Daca vrei si tu sa ajungi in acest loc misterios alaturi de mine stai cu ochii pe agentia de turism VIKINGUL SALTARET (click aici) care organizeaza excursii unice si inedite. Acest loc si multe altele le poti vizita in excursia la Baba Vanga.
Noaptea se lasa magica peste uriasa movila in varful careia strabunii construisera altarul dedicat ZEITEI. Tinerele preotese, pure si invesmantate in rochii stravezii din borangic alb, pregateau de zor cele necesare indeplinirii ritualului. Era seara cea magica, seara in care insasi Zeita le poruncise sa astearna oglinda magica pentru a deschide cerurile. Greierii cantau usurel in iarba. Luna era plina si neobisnuit de stralucitoare numai ca, spre deosebire de celelalte nopti cu luna plina, acum era inconjurata de un halou ciudat stralucitor ca o coroana de aur. Din vale se auzeau incantatii, semn ca femeile din zona se pregateau sa urce cu faclii aprinse catre altar. Marea preoteasa lansa semnalul. Din bazinul de langa altar izbucni un foc aprig facut cu vinul ceremonial si aprins cu faclia sacra ce luase lumina direct de la soare in ziua precedenta. Imnuri de slava se ridicau din sute de piepturi jos in vale. Sus, muzica se auzea ca o incantatie divina ce le ajuta pe preotese sa intre in transa si sa inceapa meditatia colectiva pentru chemarea spiritului Zeitei. Oare de ce la chemase azi, oare ce avea sa le transmita?
Femeile din vale aprinsesera facliile si acum urcau spre locul ritualurilor. De sus Marea Preoteasa privea la sarpele luminos care se indrepta spre ea, sarpe format din facliile ce scaparau in noapte. Intinse mainile si ridica ochii spre Luna. Era semnalul pentru intinderea oglinzii. Un fel de scut urias facut in intregime din cel mai pur aur acoperi altarul. Tinerele preotese il lustruisera bine asa ca luna isi reflecta lumina puternic in el trimitand raze orbitoare in toate zarile. Stelele priveau de sus in oglinda lucitoare. Preoteasa incepu ceremonia. Sunete mormaite, cantece divine, foc ce scapara scantei zburatoare spre cer, greieri scartaind, licurici zburand haotic in toate partile, miros de plante magice arse, asta primea Zeita in noaptea fermecata. La un moment dat reflexia stelelor in scutul din aur isi schimba pozitia. Una dintre stele incepu sa creasca si sa tot creasca, pana cand scutul-oglinda s-a umplut cu reflexia ei violet. Zeita cobora pe o raza purpurie si incepu sa le vorbeasca bland, intr-o limba demult uitata de ceialti semeni ai lor. Marea Preoteasa cazu in genunchi si asculta uimita mesajul Zeitei. Nu se mai intamplase asa ceva pana acum. De cand se stia, niciodata nu auzise vreo Mare Preoteasa sa fi vorbit direct cu Zeita. O mare onoare i se facuse. De acolo, dintre stele, ea a venit pentru a le avertiza. Veneau vremuri tulburi. Zanganit de arme, prigoana initiatelor, distrugerea lumii lor blande si iubitoare de natura, inlocuirea acesteia cu o lume tulbure condusa de cei ce purtau camasi de zale si sabii ascutite, subjugarea puterilor lor…vremuri tulburi cu adevarat. Zeita le spuse sa nu se teama. Toate aceste dureri sunt menite sa purifice lumea, sa o aduca pe calea cea dreapta si sa deschida ochii inimii tuturor fiintelor. Le promise ca se va intoarce candva, in zorii omenirii noi, atunci cand 2 corbi intelepti isi vor deschide aripile si vor polei cu praf de aur chipul de piatra al Zeitei.
