Dimineata papagalii care isi faceau veacul prin jungla au inceput sa chiraie. Ne-am aliniat cu totii pe prispa si nu ne mai saturam privind padurea tropicala. Micul dejun servit de baietii din jungla a constat in fructe, legume si omlete. Am pornit, alaturi de ghid, la pas prin padure. Pe langa drum crestea ananas. Intr-un copac un papagal ne privea curios.
Nu departe cativa arbusti de coca ne fac cu ochiul. Din copaci atarna o floare superba care se numeste INCA PONY TAIL.
O alta planta ciudata imi atrage atentia. Este un copac preistoric ce a supravietuit de pe vremea dinozaurilor si pana in zilele noastre. Nu imi amintesc numele lui dar arata asa.
Din niste palmieri inalti atarna cuiburi de pasare-tesator.
Suntem dusi la un centru de salvare a animalelor abuzate de om. Aici intalnim o fata venita din Germania ca voluntar. Fata statea pentru vreo 3 luni acolo si isi platea totul. In plus muncea pentru animalele adapostite de acest centru de salvare.
Dintre tufe apare un pui de pecari. Initial am crezut ca e pui de capibara dar ma inselasem. Dumnealui era tare sociabil si se juca cu toata lumea. Era clar ca niciodata nu va putea sa devina un animal salbatic. Pentru asta exista acest centru, pentru animalele care sunt prea obisnuite cu oamenii pentru a putea trai singure in jungla. Ele sunt lasate libere si se arata numai daca doresc.
Intr-o baltoaca se odihneste un pui de crocodil.
Pe o creanga isi fac veacul 2 papagali Ara. Unul are coada rupta, semn al unui alt abuz uman. Aici insa si-au gasit fericirea si libertatea.
O pereche de broaste testoase se apropie si ele curioase de noi.
Pe o carare apare o familie de maimute capucin. Si ele sunt obisnuite cu oamenii si ne sar direct in cap pentru a face fotografii.
Un pui de purcel salbatic vine si el la joaca. Mama lui ne priveste ingaduitoare.
Pe o constructie se agata fara teama un alt papagal Ara.
Pornim prin iarba incredibil de verde ca sa gasim niste vidre. Ele insa nu au chef de noi si nu se arata.
Intr-o balta doarme nepasator un tapir urias.
Ne intoarcem la lodge si ne pregatim de plecare. Urcam in autocar si pornim la drum pana la
ATALAYA
Aici incepe aventura noastra pe afluentul care aduce 20% din apa totala a Amazonului, RIO MADRE DE DIOS – Raul Mama Zeilor. Atalaya este un satuc mititel cu cateva case. Aici se face imbarcarea in barcile cu motor care merg pe rau spre inima junglei vezi si umede. Folosim cu totii baia publica curata de la debarcader. Suntem dusi la o casa din lemn unde vom primi cu totii cizme de cauciuc pe masura. Cizmele sunt foarte curate si de buna calitate. Fara de ele nu ne putem misca prin jungla cea adevarata.
In sfarsit ne imbarcam in barcile cu motor si pornim pe rau in jos. Este un rau involburat cu curenti puternici si vartejuri adanci. Are culoarea maro iar apa lui sare frecvent in barca noastra. Baietii care conduc barcile stiu foarte bine ce fac. In apa exista si pesti piranha deci nu e o idee prea buna sa cadem din barca. La un moment dat baietii opresc barcile la mal iar noi sarim in noroi.
Incepem prima aventura adevarata in jungla. Purcedem pe jos cu pelerinele de ploaie la noi. Pamantul e mocirlos dar e ceva normal in jungla vesnic umeda. Nu sunt atat de multi tantari precum ma asteptam. Crema cu care ma unsesem de sus pana jos lucra bine. Plantele si copacii din jurul meu sunt uimitoare.
Trecem prin diverse baltoace, peste poduri de lemn care troznesc sub greutatea noastra, cascam gura in toate partile, facem poze, admiram florile salbatice si in final ajungem la:
COCHA MACHUWASI
Sub niste palmieri interesanti curge un izvor cu apa proaspata.
