Mistere in TARA LUANEI

SUBSCRIBE la canalul meu youtube

DACA VREI SA AJUNGI IN ACESTE LOCURI MAGICE STAI CU OCHII PE AGENTIA DE TURISM VIKINGUL SALTARET CARE ORGANIZEAZA TURE IN ACEASTA ZONA MAGICA CLICK AICI CA SA AFLI DATELE DE PLECARE

Demult, pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale la un picior si tot sarea pana la cer, un neam de uriasi blajini a hotarat sa puna bazele unei tari minunate cum nu s-a mai vazut alta. Regele lor, pe nume Anu, a coborat ochii spre pamant si a ales locul cel mai pur si mai incarcat de viata si energie pe care l-a gasit. Aici a hotarat sa ridice o cetate cum nu s-a mai vazut, construita din piatra topita, cu ziduri inalte pana la ceruri, cu izvoare de apa vie din care sa se adape locuitorii mandrei asezari si cu un cer albastru cum altul nu-i. Un soare stralucitor lumina viata uriasilor zi si noapte, nemiscat si falnic, deasupra punctului celui mai inalt al zidurilor. Mandra cetate era locuita de uriasii cei buni care ajutau toate fiintele pamantului sa se vindece cu ajutorul apelor miraculoase ale regelui Anu. Intr-o buna zi, cerul cel incredibil de albastru s-a intunecat la aparitia unor care de foc venite cu pizma spre a distruge tara mandrului Anu. Multe zile si nopti au asediat cetatea pana cand, intr-o trista zi, au reusit sa doboare soarele cel vesnic al cetatii iar cand acesta s-a prabusit, pamantul s-a cutremurat din adancuri. Mare prapad s-a abatut asupra lumii, jerbe de foc au pustiit totul in cale, iarba nu a mai crescut, pasarile nu au mai cantat iar fiarele au fugit ranite si speriate in toate colturile lumii.

DSC01046 DSC01044

Praful, tacerea si mileniile s-au asternut asupra Tarii Luanei. Dar timpul vindeca totul, asa ca intr-o buna zi, iarba a inceput sa creasca, fiarele s-au intors in cautarea apei vii, pasarile au inceput sa cante peste zidurile prabusite ale cetatii maretului rege. Cetatea noastra isi continua viata tacuta si nemiscata peste civilizatii, popoare, culturi, razboaie, nastere, viata, moarte, venetici si dezastre. Zidurile ei incep sa fie ingropate, uitate, pierdute, mancate de negura vremurilor….pana intr-o zi.

Ziua se anunta fierbinte. Un grup de copii aflati intr-o expeditie scolara pe nume “Burebista 2050” descopera o asezare datata inainte de epoca fierului, asezare care pare sa fi trecut printr-un razboi atomic. Stirea apare intr-o editie a ziarului “Flacara” din anii ’70. Conducatorul expeditiei, Vasile Rudan, ofera un interviu amplu in legatura cu aceasta descoperire, interviu care aduce in prim plan cetatea regelui din povestea noastra.

28af1-img

Iata o parte a acestui interviu (citez de pe situl :  http://romaniamegalitica.blogspot.ro/)

Concret, ce aţi descoperit?
– O aşezare umană necuoscută din epoca străveche, de proporţii gigant. Şanţul de apărare al cetăţii. Probe care atestă cea mai incredibilă continuitate de viaţă în unul şi acelaşi perimetru, începând din epoca pietrei cioplite şi continuând, fără întrerupere până în mileniul 1 e.n. Sub stratul corespunzător epocii pitrei cioplite a fost descoperit un număr mare de tuburi dintr-un material asemănător oxizilor metalici, dispuse în sol sub formă de radiator.

Intr-o altă grotă, sub inciziile din epoca fierului a fost descoperită o scenă de luptă din domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacată de o navă spaţială propulsată de un lung jet de flăcări.În întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. În faţa navei cosmice (stânga) este un arc întins, cu săgeata îndreptată spre vehicului spaţial. Ca o curiozitate: sondajele atestă că aşezarea a fost distrusă în mod instantaneu de un foc mistuitor – stratul de arsură (de o frumuseţe arheologică ieşită din comun) se întinde pe toată suprafaţa aşezării, prezentând dovezi că zona nu a fost devastată de un incendiu întâmplător, ci că aşezarea a fost distrusă şi incendiată cu o furie nemaiîntâlnită, pământul fiind ars pe o adâncime de circa o jumătate de metru şi în zona în care nu au existat construcţii sau arbori; se pare că năvălitorii au intenţionat să ardă până şi pământul pe care a fost aşezarea.