Undeva in sudul Bulgariei vizitam, fermecata de minunile pe care le descopeream, un tumul urias, splendid amenajat de vecinii nostri, un tumul despre care aflasem ca nu era un mormant al vreunei capetenii trace ci un templu incredibil. Fortele subpamantene ce guvernau locul isi unisera puterile in acea zi si ma trimisesera la un panou plasat la intrarea in templu si pe care erau prezentate mai multe ciudatenii din zona. De cum am ajuns langa panou nu am putut sa imi desprind ochii de o imagine ce semana izbitor cu Sfinxul din muntii Macinului. Intreb doamna care vindea bilete dar, dupa binecunoscutul model bulgaresc, doamna nu rupea nici o boaba pe nici o alta limba decat pe a ei. Din fericire langa mine la coada de la bilete era o tanara care m-a ajutat cu traducerea. Doamna de la bilete nu stia mare lucru dar mi-a spus aproximativ cum sa ajung la acel Sfinx. Nu exista drum spre el, nu exista marcaj, nu e nimic amenajat, dar ceva ma atragea ca un magnet si picioarele mi-au luat-o razna de parca nu le mai controlam eu. M-am urcat in masina si da-i si cauta. Nu m-am lasat pana nu am ajuns la locul incredibil despre care va povestesc azi.
In momentul in care am inceput urcarea spre altarul dedicat Zeitei Ma (vrei sa afli povestea Zeitei? Click aici) m-am simtit patrunsa de magia locului. La tot pasul sunt ierburi tamaduitoare semn ca aici se practica medicina traditionala. Tufe de maces, mure si zmeura imi potolesc foamea iar izma salbatica imi umple narile cu parfum. Zeita imi facea o primire mai mult decat calduroasa. Undeva la dreapta, se inalta semet un grup de pietre topite si modelate pentru a crea un fel de fereastra de observatie asupra vaii. Ceva mai sus un megalit in forma de broasca testoasa (simbol al intelepciunii) priveste atent la fiecare pas pe care il faci catre altar.
Un copac strategic plasat arunca cu crengile sale umbre interesante asupra unui grup de pietre asezate intr-un mod straniu. Umbrele par a forma o harta complicata. Pietrele nu sunt netede, ele sunt impanzite de tot felul de canale si gaurele frumos slefuite. Probabil in aceste gaurele se turna vinul sacru care ulterior se aprindea cu facliile. De aici de poate vedea tot peisajul din zona si trebuie sa va spun ca am ramas uimita de asemanarea izbitoare cu zona Muntilor Macinului de la noi. Este vorba clar despre constructiile facute de aceeasi civilizatie misterioasa. Acelasi model de temple si altar. Acelasi model de asezare si orientare, acelasi scop evident. Si aici ca si acolo, am simtit acelasi magnetism si acelasi tip de energie.
(daca vrei sa citesti articolul meu despre Muntii Macinului CLICK AICI)
Cel mai magic loc din templu este clar zona altarului strajuit de un megalit ce aduce cu figura unei femei ce priveste catre marele oras ce a existat candva, azi numai o mare de pietre interesant modelate. L-am numit Sfinx desi este clar o energie feminina puternica aici in acest megalit. Altarul are mai multe “mese” pentru ofrande dar si pe jos exista o zona foarte mare plina de santuri si scobituri care formeaza o increngatura interesanta, tot un soi de harta stelara ca si in articolul precedent in care va povesteam despre un alt loc incredibil din zona (click aici). Undeva in zona altarului exista si o scobitura perfect rotunda, perfect slefuita ca si cum ar fi fost realizata cu o masina performanta din zilele noastre. Piatra uriasa care formeaza capul Zeitei nu este parte din “trup” ci este clar ridicata acolo si sta asa de milenii fara a cadea. Am cercetat, nu este lipita cu nimic, nici un liant nu o sustine. Figura priveste catre dreapta iar mai jos am atasat o fotografie pentru ca si voi sa puteti vedea cat de mult se continua orasul megalitic ce a existat aici candva.
Aceasta zona descoperita de mine recent este incredibila. Nu am intalnit niciodata atatea zone misterioase, atatia tumuli si nu am auzit niciodata de atatea comori descoperite de bulgari cum am auzit aici. Apropo, in apropiere exista si multe ape minerale vindecatoare iar strabunii aveau cu mii de ani in urma terme unde veneau sa se trateze. Nu ratati o incursiune in zona. Cu parere de rau nu am avut timp sa ajung la toate punctele de interes din zona. Nu stiam ca sunt atat de multe, nicaieri nu sunt prezentate si nu exista date concrete pe internet. Sunt convinsa ca nici bulgarii nu stiu de ele. Trebuie neaparat sa ma intorc pentru explorare.