CORBII DE PIATRA – portalul energetic si mormantul ultimului URIAS
Maximus privea trist in zare. Era obosit si plin de rani adanci. Razboiul in care se hotarase sa ii ajute pe dacii lui ii secatuise si ultimele puteri. Fratii lui fusesera ucisi cu totii iar acum, singur si chinuit de durere, se asezase pe un varf de stanca galbuie ca sa isi limpezeasca gandurile. Era inalt, neobisnuit de inalt. Trei daci suiti unul peste altul, abia ii ajungeau la umeri. Familia sa ramasese pe aceste plaiuri inca de pe vremea hiperboreenilor. Puteau sa traiasca mult, foarte mult, cu conditia sa nu fie ucisi miseleste in lupte sau incaierari. Dacii il venerau si il tratau ca pe fratele lor. Fusesera atacati iar simpla lui prezenta pe campul de lupta si statura sa uriasa, pusese pe fuga armatele dusmane. Zambea amuzat de acest gand. Totusi dusmanii nu se lasara si se intoarsera cu arme pe masura lui. Nu stia cum facusera rost de un dispozitiv exploziv. Ii simtise prezenta malefica pe campul de lupta unde murisera tovarasii sai. Numai el scapase. Dusmanii il cautau. Deodata o lumina puternica il invalui. Apuca sa auda o bubuitura puternica si sa vada peretele de piatra din spatele sau topinduse si prinzandu-l rasucit in el. Asa a pierit Maximus, ultimul din neamul sau hiperborean. Liniste, pustiu, secole, praf…
Intr-o buna zi, peretele de nisip din fundul curtii mamei Uta lasa la vedere trupul pietrificat al unui om mare….maaaare. Batut de vant si ploi, nisipul din jurul piciorului si al mainii cadea mereu iar trupul gigantic iesea tot mai mult din perete. Intr-o buna zi capul ii cazu in iarba. Un grup de cercetatori a venit sa ia probe din el si dusi au fost. Rezultatele nu le-a mai aflat nimeni niciodata. Astazi, intins intr-o pozitie chinuita, uriasul Maximus isi asteapta vizitatorii. A fost ultimul din neamul sau iar in momentul mortii avea aproximativ 600 de ani (fapt masurat cu ansa). Moartea lui fulgeratoare a sters complet din istorie existenta rasei sale gingantice.
In iarba puteti sa va jucati cu pupila si cu nasul lui. Maximus nu se supara. El iubeste dacii, pamantul si neamul sau. Priviti-l cu respect si deplangeti soarta sa trista. Nu il lasati sa cada prada uitarii, este singurul lucru pe care si-l doreste.
Alaturi de Maximus veti putea descoperi si un dinozaur acvatic pietrificat (are tepi laterali si o inotatoare dorsala) si o oaie cate se poate de normala, pietrificata in peretele nisipos.
– dinozaurul, sus inotatoarea dorsala
– capul, ochiul dinozaurului si gaurile de la tepii laterali
-oaia pietrificata
– pozitionarea oii
Tot aici va puteti bucura de susurul unei cascade si de prezenta unui vas antic urias, numit azi “cristelnita uriasului”.
Alaturi de uriasul pietrificat se afla o alta pestera sacra a kapnobatailor. Transformata azi in manastire, Corbii de Piatra isi asteapta cu mare tristete rarii vizitatori rataciti pe aici. Desi adaposteste cea mai veche pictura murala din tara, biserica ortodoxa care o are in stapanire nu doreste sa o includa pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Gaseste tot felul de scuze ridicole pentru a lasa acest loc prada degradarii. Totusi, aceeasi biserica, a gasit bani pentru a construi o vila de lux cu termopane pentru cei 2 calugari care locuiesc aici. Banii credinciosilor se duc pe placerile mai marilor bisericii si ale calugarilor si nu pe reparatii si intretinere.
In curtea frumoasa a templului dacic se afla doua altare pentru sacrificii si ofrande. Ele se pot remarca usor din iarba inalta datorita unor scari sapate in piatra dura.
Ceva mai sus o bisericuta de lemn inchisa cu lacat pentru ca se poate prabusi in orice moment. Mai sus, chiar sub dealul cel galbui, sapata in stanca se afla TRAPEZA, un loc unde se lua masa sau se tineau judecati. Aici este amplasata o masa lunga cam de 10 m. Intrarea antica in pestera sacra a fost sparta si zidita cu caramida.
Deasupra intrarii observam din nou arcul caracteristic prezentei unui portal sau vortex. Odata patrunsi in interior se simte puternic prezenta acestui vortex energetic. El se afla in fata altarului cam la 1 m distanta de el. Ramasitele picturii murale sunt jalnice. Infiltratiile de apa si faptul ca peretele original a fost spart si inlocuit cu unul din caramida isi spun cuvantul. In fata descoperim iarasi 2 altare la fel ca la Cetatuia Negru Voda. Si aici se pare ca unul este dedicat Zeitei Mama. Initial locul a fost una dintre ascunzatorile kapnobatailor, loc de meditatie si invatatura. Ulterior a fost oferit sub forma de templu cu doua altare tuturor dacilor care veneau aici sa venereze puterea zeilor pamantului. Negru Voda a ctitorit si el un loc destinat initierii celor din casta IO (daca doresti sa citesti mai multe despre kapnobatai, Negru Voda si casta IO CLICK AICI) .
Pe partea stanga a templului se afla o scara ce urca pana deasupra stancii in care este sapat acesta. De sus puteti admira panorama vaii si a locurilor din vecinatate.
Dar oare de unde vine numele de CORBI? Corbul, cea mai inteligenta pasare, posesoare a unui creier care poate dezlega probleme mai bine decat un copil de 10 ani (fapt confirmat de cercetatori prin diverse teste si experimente), a fost una din vietatile mult venerate de strabunii daci. Alaturi de lup, corbul a fost una dintre calauzele spirituale ale kapnobatailor si ale sacerdotilor. Chiar pana in Evul Mediu, el a reprezentat cheia catre lumea misterioasa “de dincolo”. Nu exista vrajitoare care sa nu aiba pe umar un corb si o pisica neagra la picioare ca ajutoare spirituale si “chei” de patrundere in locuri permise numai celor initiati. Matei Corvin isi trage numele de la intalnirea cu un astfel de corb care a furat inelul mamei sale iar ulterior a fost rapus de sageata celui ce avea sa devina un mare domnitor. Rapunerea corbului cu sageata poate reprezenta pasul pe care copilul il face catre viata de razboinic, asistat de magia corbului care ii deschide usa catre o alta perspectiva. Iata asadar ce semnificatie puternica a avut corbul pentru strabunii nostri, ar fi bine sa nu il uitam si sa tinem cont de puterile lui magice.
In ziua de azi se doreste distrugerea acestui loc si de aceea este lasat in paragina si degradare. Haideti sa punem umarul si sa scoatem impreuna acest loc din negura uitarii, sa spunem si altora despre existenta lui, sa il vizitam si sa nu il lasam prada distrugerii voite.
DACA VREI O EXCURSIE AICI STAI CU OCHII PE AGENTIA DE TURISM VIKINGUL SALTARET si vei afla cand se organizeaza grupuri in zona.