 IMG_2157

Daca asta nu era suficient, un grup de cercetatori japonezi au anuntat ca in aceasta zona se afla al treilea pol energetic al Pamantului, primul fiind Varful Omu.

De asemenea cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa “De la Tartaria la Tara Luanei” a realizat o stranie conexiune intre civilizatia sumeriana si pamantul Luanei spunand ca in limba sumeriana Luana se traduce prin “cei pe care Anu ii pastoreste” (Anu fiind zeitatea suprema la sumerieni si avand ca simbol o cruce cu raze sau o zvastica).

In urma aparitiei acestor stiri, Ceausescu decide sa stabileasca in aceasta zona o unitate de “paranormali” pentru a efectua teste. Insusi Vasile Rudan a facut parte din aceasta unitate speciala. Printre descoperirile “suflate” opiniei publice ar fi cerul a carui culoare are o intensitate incredibila de 23000 grade Kelvin. Ca o comparatie, cerul de deasupra oraselor atinge maxim 16000 grade Kelvin (citez din www.efemeride.ro)

Dan Fodor relateaza intr-un numar al publicatiei „Monitorul de Iasi“ despre doi braileni, care, in anul 1980, au plecat spre cătunul Nucu, iar intr-un loc numit „La Tiharie“ unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona.   Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: „Uite ce am gasit!“. S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si apoi a disparut. Cel ramas jos l-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece persoane, unele din Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca, a gasit si el lantul metalic, l-a ridicat si a disparut si el.

fotografia-cu-dematerializarea-bratului-cameramanului-care-filma-experimentele-de-tip-militar

(aceasta fotografie reprezinta dematerializarea bratului acelei persoane si este de atunci !)

In 1980 Ceausescu ordona dinamitarea Varfului Turtudui pentru a acoperi complet povestea si pentru a ascunde faptul ca acest varf de munte ar fi de fapt o imensa piramida cu o inaltime de aproximativ 300 m, cam de doua ori mai mare decat piramida lui Keops din Egipt.

Anii au trecut, Ceausescu a fost impuscat si s-a asternut tacerea, din nou, peste mandra cetate a lui Anu. Oamenii inteleg greu si uita usor, iar negura veacurilor ameninta sa inghita inca o data taramurile enigmatice ale stramosilor.

Intr-o zi, un grup de oameni uniti de pasiunea fierbinte de a sterge praful si intunericul uitarii de pe oasele strabune, decide sa porneasca dimineata devreme spre a atinge cu mainile lor paginile incarcate de istorie nescrisa. Sunt 9, numar magic, si jura sa nu se lase doborati in vitejeasca lor intreprindere. Chiar daca soarele vesnic al Cetatii lui Anu a fost demult distrus, ziua se anunta fierbinte. Masinile pornesc la drum lung si greu. Distanta nu ar fi mare dar strazile Buzaului sunt praf si pulbere iar indicatoarele turistice lipsesc cu desavarsire. Este ca si cum cineva si-ar da interesul ca zona sa ramana vesnic ingropata. Cu toatea astea, nimic nu poate sta in calea celor 9 magi calauziti de steaua norocoasa a GPS-ului si Google Maps-ului.

DSC00975 DSC00957

DSC00963 DSC00967

Prima oprire o facem la COLTI

Muza grupului nostru simte chemarea unei bucati de chihlimbar maroniu si facem un ocol pana la Muzeul Chihlimbarului. Aici aflam ca zona magica a Buzaului este renumita si pentru cel mai vechi chihlimbar din lume, datat la 60 milioane de ani vechime. Chiar si Stalin fuma dintr-o pipa facuta din chihlimbar de Colti. A existat o zona de exploatare a pretioasei rasini care acum este inchisa. In ziua de azi, la magazinul muzeului se vand podoabe din chihlimbar rusesc, bucatile de rasina locale fiind aproape inexistente. Mare tristete.

DSC00966

Numele Colti este foarte interesant asociat de catre istoricul Nicolae Densusianu cu numele grecesc Colchis ce apare in legenda Argonautilor, temerarii cautatori ai lanei de aur. In antichitate chihlimbarul era mai pretios decat aurul si diamantele si era mereu asezat pe o blana de berbec, dus la rau si spalat. Dupa spalare, datorita stralucirii micilor bucati de chihlimbar, acestea puteau oferi acea culoare aurie lanii. Descoperim astfel cu surprindere ca Lagendele Olimpului nu par a mai fi ale Olimpului ci ale…noastre!