Pe un soi de lac plin de vegetatie luxurianta plutesc niste ambarcatiuni facute din busteni prinsi unul de celalalt. Cu ele vom avea onoarea de a ne plimba in deplina liniste pe lacul cel frumos din inima junglei. Ne urcam cate 4-5 in fiecare. Unul trebuie sa stea in picioare si sa impinga barca cu un par lung. In ambarcatiunea mea se ofera voluntar la impins un baiat mai curajos si pornim. Strigatele pasarilor si urletele maimutelor ne inconjoara din toate partile. Ghidul se urca in alta pluta si noi ne apropiem sa auzim ce spune. Priveste cu binoclul spre niste pasari mari cat niste gaini, frumos colorate si cu o creasta pe cap. Scoatem si noi binoclurile din dotare si ne delectam din plin. Pasarile se numesc HOATZIN si cred ca erau in perioada de imperechere. Reusesc sa trag niste poze prin aparatul de marit al ghidului. Arata cam asa.
Pe partea cealalta apar niste palmieri plini cu cuiburi de pasare tesator. Acestea sunt extrem de galagioase si sunt colorate in galben si negru.
De partea cealalta a lacului exista un mic turn de observatie a pasarilor. Sincera sa fiu, acesta este unul dintre locurile cele mai frumoase din jungla, un mic paradis in inima verde a naturii.
Am purces inapoi prin jungla spre locul unde am lasat barcile, ne-am imbarcat si am continuat in jos pe raul cel involburat. Deodata barcagii opresc langa niste insule din pietris si nisip in miezul raului si ne debarca pe toti. Aici au pregatit pentru noi masa de pranz. Imediat au inceput sa descarce mese si scaune pliante si sa puna de mancare pentru noi. Iarasi am ramas placut surprinsi de acesti oameni ai junglei. Dintre oamenii cunoscuti pana acum in Peru, oameni despre care va spuneam ca sunt amabili veseli si generosi, acesti oameni ai junglei sunt pe primul loc la toate cele. Parca ar rupe din sufletul lor putin ca sa ne dea si noua. Pur si simplu se dadeau peste cap ca sa ne satisfaca toate poftele. Ne era si rusine sa le cerem ceva pentru ca ei oricum ne-ar fi dat. Pe masa frumos aranjata in mijlocul raului incep sa apara tavi cu: quinoa, yuca si salata, piept de pui, legume si sos. Mancam pe rupte si multumim gazdelor noastre.
Incarcam totul in barci si ne continuam drumul pe ape. In sfarsit ajungem la destinatia noastra finala. Barcile opresc langa o plantatie de banani si noi toti coboram cu tot cu bagaje si o apucam prin jungla printre banani. La ei bananele sunt ca la noi merele. Cad pe jos si nimanui nu ii pasa. Uite asa am reusit sa ne pozam noi cu cate un ditamai snopul de banane cazute in colbul cararii.
Nu mergem prea mult printre banani si ajungem la casutele ce urmau sa ne gazduiasca pentru urmatoarele 2 nopti. Locul este foarte ingrijit. Stapanul lui a plantat trifoi verde printre casute si le-a aranjat foarte bine. Fiecare casuta are 3 paturi acoperite cu plase anti-insecte. Ele sunt construite pe piloni deasupra pamantului pentru a afecta cat mai putin natura.
Sub casute sunt vizuine de ARMADILLO sau TATU prin urmare era pacat sa le distruga vizuina pentru a construi deasupra. Acoperisurile sunt din plante si printre ele se vede cerul. Nu exista ferestre ci numai plase anti-insecte. Totusi intre acoperis si aceste plase exista un spatiu de vreo 30 cm unde nu este nimic iar insectele pot circula in voie. Nu stiu de ce nu au pus plase si acolo. Totusi s-au gandit sa puna plase individuale la fiecare pat deci era ok. Casutele erau curate. Undeva la cativa metri se afla casuta-baie care continea o chiuveta mica, 2 toalete si 2 dusuri. Scurgerea chiuvetei se afla deasupra unui rezervor de plastic. De cate ori cineva se spala, apa era colectata in micul rezervor. Ulterior cand cineva folosea toaleta, lua apa din acest rezervor cu o galetusa din plastic si arunca in toaleta. Apa de la dusuri curgea direct pe pamant.
