului, incinsera o hora in jurul marelui foc si incepura sa le prezica viitorul bataliilor. Vestile nu erau bune. Urmau sa piarda si bataliile dar si multi razboinici. Triburile vrajmase le vor distruge satele si le vor fura avutul. Capeteniei nu ii placu predictia dar o forta nevazuta il tintuia la pamant ametit fiind ca dupa o zdravana betie. Hora zanelor plutitoare se opri iar zanele saltarete si cantatoare se retrasera spre intunericul padurii disparand diafane. Hoarde de tantari se repezira in luminis pentru a sorbi cu sete sange de luptator. Aveau sa se trezeasca in zori ca de obicei scarpinandu-se frenetic.
De data asta, insa, avea sa fie altfel. De dupa copacii intunecati, iscoada o lua pe urmele zanelor. Era experimentat. Nici un sunet nu lasa sa se auda. Alerga ca nebunul dupa ele si le descoperi salasul si casele atat de frumoase si de impodobite cum nu mai vazuse vreodata. Casca gura multa vreme la asa minune iar apoi sa intoarse la capetenie si la restul grupului ce sforaia in poienita. Alunga roiurile de tantari si ii trezi pe toti. Luara palosele si pornira pe urmele zanelor. Nu trecu mult si ajunsera, dimineata devreme, la salasul magic. Nici macar nu apucara cocosii sa cante si se napustira cu chef de distrugere asupra caselor pasnice. Tipete si urlete de groaza si durere se ridicara spre cer. Un vacarm incredibil s-a creat dar ei, orbiti de furie, taiau in dreapta si in stanga fara a tine cont de copii, femei, barbati sau animalele care traiau in armonie cu tribul zanelor. Cautau aur, cautau bogatii, doreau sa pangareasca zanele care le furau mintile si sa le aduca cu ei inapoi, ca roabe. Sangele siroia a tot pasul, trupuri ciopartite, urlete si foc. ZINA apuca sa stranga cateva din femeile din jurul ei si sa se adaposteasca intr-unul din tunelurile ce duceau in lumea tenebrelor si pe care ele il pazeau cu strasnicie. Aici, pline de durere, s-au adunat in cerc si au cerut ajutorul ZEITEI. Aceasta le-a ajutat facandu-le sa devina invizibile. Un vartej aprig de fum negru izbucni din pamant, ridica satul catre cer si il facu sa dispara in spatele unui nor. Nimeni nu a mai gasit satul zanelor vreodata dar umbla vorba ca uneori, cand e furtuna, de undeva de dincolo de norii cei negri si furiosi, se aud cantece vesele, jocuri de copii si clinchet de vase de lut iar ploaia cade cu picaturi violet.
De atunci ZANELE ies in fiecare an in noaptea lor, a RUSALCELOR, a IELELOR, si danseaza in poiana rotunda, plutind deasupra ierburilor si oferind profetii si daruri magice de leac. Daca vii cu inima curata si sufletul indurerat, ele iti vor da alinare. Dar daca vii cu gand necurat, se vor prinde in hora in jurul tau si iti vor lua mintile. Multi barbati au ramas ratacitori pe viata si vesnic neintelesi dupa o astfel de intalnire.
Portalurile de trecere catre lumea de dincolo au ramas de atunci nepazite. Orice spirit intunecat poate sa iasa dupa pofta lui si sa isi faca de cap prin padure. Unele spirite stramba copacii, altele ucid, altele urla lugubru, altele iau suflete si rapesc oameni. Unele spirite, mici si cocosate se itesc de dupa copaci si negura se coboara de nicaieri peste padure. Exista chiar spirite ce se hranesc cu carne tanara. Lumini ciudate sunt vazute plutind deasupra padurii. multe OZN-uri au fost raportate aici. Vanturi se pornesc din senin si luna dispare brusc. Senzatii de frig si teama inexplicabila pot pune stapanire pe tine. In 1968 (18 august), atunci cand un clujean pe nume Emil Barnea aflat in plimbare cu alte trei persoane a ajuns in Poiana Rotunda, a reusit sa fotografieze un obiect zburator neidentificat. De atunci si pana in ziua de azi aceasta fotografie este considerata una dintre cele mai clare si autentice fotografii ale unui OZN.
Daca ajungi pe acolo asigura-te ca vii cu inima curata si lasa orice urma de trufie si lacomie la marginea padurii. Fii cu bagare de seama la parfum de iasomie si de levantica. S-ar putea sa te trezesti la rasarit de soare plin de piscaturi de tantari!
PS. In noaptea in care am ajuns la padurea Hoia Baciu, poiana rotunda era plina de spirite, spiridusi, fumuri, semne pe cer si magie. Fotografiile sunt pline de orbs. Si mai era ceva…vezi fotografia de mai sus? ZINA, blanda zana, m-a calauzit prin intuneric pe drumul de intoarcere. Ea mi-a soptit povestea si mi-a dat voie sa o impartasesc cu voi. Tare mi-e dor de ea si vremea Rusalcelor e aproape. Oare voi mai putea ajunge la Iele?