DSC00960

Pornim in tromba catre urmatorul nostru obiectiv

Ansamblul rupestru ALUNIS

Ca in orice loc incarcat de istorie si energii puternice, cultul crestin a simtit nevoia de a planta o mica biserica. Ocolind biserica, descoperim in spatele ei cateva constructii misterioase cioplite in piatra. Este clar ca au fost locuinte stravechi, dovada ar fi gaurile din tavan care par a fi servit ca si locuri de evacuare a fumului. In interiorul bisericutei gasim un tunel astupat cu mare grija despre care aflam ca duce pana la Varful Omu din Bucegi.

DSC08545 -tunelul astupat

Urcam pe o carare din piatra masiva si alunecoasa spre alte locuinte rupestre.

DSC00987 DSC00996 DSC00993 DSC01009 DSC01010 DSC00992 DSC01001 DSC01005

Pe un deal abrupt, chiar deasupra bisericutei, se afla o alta minune a locului TRONUL URIASILOR (denumit ulterior Scaunul lui Dumnezeu). Daca te asezi pe el simti cu esti patruns de energie, iar puritatea locului te indeamna la meditatie. Ne desprindem cu greu si coboram pentru a lua masinile si a porni catre urmatoarele obiective ale zilei.

DSC01023

Drumul e inselator si prafuit si trece prin sate uitate de lume, cu case din chirpici si gospodarii modeste strajuite de cate o cumpana cu care poti scoate apa rece din fantana destinata tuturor celor care trec pe acolo. In fata noastra, o masina se chinuie sa urce dealul. Omul nu pune frana si…poc…in alunecare, sifoneaza cu spatele una din masinile noastre. Suntem obligati sa ne intrerupem drumul si sa facem cele necesare in astfel de situatii. Ciudat, niciodata drumul care duce la locuri misterioase nu va fi usor. Simtim cu totii ca suntem pe drumul cel bun. Piedicile ce ni se pun in cale sunt o dovada clara ca vom ajunge la obiectivul nostru, piramida de la Varful Turtudui. Cadem la pace cu omul care ne-a sifonat masina si continuam in tromba. GPS-ul isi da ultima suflare, doborat de pustietatea prin care umblam. Gresim drumul de mai multe ori si avem noroc cu oamenii locului care ne mai indruma.

In cele din urma ajungem la BOZIORU – NUCU, locul de unde incepe urcarea.

Parcam masinile intr-o vale plina de noroi, punem in spinare rucsacii incarcati cu mancare, apa si aparate de fotografiat si pas dupa pas ne infundam in noroiul drumului. Pe langa noi cresc zidurile cetatii megalitice a Luanei. Le privim cum incearca sa se apropie de cer asa cum o faceau odinioara. Ajungem intr-o poiana minunata prin care curge un izvor sulfuros.

DSC01055 DSC01051

POIANA COZANEI este locul din care pornesc toate traseele mistice ale Tarii Luanei. Ea are forma unui amfiteatru si se spune ca aici ar fi fost un antic centru de initiere unde veneau personaje importante din toate colturile lumii pentru a primi invataturi secrete, pentru a-si activa al treilea ochi si pentru a atinge iluminarea. Dovada acestui fapt sunt armele incizate in pesterile locului, care provin din aproape toata Europa si chiar zona Marocului si a Egiptului de azi

Primul nostru obiectiv este o mica pestera incarcata de mister.

DSC01069 DSC01074

Se numeste FUNDUL PESTERII si este cel mai important obiectiv al zonei, din punct de vedere istoric. Aspectul vulvar si falusul urias cioplit in piatra scot la iveala un bizar cult al falusului si al fecunditatii. Grota este acum inchisa dar aici au fost descoperite 37 incizii, 59 reprezentari pe peretele sudic si 78 pe cel nordic, diverse tipuri de arme, indeosebi pumnale prevazute cu cu una sau mai multe nervuri longitudinale, varfuri de lance reprezentate fara coada, varfuri de sulita, lame cu franjuri si halebarade, desene solare, un arc cu sageata si desenul unei maini (peretele nordic). Pe peretele din stanga, aproape de intrare descoperim incizata fiinta cu cap triunghiular, o creatura ciudata care apare reprezentata si in grotele din Australia pe taramul aborigenilor! Pe partea dreapta jos, intre frunze descoperim asa-numitul Ochi al lui Horus si aflam ca reprezentarea de aici este mai veche decat cele din Egiptul antic! Ceva mai in spate pe muschi verzui se afla reprezentarea navei ce ataca cetatea lui Anu (vezi fotografia de mai sus). Grota incepe sa fie utilizata in timpul neoliticului tarziu 4000-3500 ani inaintea erei noastre. In ea se savarseau ritualuri pentru elitele razboinice. De la grota coboram inapoi in Poiana Cozanei si ne indreptam catre:

DSC01096 DSC01101

CHILIA LUI DIONISIE TORCATORUL

Un asezamant straniu, cocotat in varf de stanca, asezamant la care poti urca pe niste scari tremuratoare din lemn, infipte destul de lejer in piatra. Am pornit vitejeste la urcatul scarii dar ceva ma tinea pe loc. Am reusit numai sa introduc camera de filmat pe gaurica ce serveste drept intrare. Imediat am simtit nevoia sa cobor cu coada intre picioare. Resemnata am rugat un coleg mai temerar sa filmeze interiorul si cu camera mea, prin urmare, pe filmuletul atasat, veti descoperi imagini din aceasta chilie misterioasa (multumesc MAC !). Am simtit in acest loc o incarcatura negativa, lucru confirmat de cearta fara un motiv logic  dintre doi colegi de calatorie.

PS. In urmatoarea mea calatorie prin zona am reusit sa intru in chilie, se pare ca locul a fost curatat de energii negative iar acum se poate intra fara probleme.

Numele Dionisie este destul de controversat, nici un sfant crestin nepurtand acest nume. El pare mai degraba asociat cu Dionisos, zeul vinului, al petrecerilor si al dezmatului. Asocierea acestui Dionisie cu pestera cu aspect vulvar, unde se oficiau ceremonii asociate cu cultul falusului nu poate fi deloc intamplatoare. De asemenea numele de Torcatorul poate fi foarte bine asociat cu existenta lanii de aur cea mult ravnita de Argonauti. Pe peretii exteriori ai misterioasei chilii exista desenate atat crucea Cavalerilor de Malta cat si crucea romana, probabil mult mai tinere decat chilia cu pricina.

DSC01098 DSC01104

Pornim urcarea prin padure. Trecem pe langa o formatiune stancoasa pe care eu am numit-o “Scara catre stele” (vezi filmuletul atasat), privim cerul albastru printr-o crapatura foarte interesanta in piatra si luam la pas povarnisul abrupt si acoperit de frunze uscate si alunecoase. Energii ciudate si puternice curg spre tine daca stai sub cerul sapat in piatra de seasupra. Se simte existenta unui portal de trecere sau a unui vortex energetic puternic.

DSC0108313606564_1253742171337849_2828316368503055973_n

Tot muntele este plin de gresie sparta, pietre care se rup felii, si bucati maronii, de forme bine definite, care par a fi argila arsa. Chiar si pietrele din jur au forme interesante. Malurile descoperite de ploi si intemperii par a fi facute din caramizi cu forme regulate.

BISERICUTA LUI IOSIF

Incepem pieptis urcarea anevoioasa. Nu dupa mult timp ajungem in alt loc misterios. Strajuita de un molid enorm, cu crengi uriase, probabil vechi de sute de ani, in fata noastra apare o splendida constructie cioplita in piatra. Ea este plasata la baza unui zid perfect neted ca o imensa piramida. Peretii scobiturii in peretele piramidal sunt strajuiti de canale prin care sa se poata scurge apa de ploaie. In interiorul ei ne lasam patrunsi de racoare, liniste sufleteasca si pacea pe care o cautam cu totii. Ne asezam la umbra molidului si ne golim mintea de toate cele care ne leaga de lumea zbuciumata a orasului. Nu se aude decat fosnetul padurii si linistea se coboara adanc peste noi. O pala de vant ne mangaie fruntile si decidem sa continuam drumul magic. Privind cu atentie la peretii scobiturii observam semnul specific existentei unui alt portal de trecere. Dar mai este ceva, ceva si mai ciudat de atat: intre toate “ferestruicile” patrate, se remarca una rotunda cu semn de portal deasupra. Sa fie vorba oare despre 2 portaluri diferite in acelasi loc?! Ramane la latitudinea fiecaruia sa hotarasca ceea ce simte in astfel de locuri magice.