In acest loc nu exista nici electricitate, nici semnal la telefon si desigur nu exista internet. Au fost cele mai frumoase 2 zile din ultimii ani! Nu m-a deranjat nimeni si am trait intr-un loc minunat in inima naturii. Intunericul se lasa pe la 17. Lanternele frontale sunt vitale. Fara de ele ai orbecai prin casuta si nu stiu cum ai ajunge la baie. Jungla prinde viata la caderea intunericului. Pasarile canta, cicadele isi fac de cap, maimutele urla si papagalii vorbesc intre ei. Ai zice ca e un zgomot asurzitor dar nu este asa. Oricat ar parea de ciudat, nu am intalnit niciodata ceva mai relaxant de atat!
In afara de cele 5 casute cu paturi si casuta-baie, mai exista un loc unde se manaca si o mica “bucatarie”. Aici ne adunam ca sa puneam la cale urmatoarele aventuri.
In zona casutelor, proprietarul avea copaci cu avocado, papaya, rosii salbatice si tot felul de bunatati.
Nu depistasem inca cine era gazda noastra pentru ca toti baietii erau amabili si binevoitori. Doi dintre ei erau ghizii nostri prin jungla. Unul era mai smecheras si mai uns cu toate alifiile. Celalalt era blandetea si timiditatea intruchipate! Mai rar sa intalnesti asemenea om modest si cald.
Niste copii au adus pentru noi o testoasa. Nu stiu unde au gasit-o dar cert este ca tineau neaparat sa ne distreze cumva. In seara urmatoare copii ne-au adus un papagal vorbitor pe nume Poly, cum altfel?!
Cum stateam noi asa pe terasa ce servea drept sala de masa baiatul cel timid despre care am aflat ca se numeste ABEL, ne invita la o plimbare nocturna prin jungla. De-abia asteptam! Am sarit cu totii si ne-am incolonat unul dupa altul urmandu-l pe Abel. Aceasta a fost una dintre experientele cele mai frumoase din viata mea si nu voi putea sa uit niciodata cum se simte jungla pe intuneric. Luminile frontale ne aratau poteca. Abel mergea inainte cu maceta in mana si taia plantele in stanga si in dreapta. Din cand in cand se oprea si ne arata cate un grup de maimute sau cate un musuroi de Furnici de Foc. Ne-a spus sa nu atingem nimic cu mainile, sa nu ne tinem de copaci sau de plante pentru ca putem sa dam peste aceste Furnici de Foc care pisca ingrozitor. Am fost atenti si nu am patit nimic. La un moment dat ne arata pielea proaspat schimbata a unui sarpe de vreo 2 metri lungime. Il vedem ca se cam schimba la fata. Ei bine aici am aflat care este cel mai mare pericol care pandeste din jungla. El se numeste BUSH MASTER si este un sarpe de talie mare 2-3-4 metri, extrem de veninos si agresiv. El nu se teme de absolut nimic si ataca pe toata lumea. Seamana la culoare cu jungla si este greu de vazut printre plante. Practic tu nu il vezi dar el te vede la de 100 de metri. Daca te musca dai coltul in maxim 10 minute si nu exista antidot.Singurul animal cu adevarat periculos este acest Bush Master. Am lungit putin pasul ca sa trecem de zona unde se afla pielea sarpelui. Printre copaci rasarise luna plina si lumina ca ziua. Am ajuns la un soi de luminis si am constatat ca era o plantatie de ananas.
La lumina lunii Abel ne-a invitat sa il alegem pe cel pe care il preferam. Apoi cu maceta le taia pe cele alese de noi daca erau alese bine, daca nu, mergea el si aducea unul bine copt. Am fost curiosi in legatura cu cultivarea ananasului si iata ce am aflat: pentru a cultiva ananasul se taie ca un capac partea superioara, cea cu codita cea frunzoasa si se pune in pamant. Este nevoie de 1 an si jumatate pentru a rodi. Odata plantata o parcela cu ananas, dupa recoltare nu mai poate fi folosita aceeasi parcela. Trebuie defrisata alta parte de paduse si plantat acolo. Partea ramasa necultivata este redata naturii spre a face ce doreste cu ea. Jungla invadeaza la loc si totul este armonios organizat.
Ei bine, cu ocazi asta am aflat ca proprietarul tuturor acestor locuri este chiar Abel si familia lui !!!! Da, cel mai timid si mai cu bun simt dintre toti baietii este marele latifundiar. Omul care ne calauzea pasii prin jungla modest imbracat, omul care stia atatea lucruri despre natura din jurul lui. Atunci chiar am fost curiosi cu totii sa ii aflam povestea iar intrebarile au inceput sa curga din toate partile.
ABEL
S-a nascut intr-un trib din inima junglei, unul dintre triburile care au contact redus cu exteriorul. Pe la 10 ani a iesit din jungla si s-a mutat in sat impreuna cu familia. A urmat scoala locala. Apoi a ajuns la facultate in Cusco ! Mi s-a parut impresionant si de aceea i-am dedicat un paragraf intreg. Omul iesit din jungla amazoniana ajunge la facultate intr-un oras mare, se intoarce acasa si devine gardianul junglei.
Statul peruan incearca sa protejeze cat mai bine jungla amazoniana. Prin urmare a gasit o metoda ingenioasa de a stopa taierile ilegale si braconajul in padure. A oferit oamenilor junglei suprafete vaste de padure pe care sa o foloseasca in scop propriu si pe care sa o pazeasca impreuna cu familiile lor. Ideea este geniala! Acesti oameni cultiva banane, ananas si uneori construiesc casute ecologice. In acest fel isi asigura un trai bun si au interesul sa isi protejeze teritoriul. Abel detine o plantatie foarte mare de banani, cele 5 casute ecologice si anexele, plantatia de ananas, si cine stie cate altele. Papaya, rosii salbatice si avocado are sigur prin gradina! Este admirabil! In afara de astea, este un om legat puternic de traditiile si miturile junglei. Fiind nascut si crescut acolo are mare respect pentru tot ceea ce il inconjoara. L-am vazut trecand cu atentie peste cararea furnicilor ca sa nu le striveasca. Intr-una din plimbarile noastre prin jungla ne-a povestit despre spiritele junglei. L-am inregistrat asa ca am reusit sa salvez aceste povesti.
EL TUNCHI
Este un siprit care protejeaza padurea amazoniana. El scoate niste sunete repetitive, un soi de cantecel scurt ca o pasare. Daca faci greseala si il imiti ii vei simti furia si te va pedepsi aspru. Prin urmare in jungla nu ai voie sa scoti sunete sau sa imiti pasarile sub nici o forma. (intelegem din asta ca pasarile nu trebuiesc ademenite si deranjate). Daca esti bine intentionat si nu aduci prejudicii padurii si animalelor, el te va speria putin si te va lasa in pace. Daca nu, va fi vai si amar de tine!
EL CHULLANCHAQUI
Este un fel de pitic protector al junglei. El este fermier si ii place sa cultive in jungla. Daca gasesti o zona cultivata cu porumb in inima de nepatruns a junglei, s-ar putea sa te afli pe teritoriul lui. Fermele facute de acest spirit se numesc “chacras” (iata ce asemeneare cu cuvantul similar intalnit in Asia si pe care orice practicant de yoga il cunoaste bine). Cei care l-au vazut pe fermierul pitic spun ca piciorul lui stang este mai scurt si este de lemn. Urmele lasate de el in padure arata ca si cum ar avea acest picior rotund din lemn.
YARA
Este o femeie frumoasa al carei rol principal este sa te faca sa te ratacesti in jungla si sa nu iti mai gasesti drumul niciodata. Ea canta uneori in spatele copacilor si te face sa o urmaresti pentru a te pierde.
Mai exista un spirit sub forma de copil. Din pacate nu am reusit sa inregistrez bine numele lui. Acest spirit este singurul care te va ajuta sa iesi la lumina daca te ratacesti in jungla.
Prezenta acestor spirite este vie in sufletele oamenilor de aici. Ei privesc jungla si lumea care ii inconjoara cu mare respect. Spiritele sunt acolo pentru a proteja jungla.
Iesim din plantatia de ananas si undeva in intunericul padurii zaresc o luminita zburatoare. Altele o urmeaza si incep un dans nebun pe intuneric. Imi dau seama ca sunt licurici. Nu am avut ocazia niciodata sa vad licurici. Seara aceasta a fost cu adevarat magica. Luna plina, ananas, prieteni, povesti si acum mai primeam si licurici! Nu pot sa descriu in cuvinte senzatiile si trairile din aceasta seara.
Ne-am intors la casutele noastre iar pe masa cea mare ne astepta cina. Au inceput prin a ne servi cu banane prajite si niste chestii facute din faina de porumb. Au fost delicioase, incredibile. A urmat o tocanita cu carne si legume si yuca, apoi orez si cartofi. Chiar nu stiam ce sa mai mancam. Totul a fost delicios!