Faraonul Amenhotep III isi construieste prin 1350 inaintea erei noastre, 2 statui colosale care il reprezinta sezand impozant pe tron si privind catre Nil, statui care aveau menirea sa impresioneze atat aliatii cat mai ales dusmanii.
Cei doi colosi strajuiau de asemenea si intrarea catre templul sau mortuar. Numele Memnon (atribuit colosilor mult mai tarziu-ironia sortii) provine de la eroul razboiului Troian care isi gaseste moartea in sabia lui Achile si a fost dat acestor colosi datorita sunetelor plangatoare pe care le scoteau in bataia vantului. Se pare ca in urma unui cutremur, a puternicelor furtuni de nisip, a eroziunii si a vantului statuile s-au fisurat si la fiecare bataie de vant ele scoteau sunete ciudate prin respectivele fisuri, proprietate personala. Noaptea cand era frig statuile scrasneau si speriau trecatorii neavizati iar ziua plangeau de sareau camesile de pe ei astfel incat prin vecinatatea lor era in permanenta o atmosfera misterioasa de cantec, dor si jale mare. Imparatul Roman Septimus Severus isi baga coada imbarligata si repara fisurile cu mult zel si de atunci colosii raman tacuti pe vecie.
Pe langa minunatii colosi haladuiesc hoarde de haiduci egipteni salbatici imbracati in halate ale caror culori au apus demult, probabil pe vremea faraonilor, care se apropie de turisti ca sa faca poze cu ei cerand ulterior bani pentru asta. Exasperata de insistenta lor de a-si introduce pifometrul personal in pozele mele minunate, am ocolit de multe ori statuile cautand o fereastra libera in care sa le dau un blitz. Pana la urma am gasit si am facut ceva poze, vreo 2 minute, dupa care am fost luata cu asalt de un nene in halat care accidental a ajuns in poza mea.
Plina de obida m-am uitat urat la el, nu i-am dat nimic si am plecat mai departe catre templul…
MEDINET HABU este templul mortuar al lui Rameses II si este, la fel ca toate templele vizitate in Egipt, deosebit de frumos, impodobit cu scene din viata faraonului suveran peste Nubia si Syria.
Aici peretii inalti si acoperiti de superbe hieroglife si desene au particularitatea ca au fost protejati de intemperii si au pastrat culorile originale cu care erau pictati.
Toate templele au fost la vremea lor frumos colorate cu vopsele naturale dar foarte putine locuri au reusit sa pastreze picturile. Acest templu este o dovada vie a talentului artistic al egiptenilor antici.
Culori splendide, sterse putin de miile de ani care au curs peste ele cu ploi, vanturi, furtuni de nisip si razboaie sangeroase se prezentau in fata noastra strigand din toate nuantele lor impotriva legii fundamentale a universului: iata-ne! vom ramane vesnic aici! nimic nu ne va sterge vreodata!
Coloane uriase pictate si sculptate de sus pana jos cu scene de o frumusete rara, pereti impozanti cu scrieri si picturi, manuale gigantice de prelucrare a parfumurilor, retete de mult uitate, traduse acum si preluate de egiptenii moderni in industria parfumurilor toate acestea ne imbiau sa incercam parfumurile locului transpuse in retete moderne.
Ghidul ne-a linistit curiozitatea si ne-a promis ca vom vizita si o fabrica de parfumuri intr-una din zilele astea.
Seara am fost dusi inapoi pe nava, am luat cina si am fost invitati la o petrecere cu muzica traditionala in barul navei. Toata noaptea am navigat pe Nil si senzatia a fost foarte placuta, parca dormeam intr-un leagan urias. A doua zi dimineata ne aflam la EDFU.