DSC01126DSC01129
DSC01139

Urcusul devine si mai dificil, pantele ajung la o inclinatie de 60 grade si bocancii ne aluneca la vale odata cu patul de frunze moarte. Sudoarea ne curge abundent pe frunte, ziua e calda ca un cuptor iar pasii ne sunt ingreunati de frunzele inselatoare. Piramida ne pune la grea incercare. Dar nici unul din cei 9 magi nu se abate din drum. Pas dupa pas, mai cu poticneli, mai in patru labe, mai alunecand pe fund, mergem inainte ca tancurile rusesti pe principiul “ incet dar sigur”.

DSC01174 DSC01175 DSC01179 DSC01181

AGATONUL VECHI (sau Daramatura)

Un loc bizar in care am simtit o incarcatura negativa iar certurile intre cei 2 colegi au reizbucnit fara rost. M-am asezat pe niste lespezi ca sa ma odihnesc dar am realizat ca s-ar putea sa stau exact pe altarul pe care se oficiau sacrificii (posibil umane). M-am ridicat si m-am indepartat. Santurile de scurgere a sangelui celui sacrificat impanzeau locul intr-o increngatura ritualica. Undeva pe un zid, ne priveste goala o firida care ar fi putut fi locul unui idol sau obiect de veneratie. Locul asta a fost pedepsit de natura prin cateva prabusiri si alunecari de teren.

Continuam urcarea, la fel de anevoioasa ca si pana acum si ajungem la :

DSC01187 DSC01190 DSC01194 DSC01204

AGATONUL NOU

Ei bine aici am simtit cu totii numai lucruri bune. Colegii care se certau fara motiv au cazut la pace eterna, spre linistea si fericirea intregului grup de magi. Constructia este scobita intr-o singura piatra care pare sa fi crescut singura din pamant. Unii cercetatori spun ca piatra ar fi un meteorit. Altii afirma ca piatra a fost aruncata acolo de o explozie puternica. Nu se stie sigur. Oamenii locului spun ca piatra a fost plasata acolo de uriasi care ar fi dorit sa ascunda cu ea o serie de tuneluri subpamantene. Intr-un sat apropiat, la Scaieni, chiar s-a descoperit un cimitir plin cu schelete de uriasi, schelete care au disparut imediat ce au fost anuntate autoritatile vremii.

uriasi(o fotografie a vremii)

Agatonul Nou este format din 4 incaperi si un beci adanc acoperit de pamant si numit “camara fetelor”. Aici se pare ca localnicii isi ascundeau fetele in timpul navalirilor barbare. Tot aici s-a descoperit o mare comoara in anul 1865.

De la Agatonul Nou nu mai e mult pana la CRUCEA SPATARULUI

DSC01215

Aceasta cruce este cioplita in piatra fosilifera. Ea a fost ridicata de Spatarul Cristea la 1821 si a fost carata acolo cu 12 perechi de boi.

Ei bine desi am ajuns la aceasta cruce in jurul orei 18.30 am hotarat sa continuam urcarea spre VARFUL TURTUDUI pentru a gasi PIRAMIDA noastra cea detonata de comunisti. Eram cu totii deja extrem de obositi dupa 5 ore de urcare pe pante dificile si alunecoase dar chemarea piramidei se auzea din ce in ce mai tare. Traseul spre Varf este nemarcat asa ca am orbecait inca vreo 20 de minute bune prin zona crucii pana am reusit sa ne indreptam in directia corecta. Am stiut ca mergem bine cand in fata noastra am gasit drumul blocat de copaci uriasi aruncati alandala pentru a ascunde drumul. I-am atacat frontal: pe unii i-am sarit, pe sub altii am reusit sa ne strecuram cu dibacie.

DSC01226 DSC01222

Nimic nu ne-a putut opri din drum. La un moment dat am gasit niste megaliti taiati in muchii perfecte si am inceput sa ne cataram pe ei.

DSC01230 DSC01231

Recompensa a fost pe masura. Am ajuns pe varful nostru mult cautat. Privelistea de sus este splendida. O vale incredibil de verde, un cer dureros de albastru, vantul prin par, megalitii uriasilor care ne serveau drept dulce loc de popas, nu am cuvinte pentru a descrie senzatia traita. Undeva in apropiere descoperim un menihr prabusit, cu o scriere misterioasa pe el. In apropierea lui, o alta piatra cu inscriptii este dovada clara a faptului ca acest loc nu este creat de natura.

DSC08656 DSC08658

DSC01232 DSC01233

Ne-am incarcat cu cea mai pura energie si toata oboseala drumului a trecut ca prin farmec. Nimeni nu ar fi vrut sa mai plece de acolo. Simteam chemarea adancului, freamatul maruntaielor pamantului. Se lasa seara. Soarele se pregatea sa apuna peste muntii din zare, iar noi mai aveam cale lunga de coborat prin padurea intunecoasa pana la masini. A trebuit sa renuntam la intalnirea cu uriasii si sa o luam voiniceste la pas, nu de alta dar nu aveam cu noi decat vreo 2 lanterne frontale. Ne era teama cel mai mult de acele pante cu inclinatie de 60 de grade si foarte alunecoase. Ele devin mult mai complicate la coborare. Intr-un fel stiam ca strabunii pun piedici celor care doresc sa ajunga la locurile sacre dar mai stiam si ca odata ajunsi acolo, drumul se va usura considerabil. Am avut mare dreptate. Intamplator, la coborare am decis sa urmam un drum forestier iesit in calea noastra de nicaieri. Foarte bine am facut! Drumul era lin si ocolea absolut toate zonele periculoase pe care am urcat. Parca ne-ar fi impins o mana nevazuta si ne-ar fi protejat cu mare dragoste. Soarele nu mai cadea de pe cer si se incapatana sa ne lumineze calea prin padure. Am ajuns la masini pe la ora 21.30 si tot era lumina ca ziua. Imediat ce am dat drumul la motoare soarele a cazut in spatele muntilor si a inceput sa picure. Ne-am temut de drumurile noroioase care ne-ar fi putut infunda masinile. Strabunii au citit gandurile noastre si au oprit ploaia exact cat am avut noi nevoie pentru a ajunge la o sosea asfaltala. Miracol?  Va las pe voi sa decideti. Cert este ca toti cei care simtiti ca ati rezonat cu povestea mea, TREBUIE sa ajungeti acolo si sa va incarcati spiritual. Strabunii va asteapta. Istoria adevarata urla din pamant si nu mai vrea sa stea ingropata. Ajutati-o sa iasa la lumina!

PS. ulterior am revenit la Varful Turtudui si am coborat pe alta poteca ajungand astfel la un alt loc incarcat de mister:

PIATRA INGAURITA

O pestera ciudata pe peretii careia descoperim o multime de inscriptii imposibil de descifrat si o multime de semne misterioase. O colega de calatorie imi atrage atentia asupta unei scrijelituri ce reprezinta 3 fiinte cu cap triunghiular in diferite stadii ale initierii, initial simple, apoi reprezentate cu arpi si forme ciudate, atasez poza.

 DSC08672 DSC08668

In apropierea acestei locuinte rupestre descoperim tunelul triunghiular despre care se spune ca ar adaposti o comoara dar cei care au incercat sa o gaseasca au disparut instantaneu si s-au trezit la Targoviste. Deci daca sunteti din Targoviste, ajungeti aici si sunteti prea obositi ca sa mai coborati muntele, iata cum va puteti teleporta direct acasa! (asta e o gluma- nu va recomand sa intrati acolo sub nici o forma)

DSC08663 DSC08675

 DSC08661 DSC08676

Inchei aici povestea mea spunandu-va ca zona Buzaului are multe de oferit. Noi nu am avut timp sa ajungem la misteriosii TROVANTI, acele pietre vii care se hranesc cu nisip sporindu-si dimensiunile cu 4-5 cm la 1200 de ani si iau tot felul de forme  ciudate , mai ales de nave spatiale. Nu am ajuns nici la FOCUL VIU si nici nu am vazut toate asezarile rupestre, se pare ca mai sunt multe in zona. Va trebui sa ne intoarcem in zona si o vom face cu mare drag.

DACA VREI SA AJUNGI IN ACESTE LOCURI MAGICE STAI CU OCHII PE AGENTIA DE TURISM VIKINGUL SALTARET CARE ORGANIZEAZA TURE IN ACEASTA ZONA MAGICA CLICK AICI CA SA AFLI DATELE DE PLECARE

UPDATE: AM AJUNS LA TROVANTI SI FOCUL VIU !!! VEZI AICI POVESTEA

PS. pentru a exemplifica si mai bine magia acestei calatorii initiatice iata si cateva date specifice: am pornit la drum 9 magi, intr-o zi de 9, intr-un an ale carui cifre adunate dau 9 si am vizitat exact 9 obiective desi aveam mai multe pe lista!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *